Revista Art-emis
Jocul malefic al Puterii PDF Imprimare Email
Silvia Jinga, S.U.A.   
Miercuri, 23 Noiembrie 2016 20:57

Noam Chomsky-Who Rules the WorldDup? mai bine de ?aptezeci ?i unu de ani de la Al Doilea R?zboi Mondial lumea simte din nou febra preg?tirilor belicoase, care dau fiori reci pe ?ira spin?rii. Cine ne tulbur? lini?tea ?i de ce? La aceast? întrebare spinoas? î?i propune s? r?spund? Noam Chomsky în cartea sa „Who Rules the World"[1]. Intelectual de prim? m?rime, profesor emerit de lingvistic? ?i filosofie la M.I.T., critic social, activist politic, autor a numeroase c?r?i dizidente, adic? dedicate adev?rului despre afacerile externe americane, despre crizele ?i evolu?ia societ??ii americane, Noam Chomsky demistific? în aceast? ultim? carte multe reprezent?ri total false despre adversari ai Americii sau despre situa?ii adverse. „For anyone wanting to find out more about the world we live in... there is one simple answer: read Noam Chomsky" (Pentru oricine vrea s? cunoasc? mai mult despre lumea în care tr?im, este un r?spuns simplu: cite?te Noam Chomsky) suntem îndemna?i de un citat de pe coperta c?r?ii. La întrebarea privind conduc?torii lumii, luând în considera?ie complexitatea ei, autorul ne asigur? c? se pot identifica doar actorii cei mai proeminen?i. Cu siguran?? masele nu conduc, a?a cum am fost ghida?i s? credem sub dictatura comnist?, în baza filosofiei marxiste. În fond conduc liderii politici, influen?a?i de institu?iile care concentreaz? puterea: conglomeratele multina?ionale, uria?ele institu?ii financiare, imperiile comerciale, pe toate acestea la un loc autorul optând s? le numeasc? „masters of mankind", utilizând sintagma lui Adam Smith (1723-1790, sociolog, filosof sco?ian) sau „masters of the Universe". S? nu ne leg?n?m în iluzia c? ne afl?m în mâini bune dac? ne conduce elita mae?trilor, pentru simplul motiv c? ace?ti atot?tiutori au din nefericire o singur? deviz?: „All for ourselves and nothing for other people" (totul pentru noi în?ine, nimic pentru al?ii). Acest egoism feroce autorul îl nume?te, dup? Adam Smith, „the vile maxim" (culmea josniciei).

„The masters of the Universe" reprezint? interesele speciale ale elitei, opuse celor ale majorit??ii popula?iei. Numeroase studii în America au documentat irelevan?a impactului politic al cet??enilor cu venituri modeste sau al celor s?raci. De unde ?i absenteismul popula?iei la vot în mai multe cicluri electorale, ceea ce este evident un simptom al declinului democra?iei, fenomen comun întregului Vest (Europa ?i S.U.A.). Un exemplu din Europa ne este la îndemân?: birocra?ii de la Bruxelles au impus Greciei austeritate excesiv? pentru a eradica datoria ??rii, când, de fapt, prin m?surile luate, datoria a crescut enorm, grecii fiind obliga?i s? livreze europenilor bani, ca ace?tia s? salveze de la faliment b?ncile lor importante, vinovate de ac?iunile lor riscante. „Homo, homini lupus". Când cu?itul ajunge la os ?i masele iau cu asalt privilegiile elitelor, vom observa declan?area mecanismelor de limitare drastic? a democra?iei. În 1975 de exemplu, în timpul administra?iei pre?edintelui Jimmy Carter elitele ?i-au exprimat dezaprobarea fa?? de intrarea în arena politic? a minorit??ilor, a femeilor, a muncitorilor, a tinerilor studen?i protestatari împotriva r?zboiului din Vietnam în anii '60. Drept urmare, Comisia Trilateral? a criticat „excesul de democra?ie" în studiul „The Crisis of Democracy"[2]. Mae?trii din Trilateral? au pledat pentru „moderation in democracy". Exact ca dul?ul Samson al poetului Grigore Alexandrescu: „c? voi egalitate, dar nu pentru c??ei". Situa?ia s-a repetat dup? criza din 2008 când a ap?rut fenomenul protestatar cunoscut sub numele de Wall Street Occupiers (ocupan?ii Wall Street-ului). Nemul?umirea popular? continu? pân? azi când s-a organizat în cele dou? tabere de votan?i, unii sus?in?tori ai lui Bernie Sanders ?i al?ii care l-au impus pe Donald Trump, ambii fiind candida?i anti-Establishment. Hillary Clinton, care venea dinspre mediul ultracorupt al politicii consacrate, s-a aflat într-o pozi?ie cu totul ingrat?, bazându-se mai mult pe proptelele marilor institu?ii financiare ?i ale corpora?iilor decât pe sus?inerea popular?. Ea a fost definitiv favorita acelor „masters", care fac jocuri ascunse de scrutinul maselor.

