Revista Art-emis
Monografia comunei Văleni - Cronica unei istorii de 600 de ani PDF Imprimare Email
Dr. Valeriu Lupu   
Duminică, 13 Martie 2016 19:34

Octavian Dumitru - Comuna Văleni„Cunoscând istoria, eroii, tradiția, ne facem mai sociabili, mai altruiști, mai iubitori de om și viață". (Nicolae Iorga)

Sunt uneori momente deosebit de importante în viața unei comunități care se cuvine a fi subliniate și trăite cu demnitate și bucurie. Evenimentul din 6 martie 2016, prilejuit de lansarea monografiei comunei Văleni, este unul din aceste momente care cu siguranță va marca de o manieră benefică viitorul acestei străvechi așezări românești. Începând cu această dată comuna Văleni capătă girul și recunoașterea istorică pentru cei 600 de ani de existență, înscriindu-se astfel în rândul comunităților care au pus temeliile de început ale ținuturilor moldave. Ceea ce s-a întâmplat la Văleni prin lansarea acestei monumentale monografii a locului, a fost unul din acele momente fericite în care, toată suflarea comunei i-a act de propria istorie consemnată între coperțile unei cărți, întitulată simplu „Comuna Văleni, județul Vaslui - oameni și locuri" care - coincidență - are tot atâtea pagini câți ani de existență are comuna. Prin această lucrare Octavian Dumitriu - autorul cărții - oferă comunei Văleni un adevărat blazon al identității sale.

Apariția acestei cărți se înscrie în ceea ce marele nostru istoric Nicolae Iorga spunea „Istoria unei națiuni nu va fi completă decât atunci când și ultimul cătun va avea consemnată istoria sa". Și avea dreptate pentru că, până la urmă, istoria consemnează existența concretă a fiecărei comunități în ceea ce au ele mai semnificativ - de fapt viața comunității cu parcursul ei în timp. O carte frumoasă, inteligent alcătuită, bogată în evenimente și imagini, croită parcă pe măsura vechimii și vredniciei oamenilor acestor locuri. Cele 16 capitole ce alcătuiesc cartea sunt tot atâtea studii în diversele domenii care au marcat evoluția comunei; de la așezare geografică, aspecte de toponimie locală, cadru socio-demografic, file de istorie, etnografie și folclor, până la viața spirituală, învățământ, activitate cultural-artistică și evoluție economică. Prin conținutul său, monografia profesorului Octavian Dumitriu, apare mai întâi de toate ca o carte document, pentru că inserează în paginile sale date precise privind evoluția comunei, cu fluctuațiile ei în timp determinate de contextul geoclimatic, economic, administrativ, socio-politic și istoric. În egală măsură consemnează întâmplări, fapte, oameni și evenimente importante, cu impactul lor asupra comunității și de fiecare dată integrate în contextul mai larg al istoriei naționale. Toate evenimentele sunt cercetate cu acribie științifică și prezentate cu acuratețea unui veritabil cronicar, căruia nu-i scapă nimic din ceea ce a însemnat parcursul istoric al comunei de-a lungul celor șase sute de ani de existență atestată documentar.

