Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Vineri, 01 Ianuarie 2016 00:56

Pavel Suian - Rena?terea RomanieiUn mult a?teptat „Manifest al Rena?terii Na?ionale" ne este propus de ambasadorul Pavel Suian în volumul „Rena?terea României", recent ap?rul la Editura „Ecou Transilvan" din Cluj Napoca, în colec?ia Sociologie, coordonat? de prof. univ.dr. Traian Verdina?. Manifestul „Ce-i de f?cut pentru Rena?terea României" nu este o în?iruire de lozinci, nu este o form? a propagandei demagogice de??n?ate, prestate de bandele de politruci, care, în mare ne?im?ire na?ional-patriotic?, ne-au furat ?i pervertit suveranitatea, numai ?i numai pentru propria chiverniseal?. Manifestul „Ce-i de f?cut pentru Rena?terea României" este o sum? de concluzii majore ale unor analize obiective asupra reu?itelor a patru ??ri (Japonia, Singapore, Coreea de Sud ?i Republica Chinez? („China Taipei" - Taiwan) de a se situa în fruntea clasamentului mondial al bun?st?rii, dup? ce r?zboaie militare, civile politice, economice ?i agresiuni informa?ionale, precum ?i fr?mânt?ri interne le-au pus literalmente la p?mânt. Nu ?tim în ce m?sur? autorul volumului este cunoscut publicului larg, deoarece ambasadorul Pavel Suian, datorit? formei speciale a civismului s?u, este pus la indexul „Politically Incorrect", iar obedien?a marii p?r?i a presei fa?? de aceast? nou? biblie politic? este neru?inos de transparent?. Onest ?i temerar, Pavel Suian ?ine, de altfel, s? precizeze c? „î?i asum? întreaga responsabilitate pentru con?inutul acestui volum. Nici semnatarul notelor de lectur? nu l-a cunoscut personal pe autor, pân? la momentul în care acesta i-a oferit volumul, pentru ca într-una din zilele urm?toare s? ne reîntâlnim ?i s? avem un lung ?i interesant dialog. În fapt, domnul ambasador, avansând ca întemeiat motiv perioadele îndelungate de absen?? din ?ar?, a dorit s?-?i aduc? în actualitate referin?ele ini?iale asupra unor întâmpl?ri, evenimente ?i oameni din culisele nenorocirilor na?ionale. Despre Pavel Suian aveam, îns?, informa?ii personale relevante, din a doua jum?tate a anilor '80, când i-am remarcat nota cu totul aparte a câtorva scrieri, pe cât de interesante, pe atât de disonante în peisajul ce?ei ideologice de la Bucure?ti. Dar, atât pozi?ia sa, una preponderent tehnocratic?, cât ?i lipsa de anvergur? a revistei, destul de pr?fuite, în pofida înaltului ei patronaj, nu l-au scos pe Pavel Suian dintre coper?ile ei ?i ale dosarului de cadre. Reîntâlnirea, dup? trei decenii, cu gândirea socio-politic? a juristului Pavel Suian, a fost, ca ?i prima oar?, o revela?ie. O revela?ie care surprinde total, asemenea marilor strategii, al c?ror secret este simplitatea exemplar?, pentru a c?rei exprimare trebuie s? te înnarmezi cu foarte mult curaj. Temeritatea este necesar?, pentru c? adev?rurile profunde deranjeaz? combina?iile malefice ale politicii ?i sparg zidurile labirintice ale mor?ii din Imperiului Secretului de Stat.

Care sunt, a?adar, notabilele „faptele de carte" ale autorului Pavel Suian?

Pornind de la constatarea c? „România ae afl? în cel mai periculos moment al existen?ei sale ca stat na?ional, autorul, dup? o radiografie a dezastrului care a m?turat România ultimului sfert de secol, ne demonstreaz? c? poate fi ?i mai r?u, în care sens recurge la patru studii de caz pentru a demonstra c? alte popoare, aflate în situa?ii chiar mai grele, au regenerat. Nu prin miracole, precum Phoenix, pas?rea din mitologiile marilor civiliza?ii antice grece?ti, egiptene ?i chineze, ci prin reg?sirea valorilor de identitate agresate ?i afirmarea puternic? a demnit??ii na?ionale ren?scute. Nu o afirmare fals patriotard?, ci o afirmare generat? de concepte economice solide, n?scute, la rândul lor, dintr-o filosofie a pragmatismului na?ionalist fervent.

Ce ne spune autorul despre starea na?iunii române ?

