Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Codru? Constantinescu   
Duminică, 05 Iunie 2016 20:04

M.Solonin-Butoiul si cercurile„Butoiul ?i cercurile. 22 iunie 1941 sau când a început Marele R?zboi pentru Ap?rarea Patriei"[1] - Editura Polirom, Colec?ia Hexagon, Ia?i, 2012. Traducere din limba rus? de Maria Sirghe

Mark Slonin este un istoric rus al c?rui efort istoriografic merge în direc?ia d?râm?rii miturilor construite cu mult? migal? de istoricii-propagandi?ti sovietici de-a lungul unor bune decenii (dup? 1945 pân? prin anii 1980). Efortul acestora din urm?, ?tim bine cum istoricii în timpul regimurilor comuniste nu scriu de capul lor ?i au nevoie s? le fie trasate direc?ii clare de cercetare, s-a concentrat asupra g?siri unor justific?ri plauzibile pentru dezastrul militar suferit de Armata Ro?ie în vara anului 1941. Mark Solonin a mai publicat volumele „Pe aerodromurile ce par adormite" (2006), „25 iunie: incon?tien?? sau agresiune?"(2007) sau „Istoria fals? a Marelui R?zboi"(2008). Greu de crezut c? în Rusia lui Putin, care pune atât de mult accentul pe amalgamarea tradi?iilor imperiale (indiferent daca sunt sovietice sau ?ariste), a subzistat o astfel de libertate de expresie care atac? in plin tocmai sistemul de mistificare care st? la baza unor astfel de regimuri autoritar-imperiale. Volumul publicat recent la Editura Polirom, Butoiul ?i cercurile. 22 iunie 1941 sau când a început Marele R?zboi pentru Ap?rarea Patriei, reprezint? o radiografie necru??toare a e?ecurilor devastatoare pe care le-a suferit Armata Ro?ie ?i, în general, întreaga societate sovietic?, în urma atacului prin surprindere al Germaniei naziste. O întreag? istoriografie se leag? de însu?i acest cuvânt: surprindere (dac? a fost într-adev?r luat? prin surprindere U.R.S.S. sau nu)[2].

În concep?ia lui Slonin „spre sfâr?itul anilor '50 s-a cristalizat acea versiunea final?" a felului cum s-au desf??urat evenimentele în acele prime luni de r?zboi. Versiunea standard se axa în jurul urm?toarelor enun?uri propagandistice, reluate pân? la paroxism: „În primul rând noi suntem oameni pa?nici, nu ne-am preg?tit de r?zboi, guvernul nostru a militat pentru pace în întreaga lume ?i s-a str?duit s? nu implice U.R.S.S. în r?zboi; în al doilea rând istoria ne-a acordat prea pu?in? vreme motiv pentru care noi n-am apucat s? facem nimic (tancuri, tunuri, avioane, nici m?car destule pu?ti) iar armata noastr? a intrat în r?zboi aproape dezarmat?; în al treilea rând, Stalin nu a permis ca armata s? fie în mod special preg?tit? pentru r?zboi ?i de aceea bombele germane au c?zut pe aerodromurile sovietice care dormeau lini?tite". Istorisul rus demanteleaz? în lucrarea sa toate cele trei mituri- justificative debitate pân? la sa?ietate de aparatul propagandistic stalinist.