Într-un stil narativ impecabil - deși mărturisește cu modestie că nu are rutina condeiului (realitatea îl contrazice însă) - autorul realizează pagini de o frumusețe aparte, mai ales când descrie pitorescul zonei, natura în desfășurarea ei ciclică, evenimente și cu deosebire portrete ale trăitorilor locului. Aceste descrieri capătă un aspect afectiv-emoțional când se referă la tradiție, obiceiuri, folclor, viața spirituală și cultural-educativă, la personalități ale locului sau plecate din baștina comunei. Deosebit de emoționante sunt paginile care evocă jertfele locuitorilor comunei de-a lungul timpului, pentru apărarea gliei strămoșești și consolidarea statului român, începând cu războiul de independență, trecând prin tragedia primului război mondial și continuând cu enormele sacrificii din cea de a doua conflagrație mondială (Cap. 6, Ani de frământări, pg 107). Dincolo de patetismul justificat al evocărilor, este sentimentul de mândrie patriotică pentru eroii pe care comuna i-a dat patriei, pentru paginile de glorie pe care aceștia le-au scris cu sângele lor și respectul pentru jertfa lor pe care generațiile în succesiunea lor îl poartă. Printre numeroșii eroi evocați în paginile cărții se află și legendarul erou al plaiurilor vasluiene - Constantin Țurcanu (alias Peneș Curcanul) care în viața civilă a fost picher al drumului spre Iași, drum ce traversează comuna de la un capăt la altul (pg 111). Te cunosc, eroule - îi va spune Vasile Alecsandri oprindu-se la podul peste Vasluieț la care picherul lucra. Va fi stat la taifas eroul cu poetul care a cântat, ca nimeni altul, vitejia ostașului român în momentele de răscruce ale istoriei noastre. Nici momentele de cumpănă din istoria comunei nu au fost ocolite, așa cum a fost cazul răscoalei din 1907 (pg 112), în care, prin relatarea sa, autorul se apropie de adevărul istoric și nu de cel consacrat de viziunea socialistă a timpului, sau de cea comunistă de mai târziu. Cei 11.000 de morți în răscoală au fost de fapt 427. Cel care îndemna la răzmeriță, era de fapt unul din sutele de agitatori care împânziseră țara pentru a o destabiliza prin revolta țărănească, în timp ce trupele habsburgice și rusești, ca și a altor vecini hrăpăreți, stăteau cu arma la picior gata pentru a ne pacifica țara. Moment greu pentru țară, generat în principal de abuzurile arendașilor, întâmplător evrei, de tipul lui Juster, Cron sau Fischer.

Cele două sate: Văleni și Moara Domnească, cu locuitorii lor - vălenarii și morenii - au pășit împreună prin istorie, și-au construit împreună destinul și tot împreună au străpuns veacurile. Iată de ce poate cele mai frumoase pagini sunt dedicate vieții spirituale - prin evocarea credinței strămoșești și a slujitorilor altarului; folclorului - prin descrierea tradiției și obiceiurilor locului și a oamenilor marcanți care au contribuit la progresul și emanciparea comunei. „Oamenii, foarte gospodari, oameni de lume, deschiși și adesea intransigenți; serioși și cu valori solide la care nu renunță ușor, ceea ce face ca rădăcinile lor aici să fie adânci și viguroase " (pg 400), justificându-și astfel originea bucovineană (pg 50). Viața este descrisă așa cum a fost ea în diferite etape istorice, marcată îndeosebi de munca grea a câmpului, dar și de alte activități caracteristice vieții rurale. Detaliile de tip gospodăresc, folclorul locului, tradițiile și obiceiurile legate de sărbători și evenimente speciale din viața familiei sau comunității, fac deliciul lecturii, mai ales câ mulți contemporani și strămoșii lor se regăsesc în paginile cărții. Sub acest aspect remarcabil este faptul că cel mai amplu spațiu îl ocupă capitolul Etnografie și Folclor (87 pagini) în care ne este prezintat un adevărat tezaur cultural al locului (p 396). Prin aceste descrieri și evocări cartea așează istoria acestor binecuvântate plaiuri în contextul mai larg al culturii și istoriei naționale.