Ne spune c?, „Niciodat? de la cucerirea Daciei de c?tre romani, aceast? ?ar? ?i poporul ei, numit azi român, nu au fost într-o situa?ie mai grea, mai periculoas?, mai nefericit?, mai amenin?at? atât din interior, cât ?i din exterior"[1]. Iat? de ce Ianus are dou? fe?e, ca s? vegheze, deopotriv?, asupra tr?d?rilor din interiorul cet??ii, dar s? poat? fi pav?z? ?i în fa?a pericolelor externe. Argumentele aduse de autor cu privire la vulnerabilizarea na?iunii în fa?a amenin??rilor: s?r?cie mult?, îndatorare str?in? greu suportabil?, corup?ie generalizat?, func?ion?rime supradimensionat?, deci inutil?, dar mai ales incompetent? ?i bugetofag?, institu?ii publice penetrate de grupuri criminale transna?ionale bine organizate ?i protejate, economia distrus?, înv???mântul dec?zut, cultura anihilat?, s?n?tatea deplorabil? a poporului, depresia colectiv?, dispre?ul multora pentru valorile identitare, limba român? ?i cultura na?ional?, închinarea slugarnic? ?i cosmopolitismul dus pân? la aservire, tr?dare ?i renegarea suveranit??ii. A mai r?mas ceva, ca s? ne ?in? ca na?iune?! ?i alte popoare au avut ?i au probleme, remarc? autorul, subliniind, îns?, c? spre deosebire de români, acele na?iuni au ?i idealuri, au planuri de realizare a acelor idealuri ?i mai au ?i spirit optimist, care le sus?ine rezisten?a[2]. Ce optimism poate avea un popor c?ruia îi sunt dictate legile ?i ai c?rui conduc?tori primesc fi?uici prin care le sunt stabilite direc?iile politice, li se spune cu cine poate fi ?i cine nu poate fi prieten poporul român? Ce suntem noi, dac? str?inii ne comand? s? nu ne mai iubim ?ara, s? nu mai avem sentimente na?ionale, ba chiar s? ne ru?ineze fiindc? suntem români? Ne este controlat Parlamentul, ne este controlat Guvernul, ne este controlat? Justi?ia ?i „[...] tare m? tem c? ne controleaz? pân? ?i serviciile secrete" (op.cit. pag.12). Pre?edintele „surpriz?" al României, „venit din senin", s-a dovedit c? nu este ?an?a cea mare, ci una mic?, în continu? diminuare. Klaus Johannis r?mâne prizonierul unor oameni ?i structuri jalnice ?i antina?ionale [...][3].

Pavel Suian nu este un defetist. Dimpotriv?, este un spirit vizionar. Românii, spune autorul, pot opri dec?derea politic? ?i moral?. Pot spune destul cu s?r?cia ?i umilin?a, dar pentru asta „trebuie urgent format? elita na?ional? care s? inspire ?i s? conduc? o revolu?ie profund? a societ??ii" , prin care s? determine o trezire ?i o rena?tere na?ional?[4]. La cât? lips? de receptivitate am dovedit, în 26 de ani, fa?? de sacra porunc? „De?teapt?-te române [...]" din Imnul Na?ional, cuget c? numai dup? ce ne vom pr?bu?i r?u de tot, ne vom urni. Ne vom urni greu ?i cu dureri mari, dup? marea bu?eal?, dar, odat? porni?i, ?i mai greu vom fi de oprit. Cam ?sta pare a fi mesajul, iar direc?ia... Vorba aceea, încotro'm vedea cu ochii! Cu ochii elitei. Ai c?rei elite?! Cine, unde ?i cum ne formeaz? elita? Cine-l vede pe Klaus Iohannis înconjurându-se de o elit? patriotic? ?i de o nou? clas? politic?? În cât timp ?i cu ce investi?ii de capital intelectual, politic ?i financiar pot fi preg?tite elita ?i noua clas? politic?? Mai are timpul r?bdare, sau o lu?m pe scurt?tura revolu?iei? Revolu?ia nu este doar n?v?lirea mul?imilor instigate în palatele puterii, pentru câte-o ciordeal? ?i nici hora victoriei ciorditorilor. Ne-a dovedit asta ?i decembrie 1989, când aparen?e formale ?i diversiunil orchestrate la scar? geopolitic? au legitimat impostura unor bandi?i ?i profitori politici. Utili doar ca scule pentru predarea României. Pân? la capitolul al IX-lea, „Ce-i de f?cut în România?" . în care autorul are 40 de r?spunsuri, cititorii vor mai avea de reflectat la mesajul primului capitol „Curajul oamenilor ?i frica leilor", dar ?i de z?bovit asupra analizelor de stare a na?iunii române din capitolul al II-lea, pentru a în?elege de ce România nu mai are lideri politici ?i nici conduc?tori oameni de stat, ci doar ?efi, ?efule?i ?i ?efu?i f?r? prestigiu, cu nemaipomenit tupeu, dar incompeten?i, necinstin?i, la?i slugarnici ?i tr?d?tori. Nedemni, poltroni ?i sforari. Mârlani, b?d?rani ?i vulgari. Ho?i, curvari ?i corup?i de nu-i mai încap p??c?riile. Dar din mare nefericire, dac? ei sunt produsul unor alegeri libere, nu sunt aceste speciene replica unor e?antionane de aleg?tori ?! C?ci „culturalizarea" prin telenovele vulgare ?i presa tabloid?, promovarea nonvalorilor nu putea r?mâne f?r? impact asupra op?iunilor politice, dec?zute ?i ele la standardele axiologice ale mahalalei politicii, dezvoltate în platoturile televiziunilor specializate în opera?iuni psihologice speciale de formare ?i manipulare a opiniilor. Binevenite sunt raport?rile la prima etap? a regimului comunist, asem?n?rile fiind izbitoare, diferite sunt doar contextul temporal ?i cel geopolitic. Resurec?ia este strident?! Nu scap? analizei bolile contagioase din Bizan? ?i Fanar care ne-au impregnat solul, precun bacilul lui Koch, rela?ia s?r?ciei cu fericirea, depresia colectiv? ?i dela?iunea românilor, lenea de la originea s?r?ciei, dorin?a ?i speran?a îmbog??irii f?r? munc?, dar ?i câteva adev?ruri tulbur?toare despre cine conduce „Titanicul" botezat „Uniunea European?", de unde ?i stringenta nevoie a reconsider?rii patriotismului ?i a valorilor de identitate na?ional?.

