Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Alexandru M?rchidan   
Duminică, 10 Aprilie 2016 15:14
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/cronica/cronica-literara/Savatie_Bastovoi-Invataturile_unei_prostituate_batrane.JPG

Savatie Ba?tovoi-Inv???turile unei prostituate b?trane...„O oper? deopotriv? poetic?, românesc? ?i dramatic?"

A?a este descris în „Le Figaro" romanul recent (2016) al ieromonahului Savatie Ba?tovoi, „Înv???turile unei prostituate b?trâne c?tre fiul s?u handicapat", ap?rut la editura Catisma. O realizare editorial? ?i tipografic? inedit?, cartea a stat, înc? înainte de apari?ia în actualul format, la baza film?rii unui scurt-metraj cu acela?i nume. Cunoscutul scriitor ?i teolog public? o carte cutremur?toare. Înc? de la primele rânduri sunt afirmate dou? adev?ruri care ne re?in aten?ia ?i con?tiin?a, unul în plan antropologic-spiritual, cel?lalt în plan moral ?i social: „Când intri în orfelinatul din « L » auzi mai întâi un zgomot asem?n?tor cu cel pe care îl fac gâ?tele ?i g?inile atunci când le strigi la mâncare. Coridoarele de beton, cu brâie verzi, par s? se clatine de la zgomotul pa?ilor celor ce alearg? spre tine. Aici în?elegi c? vorbirea a fost d?ruit? oamenilor doar pentru a comunica lucruri înalte; atunci când oamenilor le e foame, frig sau fric?, ei nu se exprim? prin cuvinte. Gâtlejurile lor scot sunete asem?n?toare cu cele ale jivinelor: unele de cas?, altele s?lbatice, marine sau chiar de sub p?mânt. Dac? animalele ar încerca s? ne vorbeasc?, probabil c? ele ar scoate sunete asem?n?toare cu cele ale copiilor adolescen?i de la orfelinatul din « L »". Alergând din toate p?r?ile, copiii au umplut coridorul, înconjurându-m?. Prima senza?ie a fost c? vor s?ri pe mine ?i m? vor linge, a?a cum fac câinii când î?i v?d st?pânul dup? o lung? perioad? de desp?r?ire. În fa?a acestui spectacol oamenii normali se simt atât de neputincio?i, încât foarte pu?ini dintre ei g?sesc apoi puteri pentru a intra a doua oar? într-un orfelinat. De obicei ei nu se mai întorc.

Oamenii normali prefer? s? uite c? orfelinatele exist?. De aceea, în orfelinate lucreaz? mul?i oameni anormali. Ei vând ajutoarele umanitare primite de la organiza?iile interna?ionale ?i fur? mâncarea ?i medicamentele copiilor. Tot ei violeaz? fetele bolnave sau le corup, am?gindu-le cu bomboane, ciorapi, înc?l??minte, aparate de radio chineze?ti sau alte m?run?i?uri. B?ie?ii mai r?s?ri?i pot câ?tiga toate aceste bunuri muncind prin gospod?rii" (pp. 5-6). Aceasta este introducerea în lumea romanului, în m?sur? s? ne atrag? aten?ia c? ceea ce urmeaz? nu este art? de dragul artei, de?i este ?i art?, una care presupune o adânc? în?elegere a realit??ii urm?rite ?i a sufletului uman. Firul narativ în jurul c?ruia se contureaz? lumea societ??ii moldovene?ti (?i române?ti, putem spune f?r? teama de a gre?i) are ca punct de plecare o întâmplare real? (îi las pe cititori s? o descopere!), petrecut? într-un orfelinat din Republica Moldova. Ecourile create de aceast? întâmplare lovesc sau ating diverse persoane, din jurul orfelinatului pân? în Italia. Putem vedea acest lucru ca pe o afectare a lumii întregi. O lume ale c?rei coordonate sunt redate cu un realism pres?rat cu umor negru - desprins din însu?i acest realism -, elemente de grotesc ?i mult lirism.

For?a de convingere a c?r?ii are ca surs? nu doar talentul recunoscut (în spa?iul vorbitorilor de român? ?i în afara lui), dar ?i faptul c?, a?a cum afirm? în textul de pe ultima copert?, de copiii din orfelinate îl leag? o poveste de peste treizeci de ani, la care se adaug? cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. Este o carte despre suferin??, copil?rie, c?dere, dar care aminte?te mereu - deseori tocmai prin contrast - c? lumina e totu?i la îndemân?. Ca într-un psalm în care opusul dezn?dejdii vine atunci când ea este con?tientizat? ?i m?rturisit? lui Dumnezeu. Luând parte (cu ghilimelele de rigoare) la destinul personajelor, ai din când în când sentimentul recuno?tin?ei c? acele lucruri nu ?i se întâmpl? ?ie. A?a cum un co?mar este risipit de lumina dimine?ii. Dar ?i sentimentul de neputin??, ca în cazul filmelor în care vezi c? eroul se duce sigur spre pr?pastie ?i nu po?i face nimic s?-l opre?ti. Totodat?, ceva dinl?untrul fiin?ei î?i spune c? te min?i, c? totul te prive?te, pentru c? îl prive?te pe semenul t?u, fa?? de care e?ti legat printr-o r?d?cin? adânc?. ?i te sim?i vrând-nevrând vinovat, a?a cum stare?ul Zosima din Fra?ii Karamazov poveste?te despre transformarea deplin? (când stare?ul era copil) a fratelui s?u aflat în pragul mor?ii, schimbare ce îl f?cea s? se simt? - inexplicabil dup? criteriile unei ra?iuni „normale" - vinovat pentru toat? suferin?a lumii. Este, f?r? îndoial?, din acest punct de vedere, o carte cu mare putere de responsabilizare. Sigur, s-ar putea ca unele imagini s? r?neasc? anumite sensibilit??i, dar aici nu se urm?re?te crearea ?ocului pentru el însu?i, ci pentru a trezi cititorul din dulcele somn al nep?s?rii, care, moralmente ?i duhovnice?te vorbind, este un somn al mor?ii. De altfel, nu este singura carte a lui Savatie Ba?tovoi care are acest efect.

Închei aceast? modest? privire asupra c?r?ii cu un citat: „Nu e nimic mai stra?nic pe p?mânt decât oamenii frân?i. Oamenii pot fi frân?i în multe feluri, dar unealta este întotdeauna aceea?i: frica ?i însingurarea. Se întâmpl? s? vezi oameni frân?i în mul?ime, îi vezi prin sate, îi vezi ?i din viteza ma?inii. Ei nu au vitez?: mâinile lor parc? nu apuc?, gura lor parc? nu vorbe?te, iar ochii lor nu str?lucesc în afar?, ci te trag în?untru, te trag cu tot ce e?ti, cu mult? sete, ca o gur? din care, în cele din urm?, te smulgi ?i fugi, plin de saliva grozav? a singur?t??ii, a unei dureri nem?rturisite, a unui zâmbet de acadea s?rac?, a unei iubiri care niciodat? nu va fi" (p. 201).

footer