Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Adina Kenere?   
Joi, 08 Decembrie 2016 14:58

Petru Vintila-Lucia Ferescu Steaua dimine?iiPoveste despre sufletul vesnic calator

Nu v-a?i întrebat niciodat? de ce v-a?i n?scut ? Imposibil ! Dac? vi se pare c? nu sunte?i deloc genul care-?i adreseaz? întreb?ri existen?iale, precis a?i uitat c? a?i f?cut-o. Cel mai probabil, v-a?i pus ?i p?rin?ii în încurc?tur?, poate i-a?i provocat ?i pe bunicii cu totul deda?i la cele sfinte. E în firea lucrurilor c? oamenii de pe tot P?mântul, deci ?i românii, s? se întrebe cine sunt ?i care e rostul lor. Pove?tile neobi?nuite sau inexplicabile înc? pe care le tr?iesc sau le afl? despre lume sunt oare „fantastice" sau apar?in unui altfel de „real"? Ce real este acela în care „la început era Cuvântul", un Cuvânt care „s-a f?cut trup"? ?i e oare posibil c? într-un infinit de universuri eterne sufletul s? fie limitat ?i muritor? Pe savan?i ?i pe curio?i, c? ?i pe credincio?i medita?ia îi duce departe - prin atom ?i prin milenii, spre sunete ?i stele. Acelea?i din care n-ar fi imposibil s? fi venit cândva aici, c? pentru un popas.

Petru Vintil? jr., artist plastic ?i om de condei, fiul str?lucitului pictor naiv ?i scriitor cu acela?i nume ?i nepotul mitologului Victor Kernbach, care i-a luminat înc? din copil?rie drumul printre urmele civiliza?iilor vechi, s-a oprit într-o zi din desenat arhitecturi stranii ?i creaturi improbabile ?i a hot?rât s? scrie fresca unei ipoteze care i se cl?dise pe îndelete în minte de-a lungul câtorva decenii. Pe îndelete a ?i purces la treaba, iar în vreo ?apte ani a dat la iveal? falsul roman intitulat „Lucia Ferescu sau Steaua dimine?ii". De ce „fals"? Pentru c? volumul are date de roman, dar are ?i caractere de eseu, de jurnal, de dialog ?i de oper? de mediatizare a ?tiin?ei, toate fiind structurate într-o m?rturie despre fiin?? care se întreab? cine e, de unde vine ?i unde se duce. ?i nu doar c? nu ia în serios celebrul îndemn „crede ?i nu cerceta", ci chiar face aproape contrariul, continuând s? „cread?" în felul sau. Interesant ?i cuceritor e s? vezi pentru prima oar? în române?te un periplu epic prin istoria c?ut?rilor spirituale din toat? lumea integrând ?i spa?iul nostru, acele descoperiri, fenomene ?i personalit??i care intr? în rezonan?? cu cele cunoscute de pe glob, de la semne înc? tulburi din preistorie abia scoase la iveal? pân? la calcule de la marginea materiei întreprinse ieri.

Personajul-pretext al pseudoromanului, Lucia Ferescu, este o domni?? n?scut? în Valahia înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, pe care o reg?sim în 2060, proasp?t? ?i intact?, la fel de aprig? lupt?toare pentru libertatea de a exist? prin sine a omului în ciuda numeroaselor predestin?ri pe care ea a înv??at în lung?-i via?? s? le descifreze în am?nunt. Îi putem urm?ri ?erpuirea gândului curios prin texte sacre, revelate sau compuse din fragmente scriptice, prin opusuri puse la index sau circulate în vremuri clasice ?i moderne, înso?ite de exegeza pe marginea credin?elor ?i practicilor religioase, oculte ?i esoterice. Acela?i gând, flexibil ?i deschis, construie?te cu încredere pun?i neconven?ionale între tradi?ii confesionale diverse ?i ipoteze ale fizicii cuantice, legate în re?ea de miile de rapoarte recente despre întâlniri ale p?mântenilor cu extratere?tri ?i experien?e ale lor la limita mor?ii, c?l?torii aparent neverosimile, decorporalizate, în spa?iu ?i timp.
Cei care s-au deprins s? citeasc? Scripturile doar în spirit ?i în simbol pot fi surprin?i de sugestiile de lectur? literal? pe care le propune Lucia Ferescu. Iar amatorii de literatur? S.F. ar putea g?si, la rândul lor, c? unele pretinse „fantezii" brodate despre lumi cu aer supranatural din c?r?ile lor preferate figureaz? deja ca atare în scrieri foarte vechi, în resturi de mituri sau legende de pe alte continente. E greu s? r?mâi indiferent la un tablou atât de bogat al umanit??ii în care marile spirite nu doar c? se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai ?i consum? la mii de kilometri ?i secole distan??. Ca ?i cum realit??ile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibra?ii, A.D.N. ?i forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor t?bli?e de lut ?i suluri de papirus... La ultima pagin? a acestei c?r?i fabuloase, aproape la fel de misterioas? ca ?i prima, mi-a venit în minte o scen? tr?it? acum câ?iva ani în parc. Pe banca, bunicul, citind un ziar - în picioare, în fa?? lui, nepotul care ucide du?mani intergalactici într-un joc de pe smartphone. Nepotul întreab?: Auzi, de ce vin extratere?trii aici la noi? ?i bunicul, f?r? s? ridice ochii din ziar, r?spunde: Pentru c? pot.

footer