Nebunia lui Hitler a constat pân? la urm? in credin?a c? printr-un atac preventiv ar fi putut nimici Armata Ro?ie care nu era deloc demobilizat? ?i nici lipsit? de imense rezerve de muni?ii, combustibil ?i armament foarte performant, având urm?toarele efective în iunie 1941 (!): 198 de divizii de infanterie, 13 de cavalerie, 61 de divizii de tancuri ?i 31 motorizate, 16 brig?zi aeropurtate ?i 10 brig?zi antitanc"[3]. Se pare îns? c? aceast? impresionant? armat? comunist?, masat? în jurul, lâng? ?i în Polonia (ocupat? de sovietici la 17 septembrie 1939) oricum ar fi atacat dispozitivul german din aceea?i Polonie (în direc?ia Cracovia, încercuind trupele germane aflate la grani?a comun?), în ciuda lunii de miere a celor dou? puteri totalitare. De altfel, amplasarea geografic? a corpurilor mecanizate ale Armatei Ro?ii dovede?te din plin ambi?iile ofensive ale lui Stalin, ?ocul s?u din primele zile legându-se, o ipotez? personal?, mai degrab? de surpriza c? Hitler i-a luat-o înainte, el, care întotdeauna fusese primul ?i fusese obi?nuit s?-?i ia prin surprindere adversarii politici, s?-i manipuleze, dezbine pentru ca în final s?-i distrug? (anihileze fizic nu doar la figurat!).

Noutatea absolut? pe care ne-a adus-o (furnizat-o) analiza istoricului rus const? în faptul c? dotarea cu armament a Armatei Ro?ii era mult superioar? pe anumite categorii de armament esen?iale fa?? de ceea ce avea Wehrmachtul în iunie 1941 (?i nu în august 1944). Anexa nr. 2 intitulat? „Structura ?i armamentul trupelor de tancuri ale Wehrmachtului ?i ale Armatei Ro?ii care au luat parte la opera?iunile militare din perioada 22 iunie-10 iulie 1941" o dovede?te f?r? putin?? de t?gad?. Grupul de armate Nord al Wehrmachtului avea 602 tancuri în timp ce Frontul de Nord-Vest al Armtei Ro?ii 2.188. Grupul de armate Centru al germanilor de?inea 1.936 de tancuri (fiind principala direc?ie de atac a ofensivei germane, c?tre Smolensk-Moscova) dar Frontul de Vest al sovieticilor era dotat cu 4.365 de tancuri. Acolo unde au ac?ionat ?i armatele române (Armata 3 si Armata 4), în cadrul Grupului de armate Sud, dispropor?ia era fabuloas?: germanii ?i românii aveau doar 728 de tancuri (multe din ele cehoslovace si franceze, complet dep??ite) în timp ce sovieticii aliniau 5.826. E drept, aceasta ar fi fost direc?ia de atac a blindatelor sovietice din sud c?tre Polonia „german?". Solonin precizeaz? de nenum?rate ori, analizând foarte tehnic, fapt ce poate deveni cam plictisitor pentru cineva neini?iat în istoria militar? a celui de Al Doilea R?zboi Mondial, recurgând la compara?ii de bun sim?, explica?ii care pot fi reg?site în paginile cartii ?i pe care nu are sens s? le reproducem aici, c? în mare m?sur? tancurile ?i artileria sovietice erau superioare ca parametrii tehnici armamentului similar al germanilor. Înainte de a citi acest volum aveam impresia c? celebrul tanc sovietic T-34 a a ap?rut pe frontul de est undeva prin anul 1943, schimbând cumva balan?a în favoarea armatelor sovietice. Nici vorb?! Sovieticii aveau înc? din 1940 sute de astfel de vehicule performante (probabil cel mai bun tanc în acele momente, dac? nu din întregul r?zboi, tancuri care i-au strivit pe bunicii ?i str?bunicii no?tri la Cotul Donului!). În 1941, nu puteau fi distruse nici de tunurile amplasate în tancurile germane dar nici m?car de tunurile antitanc germane. Ce s? mai spunem de colosul tanc sovietic KV care cânt?rea ?aizeci de tone ?i era indestructibil. Trebuie notat faptul c? ambele tancuri sovietice (T34 ?i KV) prin piesa de artilerie cu care erau dotate ?i care avea un calibru mare, reu?eau s? neutralizeze în lupt? direct? orice tanc german.

