Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 20 Aprilie 2016 12:55

Eugen Mihaescu-Strigate în pustiu-Intre liniiScrie cum vorbe?te ?i vorbe?te cum deseneaz?: de-a dreptul. În arta plastic?, în literatur?, sau, oho, în publicistic?. Dar în politic?, în diploma?ie? Eugen Mih?escu, prezen?? impun?toare în lumea intelectual? ?i public? româneasc?, nu s-a dezis nici printre muze, nici în cr?bimea politic? ?i de afaceri a zilei de sinceritate, spontaneitate ?i limpezime în exprimare. A crescut ?i a creat în România cu regim comunist dar n-a fost membru de partid. A fost oponent prestigios ?i virulent, vizibil mondialmente, al cultului Ceau?escu, în „The New York Times", „The New Yorker" sau în mari ziare europene, dar nu s-a îmbulzit la ciolanul puterii dup? 1989. A experimentat totu?i demnitatea public?, fie ea de consilier la Cotroceni sau ambasador la U.N.E.S.C.O., dar nu s-a pliat în fa?a unor ceva mai m?ricei vremelnici ai clipei. A fost europarlamentar, dar nu mânu?? de b?gat buletin în ma?ina de vot a h?ului birocratic european. A fost în partidul România Mare, dar s-a desp?r?it f?r? rest de Vadim Tudor când nu s-ar mai fi putut altfel. A scris o carte de memorii fierbin?i, în care nici nu s-a pom?dat, nici nu s-a dezvinov??it pentru ceva. ?i, în sfâr?it, face gazet?rie coroziv? dar adev?rat?. ?i pe care nu pu?ini ar vrea-o trecând neobservat?, ocultat?, ignorat?, uitat?. De unde ?i titlul antologiei care înm?nuncheaz? un asemenea florilegiu, nu pentru to?i agreabil: „Strig?te în pustiu". Au trecut deja câ?iva ani?ori de la apari?ia c?r?ii ?i nici prin libr?rii nu se mai afl?, nici printre feluritele referin?e nu prea figureaz? (dar cine trebuie s? o cunoasc?, o ?tie).
Despre fascinantul artist plastic Eugen Mih?escu vorbim to?i, despre literatul Eugen Mih?escu mult mai pu?ini. Chiar dac? în ultimii câ?iva ani a lansat dou? c?r?i-bombe atomice (?i cele „adev?rate", cele lansate, tot dou? au fost): „Între linii" ?i „Strig?te în pustiu". Titlurile vorbesc de la sine, al doilea e chiar premonitoriu. Sunt c?r?i despre lumea politic?, diplomatic?, „civic?" (la noi, neap?rat, cu ghilimele, din p?cate) din tân?ra noastr? democra?ie emergent?. Sunt viza?i cu deosebire cei pu?i s? reprezinte ?ara în dialogul cu lumea ?i s? sus?in? interesele românilor în armonia ?i ?erp?ria mondial? (?i tot mai mondializat?). Artistul, de data asta gazetar, îi fixeaz? meticulos ?i definitiv în insectar a?a cum li se cuvine, fie ei oameni de stat, diploma?i, agen?i secre?i, „activi?ti" culturali etc. ?i trece peste sfatul în?elep?esc primit chiar de la pre?edintele Ion Iliescu, „care mi-a spus o fraz? pe care nu o voi uit? niciodat?: Înva?? s?-?i st?pâne?ti resentimentele, mai b?iatule!". ?i dac? de resentimente nu poate fi vorba, în paginile c?r?ii sunt evidente ?i inerente repulsia ?i dispre?ul fa?? de cei din respectivul panopticum post-decembrist care le binemerit? .

Fa?? de precedenta apari?ie editorial?, „Între linii", mai r?sf??at? de promovatorii de toate soiurile, poate ?i pentru c? a avut un hard cu palpit de anecdotic? incendiar?, dar pe deplin veridic?, „Strig?te în pustiu" are un destin ceva mai discret. ?i totu?i...Iat? doar câteva spuse antologice: „M? mir cum de a rezistat Ceausescu 25 de ani cu atâ?ia opozan?i" (cei autoproclama?i ca atare dup?...). Sau, un adev?r geopolitic fundamental: „Un licurici - oricât ar fi de mare -, dac? se afl? la distan??, pare mic!". Sau, alta, tot geopolitic?: „Vecinul meu (Putin - n.n.) ne ignor?. El ?tie, la nevoie, se va în?elege direct cu unchiul. Oricum, noi nu mai avem nimic de oferit ?i nici de negociat, nici m?car cu ... marele licurici". În sfâr?it, un "secret" (trist) al dezastrului românesc de azi: „Nu suntem un popor amator de ac?iuni « în comun »" [...] De optsprezece ani, românii, care au în?eles c? în democra?ie nu trebuie s? respec?i nici o regul?, ?i-au exacerbat egoismul. În a?a m?sur? încât nu-i mai intereseaz? decât propria prosperitate, propriul confort, propria bun?stare, uneori chiar în detrimentul celorlal?i".
Da, Strig?te în pustiu! Necazul e c? pustiul începem s? fim chiar noi, cu casa, înc? a noastr?, România!

footer