Secretomania ?inte?te men?irea maselor în ignoran??. Istoricul Samuel Huntington observ? c? puterea r?mâne invulnerabil? când „it remains in the dark" ca toate lucrurile nelegiuite. Puterea se ap?r? de popula?ie deoarece scopurile ei deservesc, în cea mai mare parte, interesele popula?iei. Securizarea puterii de stat ?i a puterii private concentrate în mâinile acelui un procent din locuitorii Americii „are driving forces in policy formation" (sunt for?e conduc?toare în formarea unei politici". În acest punct al contractului social intervine îns? rolul intelectualilor, care au misiunea de a rupe v?lul de pe manevrele t?inuite ale puterii. Noam Chomsky critic? intelectualitatea care, în marea ei majoritate, cocheteaz? cu puterea, se conformeaz?, punând adev?rul în grea suferin??. În acest fel popula?ia este men?inut? într-adev?r „in the dark". Pu?ini sunt cei care î?i asum? responsabilitatea de a provoca autoritatea, împingând-o spre o guvernare transparent?. Predominarea conformismului printre intelectuali se datore?te, printre altele, m?surilor severe de pedepsire a celor care au îndr?znit în ultima vreme s? dema?te practici ilegale ale administra?iei guvernamentale. Elitele ofer? popula?iei lucruri superficiale, conform cunoscutei devize din vremea romanilor, pâine ?i circ, prin aceast? diversiune împiedicând-o s? gândeasc? asupra aspectelor sociale esen?iale, cum ar fi polarizarea excesiv? a bog??iei ?i intensificarea pauperiz?rii. Popula?ia trebuie s? r?mân? un simplu spectator. Dac? încearc? s? vad? prea mult în?untrul sistemului este pedepsit?. Pre?edintele Barac Obama a stabilit un record trist în aceast? direc?ie, „punished more whistle-blowers than all previous presidents combined" (a pedepsit mai mul?i denun??tori decât to?i pre?edin?ii anteriori lui[3]. Edward Snowden este silit s? stea în Rusia. Julien Assange, de?i nu este american, îl amintim pentru c? prin e-mailurile publicate a stârnit furia extrem? a lui Hillary Clinton. Cât de departe s-a ajuns pe calea sugerat? de studiul Comisiei Trilaterale pentru „moderarea" democra?iei! În curând n-o s? mai r?mân? nimic de capul ei. Publicul american nu trebuie s? afle c? politicile guvernelor succesive sunt regresive, adic? extind ?i adâncesc inegalitatea social? în plan intern. Numeroase aspecte de politic? extern? r?mân necunoscute acestui public, care cu certitudine nu ar aproba nici interven?iile în treburile altor ??ri, nici tehnicile abuzive de ob?inere a informa?iilor de la prizonieri.

Cea mai mare parte a c?r?ii este consacrat? analizei din multiple perspective a evolu?iei S.U.A., ca juc?torul num?rul unu pe scena interna?ional?. Platforma demersului critic este orientat? valoric în sensul în care autorul define?te datoria intelectualilor „to their moral responsibility as decent human beings in a position to use their privilege and status to advance the causes of freedom, justice, mercy, and peace - and to speak out not simply about the abuses of our enemies, but far more significantly, about the crimes in which we are implicated and which we can ameliorate or terminate if we choose [...]" (fa?? de responsabilitatea lor moral? ca fiin?e umane decente care trebuie s?-?i foloseasc? statutul privilegiat ca s? avanseze cauza libert??ii, justi?iei, compasiunii ?i p?cii ?i ca s? vorbeasc? nu doar despre abuzurile du?manilor no?tri, dar mult mai semnificativ, despre crimele în care suntem noi implica?i ?i pe care le putem ameliora sau s? le punem cap?t, dac? alegem asta [...] [4].

