Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Codru? Constantinescu   
Duminică, 12 Iunie 2016 19:43

O nou? istorie a serviciilor secrete sovieticeTematica serviciilor secrete este una de o mare c?utare, pentru c? rolul ?i ac?iunile lor sunt destul de pu?in cunoscute publicului, chiar ?i în ??ri democrate, unde serviciile secrete încearc? s? se p?streze în fundal, s? nu ias? prea mult în eviden??, de regul? ajungând în gura opiniei publice atunci când e?ueaz? într-un moment sau altul (exemplele cele mai la îndemân? sunt recentele atentate de la Paris ?i Bruxelles) ?i nu când înregistreaz? succese (fie sunt ascunse, fie trecute în registru minor). Cu atât mai mult, istoria serviciilor secrete ale celei mai mari puteri totalitare din secolul trecut, Uniunea Sovietic?, reprezint? un câmp de cercetare complicat ?i vast, dar din care se pot trage câteva înv???turi pentru prezent. Jonathan Haslam, profesor de istorie a rela?iilor interna?ionale la Institutul pentru Studii Avansate în cadrul Universit??ii Princeton, analizeaz? pertinent, cu prea multe detalii uneori, istoria sulfuroas? ?i, de multe ori, abscons? a serviciilor secrete sovietice[1], dovedind faptul c? munca lor poate fi extraordinar?, pot fi penetrate secrete dintre cele mai bine p?zite (iar sovieticii au fost exper?i la aceasta) ?i totu?i, la final, nota de plat? s? fie foarte înc?rcat?, chiar statul pe care l-au servit s? se dezintegreze. Pentru c? întreaga ma?in?rie a spionajului sovietic, înc? din 1917-18, a slujit cu devotament un sistem atins de celulele cancerigene. Este drept, a durat pân? când cancerul a ajuns la metastaz?. Jonathan Haslam eviden?iaz? rolul serviciilor secrete (în principal fiind vorba despre cel de informa?ii al Armatei Ro?ii, G.R.U. ?i cel „civil", N.K.V.D.) în dinamica politic? interna?ional? atât în perioada interbelic?, în timpul celui de Al Doilea R?zboi Mondial, dar ?i dup? 1945 când fo?tii alia?i au devenit inamici.

Deosebit de interesant? este percep?ia pe care a avut-o Stalin fa?? de rezultatele ?i oamenii serviciilor sale secrete. „Rusia nu ar fi avut un num?r atât de însp?imânt?tor de victime-pân? la 27 de milioane de mor?i- dac? Stalin s-ar fi preg?tit cu adev?rat pentru tot ce e mai r?u. Îns?, dup? ce se bazase atât de mult pe informa?iile din surse umane, manifestând în acela?i timp o neîncredere morbid? fa?? de subordona?ii s?i, Stalin, f?r? s? vrea, ?i-a subminat singur pozi?ia". Serviciile secrete sovietice, intrând în leg?tur?, prin natura activit??iilor subversive, cu lumea decadent? occidental?, au fost epurate masiv în timpul Marii Terori, mul?i ofi?eri fiind rechema?i în patria mam? (prea pu?in recunosc?toare) doar pentru a fi aresta?i ?i împu?ca?i. „Pierderile au fost atât de mari încât, în 1938, Lublianka nu a primit nici o informa?ie de pe teren timp de ?ase luni"[2]. Ace?ti agen?i „pilotau" diverse re?ele de simpatizan?i locali sau spioni în toat? regula, iar rela?iile dintre cel care recruta ?i autohtoni erau foarte intime, personale. Relevant pentru înrudirea sistemic? dintre Germania na?ional-socialist? ?i Uniunea Sovietic? este ?i faptul c? serviciile secrete staliniste au avut mult mai mult success în penetrarea cercurilor conduc?toare ale Marii Britanii (celebrul grup de la Cambridge) decât a elitei naziste din jurul lui Hitler. Aceasta se explic? ?i prin faptul c? democra?iile, prin îns??i natura lor, sunt mai u?or de descifrat ?i citit decât regimurile paranoice totalitare. F?r? a fi neap?rat mai slabe, c?ci sistemul are ?i anticorpi, dup? cum s-a dovedit cu descoperirea re?elelor sovietice din Marea Britanie. În timpul r?zboiului, sovieticii aflau de inten?iile r?zboinice ale nem?ilor prin intermediul re?elelor din Marea Britanie, englezii reu?ind s? sparg? ?i celebrul sistem Enigma (?i cu ajutorul serviciului secret polonez). Faptul c? U.R.S.S. devenise aliata Londrei nu a diminuat activitatea spionajului sovietic în Anglia, dimpotriv?. Destui englezi credeau c? transmi?ând secrete sovieticilor luptau pentru echilibrarea celor dou? tabere aliate. Sau î?i g?seau alte justific?ri ideologice.

