Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 02 Noiembrie 2016 21:17

P?s?ri curîi ?i gr?diniO antologie literar? onest? a Bucure?tiului n-ar fi chiar întrutotul favorabil? urbei aleas? de Vlad ?epe? drept Cetate de Scaun. Texte mai vechi, mai apropiate în timp sau de ast?zi ale feluri?ilor autori, fie ei români sau str?ini, nu prea v?desc îndeob?te admira?ie ci mai degrab? stupefac?ie, dac? nu ?i impresii mai dezagreabile. Iar dac? totu?i atrage - ?i de altfel o face, poate la fel de neted (vorba lui Eminescu) - Bucure?tiul izbute?te a excela prin mai degrab? prin pitoresc, varietate, vitalitate, neastâmp?r, paradox. Creatoare a unei poezii deopotriv? diafan? ?i viguroas?, Elisabeta Isanos lanseaz? o defini?ie pe cât de complet? ?i l?muritoare, pe atât de subtil? ?i exact? a fenomenului Bucure?ti: „Nu e nici Paris, nici Roma, e Bucure?tiul, mizer ?i suav, sublim ?i grotesc, efemer ?i etern. Cine se mai poate laud? ca el c? le cuprinde pe toate? Care ora? mai e trec?tor ca fulgul ?i durabil c? piatra?" Sau: „Ca ?i romanul, Bucure?tiul e cameleonic, ia culoarea ?i form? împrejur?rilor. ?i rezist? mai departe. [...] Spiritul cameleonic al Bucure?tiului se primene?te cu ce vine din provincie, c?ci nimeni nu a fost din mo?i-str?mo?i f?cut ?i n?scut aici, to?i am venit de undeva, iar schimb?rile sunt atât de multe ?i de repezi c? abia mai po?i ?ine pasul". În ce o prive?te, poet? ?ine pasul în mod magistral, dup? cum o dovede?te ?i cartea s? de mare vibra?ie sufleteasc? ?i de p?trunz?toare observa?ie, dar premeditat neutru intitulat? „P?s?ri, cur?i ?i gr?dini", ap?rut? la TipoMoldova, Ia?i, 2015.

Cartea reune?te nota?ii personale de jurnal - ai fi tentat s? crezi - dar, de fapt, eseuri cald înv?luitoare care au drept laitmotiv tot ceea ce e frumos, bun, omenos, curat în jurul nostru. Într-o lume pe care atâ?ia dintre noi o vedem tot mai urât?, par?iv?, ostil? etc., - iar în aceast? cheie se poate scrie atroce de captivant - Elisabeta Isanos afl? ?i poveste?te nenum?rate lucruri ?i fapte bune ("gânde?te pozitiv", cum se spune mai nou). Un porumbel cu ghiara rupt? îngrijit cu tandre?e, copaci de pre? sau codri întregi doborâ?i în goana de înavu?ire, cl?diri de mare valoare istoric? sau artistic? l?sate s? moar? tot în interes de business. ?i, mai ales, oameni ce se zbat în s?r?cie la marginea societ??ii ?i a condi?iei umane în nep?sarea general?. Oameni care nu ?i-au pierdut pe de-a-ntregul umanitatea, chiar dac? unul dintre ei teoretizeaz? cam a?a: „Dac? vorbe?ti frumos, nu te ascult? nimeni, nu te ia nimeni în seama". În replic? parc? sau în contrapunct, Elisabeta Isanos vorbe?te, în alt? pagin?, despre cele mai frumoase cuvinte din limba român? pe care le-a ales odat? împreun? cu prieten? s?: puiandru, r?sur?, ?ipenie, învolburare, r?s?rit, jur?mânt, vietate, scâncet ?i: lin, mereu, vis, singur, lumina ?i: descump?nire, sipot, susur, deslu?ire, v?leat, argint, confesiune, dar ?i: vrabete, somnoroas?, p?tlagin?, aluni?, br?det, ?omoiog, ?i, în sfâr?it: plimbare, cer, r?spântie, c?rare, luceaf?r...

Autoarea c?r?ii este necontenit în c?utarea frumosului, fie el în limba oamenilor ori în natur? ?i lumea înconjur?toare. „M? întreb câ?i ar recunoa?te Bucure?tiul în descrierile mele, ?i câ?i s-ar recunoa?te pe alt? planet?", scrie la un moment dat minunata povestitoare ce evoc? repetat trecutul târgului. Dar mai surprinz?tor este, de bun? seama, în aceast? carte în alt Bucure?ti de azi decât cel pe care, cei mai mul?i, îl vedem doar în ce are el urât, murder ?i du?m?nos omului. Iar Bucure?tiul parc? nici n-ar avea natur? de admirat (Ionel Teodoreanu spunea odat? c? doar cerul a mai r?mas frumos din natur? de alt?dat? a a?ez?rii, afirma?ie tot mai problematic?, îns?, de la o vreme). Sensibilitate, acuitate senzorial?, spirit acut de observa?ie, originalitate ?i prospe?ime a gândului ?i, rev?rsat? generos, mult?-mult? omenie într-o carte somptuoas? artistic despre aparent banalul cotidian prin care trecem tot mai auti?ti. O carte despre adev?r, frumos ?i omenie.

footer