Revista Art-emis
Experien?a rus? e complex? ?i multiform? PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Joi, 09 Iunie 2016 18:25

Mihai Maxim - Scutul de speran??Retorica politic? interna?ional? privilegiaz?, de la o vreme, întreb?rile despre Rusia. Încotro se îndreapt? Rusia? Ce are de gând Moscova? ?i, mai ales, ce va face Putin? Înainte îns? de a(-?i) r?spunde, unii, mult mai pu?ini, se mai întreab?, totu?i, ?i dac? în?elegem corect Rusia (în?elegere neînsemnând, în mod automat, încuviin?are, acceptare, aprobare). ?i de aici, alt? discu?ie, în care ajungem iar s? ne întreb?m: câ?i dintre noi cunosc, într-adev?r, cât ceva mai mult despre Rusia ?i ru?ii de ast?zi (cu bunele ?i relele aferente)? ?i, mai ales, câ?i asemenea speciali?ti mai avem? Iar cei ce ?tiu mai mult în materie, prin forma?ie profesional?, experien?? de via?? etc., sunt oare solicita?i de cei în drept s? decid? ?i, în general, în leg?turile noastre cu Rusia ?i spa?iul postsovietic? Despre enigma, misterul, ?arada etc. numit? Rusia s-a scris ?i s-au emis vorbe de duh (Churchill etc.) cât nu po?i citi într-o via??. Un diplomat american spunea c? acela care pretinde c? îi în?elege pe ru?i e la fel de mincinos ca unul care se laud? c? a b?ut toat? noaptea ?ampanie ?i nu s-a ame?it. Oricum, cei ce se dedic?, prin profesie ori pasiune, cunoa?terii ?i în?elegerii faptului rusesc sunt ni?te temerari, iar în multe conjuncturi istorice sau politice au parte mai degrab? de ingratitudine, suspiciune sau atitudine idiot-arogan?? din partea feluri?ilor contemporani, inclusiv oficiali.

Nimeni nu neag? c? rela?iile româno-ruse poart? o tradi?ie care nu e r?sf??at? doar de momente luminoase, ci e înc?rcat? mai cu seama de dramatism ?i tragedii, iar într-o asemenea situa?ie, nu este deloc greu c?, a?a cum spune Poetul, s? se ajung? la situa?ia când „Gândirile-mi rele sugrum? pe cele bune". Istoricii ?i politologii au migrene când se încumet? s? explice realit??i parc? tot mai încâlcite, dar tot realitatea este aceea care poate a?eza, ?i aici, adev?rul în drepturi. Bun?oar?, povestea unui om, a unei familii, a unui sat de pe Prut, de la grani?a pân? mai ieri româno-sovietic?. Un râu de care localnicii nu aveau voie s? se apropie pentru a se scald? ori a pescui sau a culege mure din tufele de pe mal decât cu aprobare, o dat? pe s?pt?mân?.

Povestitorul-autor al c?r?ii „Scutul de speran??", este scriitorul, traduc?torul literar ?i translatorul oficial, diplomatul ?i profesorul universitar Mihai Maxim, al c?rui tat? a luptat în Al Doilea R?zboi Mondial pe frontul de R?s?rit, a c?zut prizonier ?i a lucrat la minele din Donbas, iar el însu?i avea s? studieze la universitate rus? (?i român?, ?i francez?), dup? care a practicat îndeletnicirile amintite o via?? întreag? în sau în leg?tur? cu spa?iul rusesc. Le revine tot istoricilor ?i politologilor s? l?mureasc? paradoxul. Sau poate bunul sim? poate explic? mai lesne acest tip de situa?ii, dintre care, în carte, se deta?eaz? net, prin complexitatea ei, urm?toarea, din anii r?zboiului. În 1944, când au intrat ru?ii în sat, micu?ul fiu de ??ran î?i caut? un mielu?el când un soldat rus îl întreba în române?te: „Ce cau?i aici? Aici tr?ie?ti? Unde-i tat-tu?". ?i copilul r?spunde dup? cum se tot vorbea în sat: „La r?zboi, s? împu?te ru?i". La care militarul sovietic, adic? fl?c?ul basarabean înrolat în Armata Ro?ie, l-a dus urgent acas? ?i s-a r?stit la bunicul lui: „De ce la?i b?ietu' de capu' lui? Vorbie?ti ?i nu trebui".

Români, ru?i, basarabeni, r?zboi, eliberare-ocupa?ie-convie?uire. Pe scurt, vremuri complicate. Urmate de altele, mai lini?tite oarecum, dar nici ele întru totul fire?ti. Autorul a lucrat în conducerea p?r?ii române la construc?ia Combinatului dela Krivoi Rog. „Lucrare grandioas?, poate cea mai mare ca valoare ?i complexitate realizat? vreodat? de România peste grani?e". Românii s-au angajat într-un efort imens, material ?i uman, în condi?ii grele de tot felul, cu situa?ii delicate în raporturile cu partenerii din CAER. Dar au fost ?i lucruri frumoase, performan?e comune pe ?antier, iubiri, c?s?torii, prietenii... Lucr?rile urmau s? fie terminate în 1990, îns? tumultul istoriei le-a sistat. Au urmat jaful ?i paragin?. Dar a fost o experien?? pasionant?, evocat? „cu c?ldur?, dar ?i cu durere", combinatul ajungând parc? „o fiin?? drag?, r?pit? ?i siluit? de ni?te brute f?r? suflet". Ce a însemnat Krivoi Rog pentru povestitor? Ambi?ie personal?, spirit de aventur?, via?? ?i munc? în spa?iul activ de limba rus? etc. Dar ?i putin?a de a întreprinde o necesar? ?i dureroas? repara?ie istoric?, dup? „chinurile ?i umilin?ele pe care le-a îndurat tat?l meu, prizonierul român Ilie Maxim, în cei doi ani de prizonierat la minele din Ucraina. Acolo, unde el fusese dus sub escort?, eu mergeam cu ma?in?; el fusese prizonierul român num?rul X, eu eram reprezentantul României". Istoria se îndur? uneori s? mai d?ruiasc? ?i repara?ii.

footer