Cel mai însemnat succes al spionajului sovietic a fost, f?r? îndoial?, surgerile de informa?ii în ceea ce prive?te bomba atomic?, la care englezii colaborau cu americanii. Un ofi?er de informa?ii sovietic recuno?tea ?i în aceast? privin?? importan?a surselor britanice pentru a descoperi ce f?ceau americanii „majoritatea informa?iilor pe care le de?inem despre aceast? ?ar? nu vin de la rezidentura din Statele Unite, ci de la cea din Anglia"[3]. Întregul spionaj sovietic în privin?a bombei atomice a fost pus sub umbrela N.K.V.D., dovedind c? Stalin în?elesese (chiar dac? nu de la început) importan?a pe care o va juca noua arm? atomic? ?i mai ales, marele decalaj în domeniul ?tiin?ei ?i tehnologiei între U.R.S.S. ?i anglo-americani. Atunci când spionajul a dep??it faza clasic?-uman?, sovieticii au început s? aib? mari probleme având în vedere c? nu excelaser? niciodat? în domeniul inov?rii tehnologice (ci doar al furtului intelectual). Americanii ?i britanicii f?ceau „asemenea progrese, încât la sfâr?itul anului 1946 au ap?rut semne c? unele dintre sistemele civile ?i militare sovietice de importan?? capital? sunt vulnerabile. Totul devenise mult mai u?or datorit? dezvolt?rii tehnologice". Criptolingvistica devenise din ce în ce mai performant?: „De?i aparent aleatorii în ceea ce prive?te probabilitatea de a se repet?, cuvintele apar în text dup? un anumit tipar ce poate fi identificat ?i care nu are leg?tur? cu gramatic? sau cu semnifica?ia. Aceast? înseamn? c?, chiar dac? un text e cifrat, se men?ine aceea?i probabilitate de apari?ie a unui cuvânt ca ?i în textul în clar"[4]. Dar nici aceast? situa?ie nu avea cum s? dureze, dup? câ?iva ani ?i sovieticii ?i-au dat seama de vulnerabilitatea lor ?i ?i-au schimbat sistemul[5]. La sfâr?itul celui de al Doilea R?zboi Mondial, sovieticii înving?tori au mai c?zut într-o capcan?: „Ru?ii scotociser? ?i prin centrele germanilor la sfâr?itul r?zboiului pentru a-?i actualiza tehnologia de cifrare, aceea?i tehnologie pe care britanicii ?i americanii o cuno?teau deja. Numai de la Berlin au fost aduse în Uniunea Sovietic? trei vagoane de tren pline cu echipamente în mai 1945."

R?zboiul rece a fost prin excelen?? un r?zboi subteran al serviciilor secrete. Norocul celor dou? tabere care se înfruntau pe via?? ?i pe moarte a fost schimb?tor, ?i-au arestat re?ele de spionaj, ?i-au expulzat ofi?eri acoperi?i care lucrau în interiorul ambasadelor ?i consulatelor, au spart coduri ?i cifruri, au ademenit, au cump?rat. Într-o prim? faz?, serviciile secrete sovietice (care de multe ori se aflau în competi?ie chiar între ele) nu au fost prea norocoas? pentru c?, încetul cu încetul, îi pierdeau pe spionii locali anglo-americani (mai ales cei englezi) ?i re?elele lor ?i nu aveau ce pune în locul lor. „Construirea unor computere capabile s? creeze ?i s? atace cifruri la viteze mari ?i în profunzime nu era decât un vis îndep?rtat"[6]. Organiz?rile ?i reorganiz?rile serviciilor secrete sovietice sunt mai pu?in importante ?i greu de re?inut pentru cititorul neutru ?i pentru c? „de fiecare dat? când regimul sovietic se confrunta cu o problem? de oarecare magnitudine, reac?ia instinctiv? era s? se apuce cu frenezie de restructur?ri birocratice"[7]. De asemenea, nenum?ratele detalii biografice ale unor ?efi ?i ?efule?i sau agen?i îngreuneaz? lectura simplului cititor nespecializat.