Filosoful ne ofer? o privire panoramic? a politicii americane postbelice, cu incursiuni succinte în epoca genezei marii puteri, analizând faptele obiectiv, cu sim? critic ?i polemic în mod frecvent, mai ales când constat? amnezia istoric? a unor intelectuali ipocri?i. Chomsky observ? discrepan?a între imaginea idilic? a primilor coloni?ti americani despre ei în?i?i ?i cruzimea actelor lor. De pild?, sigiliul de la Bay Colony din Massachusetts, (colonie de imigran?i puritani fondat? dup? 1630), reprezint? un indian nativ cu un papirus ie?indu-i din gur?, având inscrip?ia: „Come over and help us". Sigilul este propagand? curat?, care r?st?lm?ce?te adev?rul istoric despre exterminarea milioanelor de indieni nativi, plasându-i pe coloni?ti într-o lumin? favorabil? de salvatori umani?ti. Autorul consider? spiritul acestui sigiliu emblematic pentru evolu?ia Americii chiar din momentul na?terii ei. Ronald Reagan se vedea pe el însu?i un lider al acelui „shining city on the hill", simbol împrumutat din Evanghelii pentru a sugera viitorul glorios al noii na?iuni. Observ?m acela?i joc dublu între imaginea oficial? propagat? ?i actele politice reprobabile ale liderului american în special în America Central?. Tonul autorului devine sarcastic în fa?a acestei dedubl?ri întruchipate de spiritul acelui sigiliu, care se perpetueaz? în istoria Americii. Zice Chomsky: „The Great Seal was an early proclamation of « humanitarian intervention », to use the currently fashionable phrase. As has commonly been the case since « humanitarian intervention » led to catastrophe for the alleged beneficiaries"[5]. Marele Sigiliu a fost proclamarea timpurie a „interven?iei umanitare", ca s? folosim sintagma la mod? ?i, ca întotdeauna, „interven?ia umanitar?" a dus la catastrof? pentru a?a zi?ii beneficiari. O scurt? privire în secolul al XIX-lea îi surprinde pe americani extinzându-se spre Cuba, Puerto Rico ?i Hawaii în 1898, ca apoi s? ofere „the blessings of liberty and civilization upon all the rescued peoples" (binecuvântarea libert??ii ?i civiliza?iei tuturor locuitorilor salva?i) ai Filipinelor. Avem de-a face cu acela?i limbaj demagogic în contrast cu realitatea factual? a domina?iei coloniale.

Tot atât de coroziv dezbate Noam Chomski conceptul foarte înr?d?cinat de excep?ionalism american. El nu apar?ine doar Americii, ci tuturor puterilor imperiale care au cultivat o doctrin? mesianic?, asumându-?i implicit misiunea de civilizare a lumii. Fran?a perora despre misiunea ei civilizatoare în Algeria, dar concomitent teoretiza ideea extermin?rii popula?iei indigene. „Interven?ia umanitar?" a Marii Britanii în India s-a soldat cu oribile atrocit??i în în?bu?irea revoltei din 1857, dup? cum japonezii se considerau agen?ii paradisului în China, în timp ce în 1930 au comis crime groaznice în China de nord, în Nanking. În concluzie, conceptul de excep?ionalism mascheaz? de cele mai multe ori „the abuse of history" (un abuz al istoriei) care se întoarce ca un bumerang. Pedalarea pe conceptul de excep?ionalism poate conduce la un proces de amnezie istoric? defavorabil integrit??ii intelectuale, preg?tind terenul pentru noi crime în viitor. Amnezia istoric? este adversarul absolut al gândirii ?i examenului critic.