Istoricul militar rus a r?scolit ?i în consemn?rile diviziilor de tancuri sovietice din iunie-iulie 1941 (fiecare divizie, regiment, batalion al unei armate normale de?ine o adev?rat? birocra?ie care consemneaz? cu sfin?enie fiecare metru parcurs, fiecare ordin, toate pierderile etc.) ?i a descoperit câteva lupte izolate între tancurile sovietice ?i cele germane în care T-34 si KV au f?cut pr?p?d în rândul celebrelor panzere germane a caror blindaj nu rezista deloc salvelor sovietice. În aceste condi?ii, se întreab? autorul, cum a fost posibil dezastrul militar din vara anului 1941? R?spunsul este destul de simplu: factorul uman a cedat, iar structura artificial? a for?elor armate ale patriei munictorilor ?i ??ranilor nu a f?cut fa?a. Grasulului butoi i-au plesnit cercurile! „La începutul r?zboiului sovieto-german, pe câmpul de lupt? nu s-au întâlnit dou? armate, ci for?ele Germaniei naziste, func?ionând cu precizia unui ceasornic, pe de o parte, ?i o gloat? înarmat?, aproape de nest?pânit, pe de alta. Rezultatul înfrunt?rii dintre o armat? ?i o gloat? nu putea fi altul. Nici m?car o cantitate uria?? de armament de prim? clas? nu-i va permite unei gloate s? înving? o armat?", puncteaza istoricul rus cu mult? exactitate, rezumându-?i întreaga carte.

În primul rând panica s-a instaurat foarte rapid în rândul trupelor sovietice de pe grani?e. Pe 17 iulie 1941 ?eful direc?iei de propagand? politic? a Frontului de Sud-Vest, Mihailov, raporta „În unit??ile frontului au fost multe cazuri de fug? în panic? de pe câmpul de lupt? a unor solda?i, grupuri, subunit??i. Deosebit de mare este num?rul dezertorilor. Numai în Corpul 6 Pu?ca?i în primele 10 zile de r?zboi au fost re?inu?i ?i retrimi?i pe front 5.000 de dezertori"[4]. „În ceea ce prive?te dezertarea propriu-zis? din unit??ile militare de la începutul r?zboiului pân? în iunie 1944 organele N.K.V.D. au arestat 1.210.000 de dezertori (cât toat? Armata Româna - n.a.) Nu trebuie s? uit?m nici faptul c? aceast? cifra uria?a nu reflect? num?rul total al dezertorilor ci doar num?rul celor pe care, în contexul haoslului retragerii, au reu?it s?-i aresteze! Evident, nu i-au arestat pe to?i"[5]. „Tribunalele militare sovietice au condamnat pe întreaga durat? a r?zboiului nu mai pu?in de 994.000 militari sovietici din care 157.593 au fost împu?ca?i. Zece divizii!". Evident, atunci când ai material uman din bel?ug, nu te mai ui?i la astfel de detalii! Împu?ti! Solonin ne ofer? ?i cifra execu?iilor din Wehrmacht de-a lungul a trei ani de r?zboi, e drept, anii victoriilor (1939-1942): 2.271. În timp ce în 1941 Armata Ro?ie executa 92 de oameni pe zi, germanii împu?cau doar 2 dezertori! Un alt mit pe care-l spulber? Mark Solonin este cel a raportului dintre colabora?ioni?tii pro-germani ?i trupele de guerilla din Bielorusia, Ucraina. La jumatate lunii iulie 1944 nu mai pu?in de 800.000 de colaborationi?ti slavi (ru?i, ucrainieni, bieloru?i) slujeau Germania (celebrii Hiwi), în timp ce rezisten?a antigerman? a fost în primele luni inexistent?, iar ulterior fiind coagulat? în jurul fo?tilor colaboratori ai organelor de securitate din zonele ocupate (N.K.V.D.-i?ti, cadre locale de partid) care nu au stârnit deloc entuziasmul unei popula?ii pe care de altfel o asasinaser? ?i terorizaser? cu doar câteva luni înainte. Abia în 1944 mi?carea de guerilla a luat amploare pe fondul unei contraofensive sovietice devastatoare.

