Revista Art-emis
Lumii noastre nu-i e bine… PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 17 August 2016 16:10

Aurel I Rogojan  Factorul intern„Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte", constată, într-o fabulă, poetul Grigore Alexandrescu, la jumătatea secolului al XIX-lea. Generalul în rezervă Aurel I. Rogojan, profesionist de vârf în câmpul informaţiilor de securitate, convertit în temeinic analist politic, vede şi el mai degrabă sumbră lumea de azi şi mersul ei mai departe. „Nu sunt semne bune!", spune el de-a dreptul. Din motive personale sau profesionale, sau din ambele, identifica şi reţine pentru reflecţie parcă înadins ce-i mai rău pe lume, cea mai prăpăstioasă evoluţie, cea mai alarmistă varianta. Acestui tip de abordare, romanul îi zice însă „a pune răul în faţă" şi este cea mai înţeleaptă, mai prudentă şi mai responsabilă cale de urmat în clipe grele. Căci şi lumea, şi România, trec prin clipe grele. Ne-o reaminteşte, cu argumente proprii, generalul Rogojan în cartea să „Factorul intern. România în spirală conspiraţiilor" (Bucureşti, Editura Compania, 2016). Secţiunea consacrată situaţiei din lume nu are un număr prea mare de pagini, dar destule pentru a compune un tablou mondial întunecat şi preocupant. Nimic din ce-i bun pe lumea de azi nu intră în atenţia diagnosticianului. La ce bun, căci şi medicul îşi bate capul cu ce nu merge în organism. Şi e de reţinut şi de judecat ce-i mai rău. Pentru Ucraina, bunăoară, din droaia de presupuneri reţine două, pe cele extrem-opuse: Statele Unite vor de fapt să răstoarne regimul Putin iar prin această să dezmembreze şi ce-a mai rămas din Rusia, iar Moscova vrea să înghită toată Europa într-o construcţie integrată eurasiatică (în care România s-ar regăsi - vorba vine - în grupul de state foste „inamice", alături de Marea Britanie, Suedia, Polonia, balticii, Georgia). Oricum, însă, până una-altă, Rusia s-ar pregăti să ciopârţească Ucraina, anexându-i tot ţărmul la Marea Neagră până la Gurile Dunării pentru a se învecina cu România sau, poate, cu un alt stat, nou creat între timp, Republica Federativă Moldova. La vest de România, alt viespar, în Balcanii de vest, unde războiul regional este iminent, după ce teritoriile au fost învălmăşite şi popoarele învrăjbite mai aprig că oricând iar americanii au instalat în Kosovo cea mai mare baza militară în străinătate după Vietnam. Dar nicăieri, în lume, „nu-i pace sub măslini" - nici în lumea islamică, după „primăvară arabă", nici în Asia-Pacific, nici în zona tot mai întinsă în care acţionează terorismul, nici în dezorientată şi tot mai dezbinată Europa Unită, nici în relaţiile ruso-americane sau americano-chineze.

Autorul stăruie pe „revirimentul economic, politic şi militar" al Rusiei, care se află în plin iureş de recuperare a imensei zone de interes special pe care a pierdut-o în fosta Europa răsăriteană (şi nu numai) în anii 1989-1991. Autorul trage un semnal de mare gravitate asupra a ceea ce el numeşte „reculul istoriei". Adică fenomenul declanşat prin spargerea U.R.S.S., după care Rusia „a fost sistematic provocată, izolată şi vulnerabilizata" şi pusă „sub presiuni fără precedent" . E cât se poate de logic că, într-o asemenea situaţie să iei în calcul un efect de recul. Pentru că, ni se atrage atenţia, atunci „când nu eşti corect poziţionat, pentru a atenua forţă de recul a istoriei, poţi fi lovit din plin". Cu atât mai mult cu cât „potrivit evaluărilor occidentale, în toate direcţiile din vecinătatea României ordinea euroatlantică este în retragere". Partea de lume în care se află România este astăzi sub presiunea unui complex de riscuri politico-militare şi economice, astfel enunţate în carte: „militarizarea Marii Negre, incertitudinea economică regională, resuscitarea naţionalismului regional şi ameninţarea cooptării Estului Europei de către Rusia prin exploatarea breşelor de securitate create de corupţia sistemului politic". E drept că, mai ales după summitul N.A.T.O. de la Varşovia, S.U.A., prin Alianţa nord-atlantică s-a reorientat către „oprirea reculului prin desfăşurarea de forţe militare de avertizare a Rusiei". Dar atmosfera e, oricum, tot mai încărcată şi la nivel global. Un război mondial, afirmă repetat autorul cărţii, nu este deloc exclus, dimpotrivă, „se lucrează la trezirea unei noi mari conflagraţii".

Despre ce (nu) face România în faţă acestor pericole existenţiale cartea spune, cu menajamente, câte ceva, despre ce s-ar cuveni să facă cei de la cârma ţării pentru supravieţuirea noastră că stat şi că naţiune, autorul - aşa cred - are probabil mutarea în plic. Deocamdată ne sfătuieşte înţelepţeşte „să ne păstrăm rezerve de răbdare pentru când va fi şi mai rău". Cartea generalului Aurel I. Rogojan, oricât de mult ne-ar pune pe gânduri, spune lucruri adevărate, fiecare pagină confirmă convingerea că orice afirmaţie are în spatele ei informaţie şi analiză. Altfel spus, ce trebuie.

footer