Statele Unite au ie?it victorioase ?i viguroase din al Doilea R?zboi Mondial, când domina?ia lor a atins apogeul. Toate celelalte ??ri fuseser? m?cinate de r?zboi în timp ce economia american? înflorea. America „has been by far the first among unequals" (America era de departe cea dintâi printre cei inegali). Datorit? puterii ei covâr?itoare, America î?i permite s? impun? imediat dup? r?zboi doctrina Grand Area (Marea Arie) în baza c?reia î?i rezerv? dreptul de a domina Vestul Europei, Orientul Îndep?rtat ?i fostul Imperiu Britanic cu zona Orientului Mijlociu plin? de resurse energetice. În aceast? cu adev?rat masiv? arie, America exercit? o domina?ie de necontestat, limitând suveranitatea ??rilor din sfera ei de influen??. Doctrina Grand Area „license military intervention at will"(permite interven?ii militare dup? bunul plac). Ea a continuat s? func?ioneze mult dup? terminarea r?zboiului. Administra?ia Clinton declara c? Statele Unite are dreptul s? foloseasc? for?a militar? pentru „unhibited access to key markets, energy supplies, and strategic resources" (liber acces la pie?ele cheie, resursele de energie ?i resursele strategice[6]. De asemenea fostul pre?edinte Clinton a subliniat necesitatea sta?ion?rii efectivelor militare americane în Europa ?i Asia „in order to shape people's opinions about us [...] to shape events that will affect our livelihood and our security"[7]. pentru a modela opinia cet??enilor despre noi ?i pentru a modela evenimentele care vor afecta traiul ?i securitatea noastr?).

Doctrina Grand Area continu? s? se aplice ?i azi în contextul crizelor ?i confrunt?rilor contemporane, cu singura diferen?? c? între timp s-a dezvoltat ?i se dezvolt? o lume multipolar? în domeniul politic interna?ional. Dup? al Doilea R?zboi Mondial, S.U.A. de?inea jum?tate din bog??ia lumii. La începutul lui 1970 ponderea economiei americane sc?zuse la 25% deoarece lumea industrial? devenise între timp tripolar?: America de Nord, Europa ?i Extremul Orient, adic? Japonia. America, obi?nuit? s? gândeasc? în termenii domina?iei întregii lumi, d? semne de nervozitate de multe ori, de?i ar trebui s? accepte s? împart? puterea cu al?ii. Ascensiunea Chinei d? dureri de cap la Washington, mai ales atunci când investitorii chinezi p?trund în Iran, patronând industria energetic?. „Washington is reacting with a touch of desperation" (Washington-ul reac?ioneaz? cu o oarecare disperare)[8], comenteaz? ironic N. Chomsky. China este aten?ionat? c? trebuie s?-?i respecte responsabilit??ile interna?ionale, ceea ce se traduce mai exact cu „follow U.S. orders" (urmeaz? ordinele americane), ceea ce pe chinezi nu-i prea impresioneaz?. Deci, la ?aptezeci de ani de la Al Doilea R?zboi Mondial, puterea de domina?ie american? este în declin din cauza unor realit??i obiective. Ideea conformit??ii cu cerin?ele americane se aplic? ?i în cazul Iranului, considerat o amenin?are pentru stabilitatea lumii, de?i în lumea arab? foarte pu?ini percep Iranul ca un agent al agresiunii.

În vara lui 2011 tema declinului Americii a început s? fie articulat? în unele publica?ii interne. Chomsky consider? fireasc? aceast? evolu?ie, de vreme ce puterea american? a culminat în timpul ?i imediat dup? al Doilea R?zboi Mondial. Ideea c? puterea se va transfera c?tre China ?i India i se pare autorului foarte îndoielnic? îns?, pentru simplul motiv c? acestea sunt înc? ??ri s?race cu numeroase probleme interne. Deci concluzia în acest sens este foarte decisiv formulat?: „but despite America's decline, in the forseeable future there is no competitor for global hegemonic power"[9] în ciuda declinului Americii, nu exist? un competitor al puterii hegemonice globale în viitorul care se întrevede). În condi?iile diversific?rii puterii globale, America nu-?i mai poate impune voin?a ori de câte ori dore?te. Cu toate acestea continu? s? r?mân? cel mai puternic stat al lumii. Acest declin extern se cupleaz? ?i cu unul intern, marcat de sfâr?itul a ceea ce s-a numit epoca de aur a capitalismului. La aceasta au contribuit m?surile de desfiin?are a regulilor care func?ionau în lumea pie?ii libere, ceea ce a favorizat pe cei foarte boga?i, ducând la o pauperizare excesiv? a tuturor celorlal?i. Abolirea sistemului Bretton Woods de control al capitalului ?i al monedei, (stabilit la jum?tatea secolului al XX-lea între S.U.A., Canada, Europa de Vest, Australia ?i Japonia), a cauzat financializarea economiei ?i exportul joburilor manufacturiere peste hotare. S-a produs o polarizare exagerat? a societ??ii cu un atac direct la clasa de mijloc, care s-a sub?iat din ce în ce mai mult. Cât timp majoritatea ultragiat? sufer? în t?cere echilibrul social nu este amenin?at, dar campania electoral? a candidatului pentru pre?eden?ie Bernie Sanders a eviden?iat cu prisosin?? nemul?umirile majorit??ii fa?? de abuzurile oligarhiei. Întregul proces electoral în America anului 2016 a relevat un ghem de tensiuni ?i contradic?ii care se cer rezolvate într-un fel sau altul.