Din anii 1960, r?zboiul rece s-a intensificat în faza lui pe servicii secrete, fiind o goan? pentru a ob?ine o cantitate cât mai mare de informa?ii (cu cât mai fidele, cu atât mai bine) privind capacit??iile militare ale celeilalte puteri. Evident, fiecare ?tia c? de?ine arme atomice, dar era nevoie pentru a dezvolta nenum?rate scenarii, s? se cunoasc? multe alte detalii atât despre infrastructura care deservea armele atomice (submarine, rachete balistice, bombardiere cu raz? mare de ac?iune etc.), cât ?i poten?ialul militar conven?ional. A fost ?i o joac? de-a ?oarecele ?i pisica, ambele tabere având în acela?i timp ?i suficien?i ?oareci, dar fiind ?i pisici. Totu?i pierderea credin?ei (titlul unui capitol interesant) în câmpul comunist ?i-a pus puternic amprenta asupra r?zboiului subteran care putea fi mult mai violent, chiar sângeros decât cel politico-militar. Ambele puteri ?tiau c? escaladarea ar fi putut avea consecinte teribile. Pierderea credin?ei era sinonim? cu pierderea farmecului utopic, iar crudul adev?r, dezbr?cat de haine ideologice, a oferit priveli?tea cadavrului putrezind al comunismului. „?ocul invad?rii ?i ocup?rii Prag?i a diminuat foarte mult ?ansele ca în Occident s? se mai fac? recrut?ri bazate pe ideologie, mai ales în rândul celor educa?i, precum studen?ii. Pierderea dramatic? a inocen?ei nu putea fi revocat?. Mai r?u, au început s? apar? nemul?umiri, situa?ie care s-a cronicizat atunci când, dup? temerile ?i speran?ele stârnite de Hru?ciov, Uniunea Sovietic? a fost cuprins? de o iner?ie accentuat? ?i de o corup?ie generalizat? la fiecare nivel al societ??ii, în ultimii ani ai conducerii lui Leonid Brejnev. Oricât de disciplinate ar fi fost, serviciile de informa?ii nu au putut evita complet consecin?ele"[8] .

Se impune subliniat ?i rolul hot?râtor pe care l-a avut administra?ia Reagan pentru a împinge Uniunea Sovietic? pe marginea pr?pastiei ?i care „a estimat c? ar putea destabiliza bazele economice ale Uniunii Sovietice interzicându-i accesul la tehnologiile esen?iale în caz de r?zboi ?i intensificând în acela?i timp cursa înarm?rilor (de unde ?i Ini?iativa Straregica de Ap?rare)". Serviciul de informa?ii al Armatei Ro?ii, celebrul GRU, nu ar fi fost capabil s? fac? o estimare exact? asupra capacit??ilor militare ale N.A.T.O. de aici rezultând ?i o confuzie a deciden?ilor politici sovietice care trebuiau s? investeasc? sume de bani tot mai mari: „Ru?ii erau în pericol de a irosi în zadar ni?te bani pe care nu îi aveau." Concluziile autorului care aduce materia c?r?ii la zi, sunt importante, având în vedere rolul determinant pe care l-au jucat ?i îl joac? fo?tii angaja?i ai servicii secrete sovietice în Noua Rusie.
-----------------------------------
[1] Jonathan Haslam, O nou? istorie a serviciilor secrete sovietice, Editura Polirom, Iasi, 2016, traducere de Ioana Aneci.
[2] Ibidem, pag. 95.
[3] Op. cit., pag. 124.
[4] Ibidem, pag. 139.
[5] Vinerea neagr? pentru americani – 29 octombrie 1948 – când nu au mai putut decripta nici un mesaj transmis de Moscova.
[6] Ibidem, pag. 150.
[7] Ibidem, pag. 151.
[8] Op. cit., pag. 183.

footer