În al doilea rând, comandamentele armatelor, diviziilor ?i chiar Înaltul Comandament al Armatei Ro?ii ?i-au dovedit întregul lor neprofesionalism, comunicarea intre diversele lanturi ale esaloanelor fiind defectoasa chiar daca asa cum o arata Solonin, sovieticii nu duceau deloc lipsa de mijloace moderne de comunica?ii (sta?ii de emisie-recep?ie de mare putere etc). Explica?ia istoriografic? oficial? a acestei st?ri de fapt rezid? în epurarea corpului de comand? a Armatei Ro?ii în timpul Marii Terori din 1937-1938, argument standard pe care Solonin îl respinge. În doar doi ani, 1938-39, Armata Ro?ie a primit 158.000 de comandan?i activi?ti politici ?i al?i speciali?ti militari în timp ce în perioada 1937-1938 au fost aresta?i undeva în jurul cifrei de 10.000 de comandan?i ?i activi?ti politici, fiind executa?i aproape dou? mii. Nici calitatea celor care au murit în timpul Marii Terori nu ar fi fost chiar deosebit? c?ci vechea conducere care contribuise la câ?tigarea r?zboiului civil se caracteriza mai degrab? prin lipsa unei înalte instruiri specifice. Ni?te semianalfabe?i au fost înlocui?i cu al?ii c?ci „angajarea de personal semianalfabet, dar cu origini sociale s?n?toase a constituit baza politicii de cadre din anii '20, '30 si '40"[6]. În plus, chiar ?i relatiile dintre deiversele esaloane nu erau grozave, diver?i generali în pozi?ii de comanda ajungand s?-i injure pe generalii mai mici în grad si aproape s? se ia la bataie între ei[7].

Au mai existat ?i alte motive ale dezastrului, de mai mic? însemn?tate însa importante, precum rebeliunile popula?iilor din teritoriile ocupate samavolonic de U.R.S.S. în perioada 1939-1940 (??rile Baltice, vestul Poloniei) care au avut de suferit represiunea stalnist? sau interzicerea trimiterii in interiorul U.R.S.S. a familiilor cadrelor de comand? (care locuiau în apropierea comandamentelor militare) astfel încât prima grij? a acestor înal?i ofi?eri a fost mai degrab? s?-?i încarce calabalâcul (mult? prad?, e drept) ?i familiile în camioane ?i autovehicule decât s? organizeze ap?rarea (din acest motiv este impresionant num?rul G.A.Z.-urilor ?i camioanelor care au sc?pat în primele zile, doar în ele a gonit o bun? parte din Armata Ro?ie spre est, spre deosebire de cel al tancurilor, tunurilor, tanchetelor, tunurilor autopropulsate, multe dintre ele pur ?i simplu abandonate în ?an?uri ?i pe câmpuri etc.). În mod paradoxal dar explicabil, de sacrificiul a dou?zeci de milioane de cet??eni sovietici care au contribuit de o manier? fundamental? la înfrângerea Germaniei naziste (?i credem ca nici un român nu ar trebui s? fie deranjat de aceast? afirma?ie, ceea ce repro??m Uniunii Sovietice este anul 1940 ?i ceea ce a urmat dup? 1945) a profitat mai ales Stalin care a ajuns la apogeul puterii sale. „Politicianul falit ?i la?ul demn de dispre?, care nu a avut nici m?car curajul s? se adreseze poporului în primele zile ale r?zboiului pentru a-i explica cele întâmplate, a fost declarat creatorul ?i organizatorul Marii Victorii". Care creator-generalissim a fost doar o singur? dat? în apropierea frontului de-a lungul întregului r?zboi! ?tim bine, Stalin nu era lipsit de sim?ul prevederii ?i autoprezerv?rii.