Dou? pericole îi apar lui Noam Chomsky teribile pentru supravie?uirea speciei umane pe planeta noastr?: r?zboiul nuclear ?i distrugerea mediului înconjur?tor. În privin?a conflagra?iei nucleare, criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba i se pare autorului demn? de disecat pentru a preîntâmpina catastrofa definitiv?. În primul rând este de ?tiut c? J.F. Kennedy a provocat-o prin atacul terorist împotriva Cubei din octombrie 1962 de la Bay of Pigs. În al doilea rând e de remarcat modera?ia pre?edintelui american, care nu s-a gr?bit s? recurg? la violen?? dup? amplasarea rachetelor sovietice în Cuba. În al treilea rând se cuvine subliniat rolul lui Nikita Hru?ciov care s-a dovedit concesiv, recunoscând, prin retragerea rachetelor, rolul hegemonic al Americii. Autorul insist? asupra unui principiu de politic? extern? în care S.U.A. persist?, cauzând nemul?umire ?i confuzie ?i anume: „the basic principle that the United States effectively owns the world by right [...] a priciple in which it is plainly entirely proper for the United States to deploy massive offensive force all over the world while it is an outrage for others (allies and clients apart) to make even the slightest gesture in that direction or even to think of deterring the threatened use of violence by the benign global hegemon"[10] principiul de baz? c? Statele Unite sunt proprietarii efectivi de drept ai lumii ... un principiu conform c?ruia este pe deplin legitim pentru Statele Unite s? desf??oare masive for?e ofensive în toat? lumea în timp ce pentru al?ii, alia?i sau clien?i, este o crim? cel mai u?or gest în acea direc?ie sau chiar s? se gândeasc? la împiedicarea folosirii violen?ei amenin??toare de c?tre benignul hegemon global). A se observa sarcasmul lui N. Chomsky în descrierea acestui principiu fundamental al politicii externe americane cu care el nu este de acord, deoarece îl consider? surs? de conflicte grave, de provoc?ri ?i generator de risc nuclear.

Trei sunt miturile de politic? extern? american? ?i occidental? pe care Noam Chomsky le supune unei atente examin?ri ca s? le demoleze. Pentru c? în momentul actual este atât de mult în discu?ie rela?ia S.U.A. - Rusia s? îl urm?rim pe autor în demersul lui privind acest aspect suprasolicitat în ultima vreme. Amnezia istoric? nu este bun?, ne atrage el aten?ia de multe ori în aceast? carte. Ru?ii s-au dovedit mai concesivi decât s-ar crede. Pu?in? lume ?tie sau î?i aminte?te c? Stalin, în 1952, s-a oferit s? admit? unificarea Germaniei, cu condi?ia ca aceasta s? nu participe la nici o alian?? militar?. Opinia lui Stalin a fost împ?rt??it? ?i de Lavrenti Beria, monstruosul ?ef al poli?iei secrete, care vedea în unificarea Germaniei, chiar cu neajunsul pierderii unei ??ri comuniste, o cale de a reduce tensiunea dintre Occident ?i U.R.S.S. Propunerea lor n-a fost acceptat? de Vest, care dorea participarea Germaniei la N.A.T.O. Revenind în zilele noastre, s? men?ion?m în?elegerea verbal? dintre Mihail Gorbaciov, Pre?edintele Bush senior ?i James Baker, secretarul de stat, privind unificarea Germaniei. Gorbaciov a f?cut „a most astonishing concession" (cea mai uimitoare concesie) lumii occidentale. Condi?ia pus? de Gorbaciov a fost ca N.A.T.O. s? nu se extind? „one inch to the East", în?elegând prin aceasta extinderea în Germania de Est. Dar imediat dup? în?elegere N.A.T.O. s-a extins în Germania de Est ?i apoi pre?edintele Clinton a extins N.A.T.O. pân? la grani?ele Rusiei. Iat? comentariul lui Chomsky: „Gorbachev was naturally outraged, but when he complained, he was instructed by Washington that this had only been a verbal promise, a gentleman's agreement, hence whithout force. If he was naive enough to accept the word of American leaders, it was his problem"[11]. Gorbaciov s-a sim?it, normal, ultragiat, dar când s-a plâns, i s-a spus la Washington c? a fost doar o promisiune verbal?, o în?elegere între domni, deci lipsit? de for??. Dac? el a fost a?a de naiv s? accepte cuvântul conduc?torilor americani, asta este problema lui). Acesta se cheam? gangsterism în politic?. Chomsky ne las? s? reflect?m ?i s? nu ne mai mir?m de ce Rusia este nemul?umit?. S? nu uit?m c? Rusia a experimentat de dou? ori invazia Vestului.

