Revista Art-emis
Gheorghe B?l?ceanu - Umor pe strada lui P?storel PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 31 Martie 2011 21:30
coperta - Ghoerghe Balaceanu


Public? īn volum, īn antologii, īn reviste de specialitate, particip? la festivaluri na?ionale, cī?tig? numeroase premii ca epigramist, evolueaz? spre viziuni teziste, infuzīnd genului doze substan?iale de realism ?i de psihologism. Ca un coleg implicat, este parte la īntīlnirile „Academiei Libere P?storel”, are peste 130 de studii publicate, este recunoscut ?i inclus īn bibliografii ale unor institu?ii interna?ionale de prestigiu. La antipod, Gheorghe B?l?ceanu este psiholog la Centrul Regional de S?n?tate public? ?i, culmea, face art? īnalt?, adic? picteaz? pe medalii de aur, pe titluri de laureat,  pe zeci de premii, are sute de picturi, este pre?edintele Asocia?iei Arti?tilor Plastici Ie?eni, fiind unul din renumi?ii pictori ai prezentului. Demersul s?u analitic ?i ilustrativ, īn registru comediografic, īnc?rcat semantic de suculen?a ironiei intelectuale, de sarcasm ?i revolt?, invit?, prietene?te vorbind, cititorul la dialog. Capitolele cele mai impresionante sīnt „Comentīnd printre catrene” ?i „Umor pe strada umorului”. Desigur, cartea īn īntregul ei alc?tuie?te un aliaj de for?? expresiv? ?i de larg? respira?ie. Psihologul Gheorghe B?l?ceanu ī?i revendic? prin carte meritul „invers?rii tehnicii psihanalitice”, renun?īnd la „metoda verbal? a explica?iei„ simbolizat? de „divanul freudian", orienteaz? personalitatea cititorului spre ac?iunea spontan? a comicului, pe care o consider? mult mai gr?itoare ?i mai eficient? īn plan psihoterapeutic.

Īn contextul literaturii romāne, genul umoristic este o coordonat? aproape omniprezent?. Dovad? num?rul crescīnd al autorilor care se īntrec īn a reda cīt mai plastic, mai cu umor, aspectele provocate  de regimul de libertate totalitar?. „Umor pe strada lui P?storel” are o importan?? deosebit?, volumul īmbin? expresivitatea literar? cu umorul unor imagerii pline de via?? ?i de īnv???turi, inspirate din realit??ile timpului, este o formul? gata s? revolu?ioneze zīmbetul cititorului: „Secretul succesului īn afaceri : E-o ?tiin??, nu e moda:/ Reu?e?ti s? faci avere,/ Cānd aplici corect metoda/ Ridic?rii la putere.” B?nuiesc, scopul autorului fiind aflarea  unei modalitate diferite ?i atr?g?toare, astfel ca spectacolul comic al textelor s? īng?duie īntrez?rirea viziunii stilizante ?i moralizatoare despre lume ?i via??. Prin urmare, nu e surprinz?toare īncondeierea unor demagogi, uzurpatori ?i lene?i care tr?iesc din banii publici, politicieni incompeten?i, evident Gheorghe B?l?ceanu urm?rind finalitatea estetic?, angajarea moral? ?i civic?, dar ?i terapia prin intermediul umorului: Umorul: Umorul e, īn fine,/ O treab? cu dichis:/ Cu cāt o faci mai bine,/ Cu-atāt te faci de rās!” Citind cartea  consta?i c? umorul este cea mai bun? dintre realit??ile posibile. Autorul se īntrece cu adev?rat īn a reda cīt mai plastic deform?rile societ??ii pe care le-a provocat regimul de tranzi?ie. Asemenea celorlal?i autori, Gheroghe B?l?ceanu propune o alt? realitate, una mai „adev?rat?” decīt cea pe care o cunoa?tem cu to?ii. La cap?tul lecturii ai sentimentul c? a oferit ceva, poate cel mai profund ?i mai bun lucru pe care-l posed?: crea?ia. Fiind psiholog de forma?ie, genereaz? o atitudine sobr?, unde rigoarea, limbajul colorat cu sarcasm bine dozat, dar ?i arcul īntins spre con?tiin?a unui destinatar avizat, se configureaz? stilistic prin cultivarea formulei senten?ioase: „Unui epigramist chefliu: Cānd ruginie frunza cade/ ?i razachia umple crama,/ O sorbi cu foc cum bine-?i ?ade,/ De ?i se-mbat? epigrama!” Unele catrene, īnso?ite de comentarii explicite se definesc prin ?inuta polemic?, prin  valorificarea expresiv? a oralit??ii, prin cultivarea ironiei, a sarcasmului ori a caricaturii, prin instrumentarea insistent? a interoga?iei retorice ?i a antifrazei.

Gheorghe B?l?ceanu demonstreaz? prin calitatea scriiturii c? umori?tii nu sīnt fabrican?i de palavre, ci produc?tori de valoare literar? care-?i merit? locul pe care-l ocup?.  Majoritatea compozi?iilor sīnt ciocniri de anvergur? īntre tabla de valori auctorial? ?i spectacolul contemporan, pe care autorul se simte īndrept??it s?-l modeleze prin judecare:  „Omagiul tinerilor, conduc?torului iubit: Cum iube?ti ai ??rii fii/?i atāt de mult ī?i pas?,/ Ī?i dorim ca noi s? fii:/ F?r? bani ?i f?r? cas?!” Īn acela?i timp apar ca produs al impactului dintre scriitor ?i cotidian, v?dind cel mai adesea simptomele maladivului politic ?i social, alteritatea clasei politice, senilitatea moral?, ignoran?a, stīng?cia travestit? īn ve?mintele valorii. Din aceste confrunt?ri s-a n?scut umorul de pe strada lui P?storel, miezul lui poart? īnsemnele unei tensiuni interioare, aproape echivalent? cu aceea din care se na?te poezia. Instrumentarea īntre idee ?i limbaj, lucrul cu virtu?ile oralit??ii, efectul de bazorelief al umorului ob?inut prin scenografierea comportamentelor, metehnelor, caren?elor, imoralit??ilor, obiceiurilor proaste, artizanarea rostirilor sarcastice, dimpreun? cu mesajul transmis, plaseaz? recenta crea?ie a autorului īn zona perenit??ii. Va asigur dragi cititori, autorul nu s-a „f?cut din plin de rīs” cum afirm? post-fa?atorul, ci ne umple de rīs cu rīsul s?u de pomin?:  „La preot: V?zānd ce dive stau cu rāndul,/ Īngenuncheate, īn delir,/ Pe dasc?l īl cam bate gāndul/ S?-?i ia ?i el un patrafir.”

footer