Nu mai puțin interesantă este istoria personală a autorului, la rândul său o distinsă personalitate care, mai bine de cincizeci de ani, s-a identificat cu viața comunității (pg 564). Pentru că însuși profesorul Octavian Dumitriu este un luptător și, de ce nu, chiar un erou care se regăsește trup și suflet în viața recentă a comunei. Născut pe meleagurile bacăului (Vultureni), autorul își va petrece copilăria în satul Deleni (lângă Mănăstirea Moreni), a cărei lume mirifică prinde contur în amintirile sale nostalgice „urcatul prin sălcii după pui de vrabie, păscutul vitelor (doi boi și o vacă) pe coasta de lângă Mănăstirea Moreni, cu bucata de mămăligă care a luat-o la vale și țiștarii după ea când s-a așezat la masă, căutarea vitelor prin pădurea Buda situată dincolo de Vlamnic... mersul prin iarbă dimineața când boabele de rouă încă mai străluceau și pădurea răsuna de primele ciripeli ale păsărelelor..." făceau parte din viața obișnuită a unui copil de țară care trăia din plin chiar și bucuria simplă a jocului cu mingea de cârpă: „parcă văd și acum cum alergam cu picioarele goale și cuprinși de euforia jocului (cu mingea de cârpă n.n.), strigam de parcă toată lumea ar fi fost numai a noastră" Frumoasă și minunată era viața la țară privită cu ochi de copil! conchide nostalgic autorul (pg 562). Ajuns la Văleni, prin nedeslușitele căi ale destinului, avea să se integreze pentru toată viața în comunitatea în care a găsit locul propice pentru a-și dezvolta propria vocație „Aici la țară, în oaza de liniște a satului dintre salcâmi am avut mediul prielnic pentru a-mi desăvârși pregătirea profesională, științifică și metodică... pentru a-mi forma o filosofie moral-poetică asupra rostului educatorului în viața rurală și învingerea dificultăților vieții cu vrednicie și onoare" (pg 565).

Viața i-a dovedit unul din cele mai simple adevăruri; că nu poți realiza nimic durabil în viață și profesie dacă nu te integrezi trup și suflet locului hărăzit prin forța destinului, pentru că: „pentru mine - spune autorul - pregătirea intelectuală a fost esențială și cred că drumul ales a fost cel corect ce mi-a permis desfășurarea acelor activități compatibile cu starea mea de sănătate fiind și pe placul - prietenei mele (hemofilia)". Și apoi - mai zice autorul - „ce-i mai încântător decât să te trezești în diminețile de primăvară și vară în acordurile concertului potpuriu atât de frumos ciripit de inimoasa filomelă (privighetoare) care-și duce viața printre ramurile nucilor din fundul grădinii pe sub care curge liniștit un pârâiaș - pârâul Văleni". Și din nou „minunată e viața la țară!". Aș face aici o primă remarcă legată în egală măsură de carte și de autor. Dincolo de evocarea cronologică a istoriei comunei, de departe se simte acel sentiment de dragoste, de prețuire și de căldură sufletească pentru tot ceea ce evocă în paginile cărții. O carte scrisă cu sufletul am putea spune, pentru minunatele suflete ale oamenilor acestor locuri, în mijlocul cărora a trăit, s-a împlinit și a creat.

O a doua remarcă este legată de însăși viața personală a autorului, în permanență amenințată de riscul vital a unei boli pe care a moștenit-o și pe care a învins-o cu stoicism, acceptare și înțelepciune, numind-o cu empatie chiar, prietena mea. Drama propriei existențe o va descrie într-o carte apărută sub titlul „Destinul unui învingător", un adevărat exemplu de urmat pentru oricine pășește în viață, cum că, însuși destinul poate fi influiențat prin înțelepciune și asumare lucidă a realității. În acest context aveam să ne cunoaștem. Eu în calitate de medic coordonator al programului național din care făcea parte, el în calitate de pacient. După apariția cărții amintite îmi va spune textual: domnule doctor, eu am trăit destul, îmi cunosc bine prietena, așa că dați medicamentele ce mi s-ar cuveni celor mai tineri pentru că ei au viața în față. Gest de înaltă noblețe. Noblețe născută din suferință și devoțiune, din pasiune și înțelepciune. O victorie a spiritului am putea spune fără teama de a greși. Însă adevărata victorie a profesorului Octavian Dumitriu, este monografia închinată comunei care l-a adoptat. O pagină de istorie care aduce la lumină cei șase sute de ani de existență a acestei așezări și, de ce nu, o pagină frumoasă care se adaugă istoriei neamului românesc.

footer