O a doua obsesie americano-occidental? pe care N. Chomsky o analizeaz? atent pentru a disocia propaganda de adev?r, se refer? la Iran, care ar prezenta o amenin?are grav? la pacea mondial?. Popula?ia din regiune - arat? profesorul Chomsky -, nu percepe Iranul ca o amenin?are a p?cii, ci mai degrab? Israelul. Iranul a acceptat s? participe la o conferin?? pentru denuclearizarea Orientului Mijlociu, propus? de Egipt. Ea trebuia s? aib? loc în decembrie 2012 în Finlanda, dar s-a amânat din cauza pre?edintelui Obama, care a considerat c? nu era momentul potrivit. Nu s-ar putea spune c? Iranul nu s-a dovedit a fi cooperant. Chomsky noteaz? c? obsesia occidental? privind Iranul ca amenin?are nu are o baz? real?. Pentagonul însu?i a ar?tat c? Iranul nu reprezint? un pericol militar, c? doctrina lui este defensiv? ?i c? nu sunt eviden?e c? Iranul ar dezvolta arsenal nuclear. Cu toate acestea pu?ine sunt ??rile atât de ?icanate de c?tre occidentali ?i americani ca Iranul. Chiar serviciile de inteliigence americane au informat c? Iranul are cheltuieli militare foarte reduse, c? practic? o doctrin? defensiv? ?i c? dorin?a Iranului de a-?i dezvolta un program nuclear se încadreaz? în aceea?i strategie defensiv?. Nemul?umirile Israelului sunt cauzate de sprijinul dat de Iran organiza?iilor Hizbollah ?i Hamas, care au ap?rut pentru a contracara agresiunea Israelului spijinit de America. Ambele organiza?ii nu sunt pe placul Israelului de când au câ?tigat votul popular, iar Hizbollah este detestat pentru c? solicit? Israelului s? sfâr?easc? ocupa?ia teritoriului din sudul Libanului, în ciuda viol?rii deciziilor Consiliului de Securitate, emise cu decenii în urm?.

N. Chomsky se refer? cu o ironie subliniat? la dublul registru în judecarea istoriei în Orientul Mijlociu, atitudine specific american?. Când Iranul i-a ajutat pe kurzi dup? un atac al ISIS, construind o central? electric? pentru a restabili minime condi?ii de via?? pentru popula?ie, faptul a fost criticat de Samantha Power, ambasador al S.U.A. la O.N.U. ca fiind cauz? de instabilitate. Dar când invazia american? în Irak devasteaz? ?ara în a?a hal c? a fost comparat? cu invazia mongolilor, „leaving Iraq the unhappiest country in the world"[12], l?sând Irakul ca fiind cea mai nefericit? ?ar? din lume) aceasta se nume?te „stabilizare". Autorul relev? mereu aceast? nejustificat? duplicitate, care nu aduce nimic bun în clarificarea rela?iilor americane de politic? extern?. N. Chomsky insist? în demersul lui demolator aplicat proiec?ilor eronate asupra istoriei contemporane fie din partea Occidentului, fie din partea Americii. Iranul - agresor este una dintre aceste distorsiuni cu totul p?guboase.