Cartea scris? de Mark Solonin într-un stil incitant, chiar dac? în multe locuri abund? cu informa?ii extrem de tehnice care necesit? o expertiz? militar? clar? (îns?, dup? cum bine o ?tim, în secolul al XX-lea performan?ele tehnicii de lupt? au constituit argumente extrem de importante în explicarea derul?rii unor evenimente istorice care au modelat lumea de astazi), aduce o mare cantitate de informa?ii noi publicului interesat, dovedind c? efortul de rescriere ?i reinterpretare a istoriei, mai ales în zonele contaminate de propaganda istoric? a regimurilor comuniste, este departe de a-?i fi secat (re)sursele[8].

Not?: Istoricul militar rus Mark Solonin este autorul mai multor c?r?i despre Al Doilea R?zboi Mondial, în care demoleaz? vechile mituri ale propagandei comuniste, cum e cel al imperiului stalinist „lini?tit, pa?nic ?i aproape neînarmat". În cel mai cunoscut dintre volumele sale, „Butoiul ?i cercurile", autorul dezv?luie realit??ile dure ale Uniunii Sovietice cu prec?dere de la începutul r?zboiului, între care incapacitatea cadrelor de conducere ale armatei de a colabora eficient ?i de a fructific? avantajul tehnicii de lupta superioare în fa?? unui invadator bine organizat. Cifrele invocate arat? c? num?rul dezertorilor din Armata Ro?ie a fost cu mult mai mare decât al celor r?ni?i sau mor?i în lupta, iar pierderile materiale înregistrate au fost cauzate mai curând de incompeten?a ofi?erilor superiori decât de puterea de foc a inamicului. Concluzia la care ajunge Mark Solonin este c? pentru Stalin, Al Doilea R?zboi Mondial - pe care l-a preg?tit, l-a provocat ?i l-a dezl?n?uit cu atâta tenacitate, dar atât de inabil - s-a încheiat cu o victorie ce nu i-a apar?inut, „cel mai genial conduc?tor de o?ti al tuturor timpurilor ?i popoarelor" fiind declarat „creatorul ?i organizatorul Marii Victorii". Din cuprins: Planul unei operatiuni; Prima batalie; „?i a plecat, însufletit de-un ordin...; Memoriul lui S.V. Borzilov; Foc din cer; „?i-a sunat ceasul, burjuiule..."; „Blindajul e rezistent ?i tancurile noastre sunt rapide..."; 23-25 iunie 1941; Dezastrul; Epidemia tancurilor ; Aritmetica istoriei : „Nu mai ?tiu o alt? ?ar? la fel..."

--------------------------------------
[1] Mark Solonin, Butoiul ?i cercurile. 22 iunie 1941 sau când a început Marele R?zboi pentru Ap?rarea Patriei Editura Polirom, Colec?ia Hexagon, Ia?i, 2012. Traducere din limba rusa de Maria Sirghe.
[2] Cam aceea?i discu?ie se poart? ?i în jurul atacului care a luat „prin surprindere" flota americana de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941.
[3] Mark Solonin Butoiul ?i cercurile... p.15
[4] Ibidem, p.319
[5] Ibidem, p.322
[6] Ibidem, p.341
[7] Ibidem, p.355 - Din scrisoarea unui comandant sovietic Solonin reia câteva pasaje : „Comandantul de armata sau ?eful statului-major al acesteia sau chiar ?eful sectiei operative îl cheama la telefon pe comandantul diviziei sau pe ?eful de stat major al diviziei ?i urla: Canalie, cap sec... pe m?-ta... de ce regimentul vostru nu poate ocupa satul, vin ast?zi acolo ?i v? împu?c pe to?i. Bineîn?eles, niciunul dintre ei n-a venit la noi în jum?tate de an, dar prin telefon ne împu?cau de câte cinci ori pe zi. In ce armat? au existat sau exist? asemenea rela?ii? Aceasta drojdie coboara ?i mai jos: peste tot auzi numai înjur?turi de mam?... Comandantul Armatei a XXXIII-a chiar îi p?lmuia pe comandan?i pentru lucruri de nimic".
[8] http://filme-carti.ro/carti/butoiul-si-cercurile-de-mark-solonin-22440/

footer