De la lovitura de stat din 1953, când America a r?sturnat regimul parlamentar în Iran, aceast? ?ar? a fost continuu persecutat?. Motivul real const? în aceea c? nu urmeaz? întocmai ordinele Washingtonului. Astfel în 1979 iranienii au r?sturnat regimul dictatorial al ?ahului impus cu for?a de SUA. Faptul le-a adus atacul du?manului lor Saddam, sus?inut de americani. Se impune întrebarea: cine este atât de îngrijorat de pericolul iranian? N. Chomsky r?spunde cu claritate: „the rogue states that rampage in the region and do not want to tolerate any impediment to their reliance on aggression and violence"[13] (statele n?v?litoare din regiune care nu vor s? tolereze nici un impediment în calea apelului lor la agresiune ?i violen??).

Un amplu spa?iu acord? Chomsky conflictului aparent irezolvabil de atâta vreme între Israel ?i palestinieni. De ?aptezeci de ani palestinienii privesc cum li se smulge p?mântul de sub picioare în mod ilegal, fiind „subjected to harsh repression, brutality, and cruel humiliation"[14] fiind obiectul unei dure represiuni, brutalit??i ?i crud? umilire). Eroarea în care cad evreii, noteaz? cu am?r?ciune Chomsky, este c? se consider? pe ei îndrept??i?i s? aib? imperative, în timp ce palestenienii, în viziunea evreilor, au doar „wants" - dorin?e, aspira?ii „obviously of lesser significance" - evident mai pu?in semnificative. Ce vor evreii este lege, am zice noi, pe când ce vor palestinienii r?mâne s? fie discutat. ?i se tot discut? sine die. Israelul, sprijinit de S.U.A. nu dore?te cu adev?rat pace. Pozi?ia pe care se situeaz? obstruc?ioneaz? de fapt orice proces care ar conduce la solu?ia a dou? state. Evreii pornesc de la precondi?ia neconstructiv? c? America trebuie s? fie mediatorul, dar s-a dovedit de-a lungul timpului c? America este un mediator subiectiv, care favorizeaz? Israelul. A doua precondi?ie impus? palestinienilor este c? extinderea a?ez?rilor ilegale ale evreilor trebuie admise s? continue. Cu asemenea precondi?ii ce fel de pace este posibil?? Totul pare o glum? absurd?. Acuza?ia lui Chomsky cade greu pe umerii Statelor Unite: „For fourty years the United States has blocked the international consensus"[15]. De patruzeci de ani Statele Unite a blocat consensul interna?ional), care, ad?ug?m noi, consider? pozi?ia israelo-american? contraproductiv?.

La întrebarea cine conduce lumea se poate r?spunde c? S.U.A. continu? s? fie puterea dominant?, chiar dac? schimb?rile geopolitice de la r?zboi încoace au sl?bit domina?ia absolut?. Ea este obligat? s? coopereze cu ??rile superindustrializate (G7) ?i s? se acomodeze cu ridicarea unor noi state ?i economii puternice (China, India). În ciuda lamentoului care se aude despre declinul Americii, Noam Chomsky concluzioneaz? ferm c? Statele Unite „remains the world's dominant power by a large margin"[16]. Statele Unite r?mâne puterea dominant? a lumii de departe). A?a stând lucrurile, responsabilitatea Americii este imens?. Or, constat? sarcastic Noam Chomsky, politica interven?ionist? pentru schimbarea de regim nu poate conduce la crearea unei lumi pa?nice, stabile, dimpotriv? aduce distrugere ?i destabilizare, ceea ce se produce chiar sub ochii no?tri acum în ??rile din Orientul Mijlociu. America sus?ine democra?ia atunci când ea concord? cu interesele ei economice ?i strategice. Dac? nu, sunt O.K. ?i dictaturile. Omenirea a ajuns îns? la r?spântie. Poate dispare definitiv în orice moment al jocului aventurier, care induce haos ?i distrugere la mii de mile dep?rtare de America. Men?inerea hegemoniei cu orice pre? poate ascunde un risc letal pentru America îns??i.
---------------------------------------- 

[1] cf. Noam Chomsky, Who Rules the World, Metropolitan Books, New York, 2016.
[2] op.cit, p. 8.
[3] op. cit., 89
[4] op.cit, p. 17.
[5] op. cit. p. 34.
[6] op. cit. p. 46.
[7] op. cit. p. 46.
[8] op. cit., p. p. 51.
[9] op.cit. p. 57.
[10] op. cit., p. 113.
[11] op. cit., p. 151.
[12] op. cit. p. 226.
[13] op. cit., p. 228.
[14] op. cit. p. 118.
[15] op. cit., p. 116.
[16] op.cit.,p. 70.

footer