Pe parcursul urm?toarelor patru capitole vom putea constata rolul patriotismului, a con?tiin?ei identit??ii etnice amenin?ate, a na?ionalismului în regenerarea na?iunilor alese ca studii de caz. Criteriul de selec?ie hot?râtor l-a constituit faptul c? autorul a luat contact nemijlocit cu realit??ie analizate.

Japonia a cunoscut dou? rena?teri na?ionale. Restaura?ia Meiji, dup? desfiin?area ?hogunatului (1663-1853), care 220 de ani a ?inut ?ara în total? izolare, dup? care a început un proces sistematic ?i tenace de modernizare ?i rena?terea dup? relaxarea restric?iilor impuse prin capitularea necondi?ionat? a Japoniei, din 2 septembrie 1945. Începând cu anul 1980, Japonia a implementat conceptul de "stat al dezvolt?rii". Dac? în cel de al doilea r?zboi mondial, Japonia a e?uat în tentativa de dominare a Statelor Unite ale Americii, ulterior ceea ce nu a reu?it prin for?a armelor, Japonia cucere?te în prezent prin puterea economic?. Dezvoltarea impetuoas? a economiei japoneze este rezultanta unui puternic cuplu de for?e na?ionaliste - spionaj tehnologic total ?i nediscriminatoriu în privi?a ?intelor, planificarea centralizat? pe termen lung a dezvolt?rii, disciplina militarizat? a muncii, primatul companiilor na?ionale, "?hoghunatul" B?ncii Centrale.

Coreea de Sud a trecut de la economia bazat? pe industrii u?oare, la economia bazat? pe capital scump - metalurgie, chimie, construc?ii navale, industrii de substituire a importurilor, construc?ii de automobile ?i, spre final, industriile de înalt? tehnologie. Capitalismul sud-coreean a fost ghidat de guvern prin planuri cincinale ?i protec?ionism transparent pentru companiile na?ionale. Dac? în 1961, Coreea de Sud era una dintre cele mai s?race ??ri ale lumii, în prezent este pe locul în 12 clasamentul mondial al economiilor.

Singapore. Fost? colonie portughez?, olandez? ?i britanic?, dup? 50 de ani de la proclamarea independen?ei, f?r? a avea vreo resurs? natural? sau vreo industrie, Singapore este în prezent al treilea cel mai bogat stat al lumii, cu un produs industrial brut de 56.000 U.S.D./locuitor ?i cu un export de 430 miliarde dolari, peste jum?tate din valoarea exportului Japoniei (800 miliarde dolari)[5]. În anul 1965, nimeni nu d?dea vreo ?an?? de supravie?uire noului stat independent. Din anul 1959 ?i pân? în anul 1990, Singapore a avut un singur ?i cel mai longeviv prim ministru din lume, Lee Kuan Yew, chinez din minoritatea Hakka. De altfel, trebuie men?ionat c? 85% din popula?ia ??rii este de origine chinez?. Absolvent emitent, ca ?ef de promo?ie, al Universit??ii Cambridge, Lee Kuan Yew a promovat meritocra?ia ?i a pus la bazele dezvolt?rii statului ?i prosperit??ii poporului, competen?ele profesionale, cinstea ?i obliga?ia politicienilor de a servi binele public ?i nu interesele personale. Din anul 1959 ?i pân? în prezent, pe scena politic? singaporez? a dominat o singur? forma?iune politic?, „The People Action Party" (Partidul Ac?iunii Populare - P.A.P.), f?r? vreo opozi?ie semnificativ?, pân? în anul 2011, când „Worker's Party (Partidul Muncitorilor-WP)" a ob?inut 40 % din voturi. Alegerile au fost libere, dar P.A.P. a câ?tigat, de fiecare dat?,cu argumentul dezvolt?rii t?rii ?i bun?st?rii popula?iei. În anul 1963, popula?ia ??rii insulare era de cca. un milion de locuitori, pentru ca în prezent s? ajung? la 5,4 milioane, din care peste un milion sunt emigran?i de dat? recent?. Centrul financiar din Singapore este al patrulea din lume, dup? Londra, New York ?i Hong Kong. „Singapore Airlines" are reputa?ia uneia dintre cele mai apreciate, eficiente ?i preferate companii de transport aerian din lume. Portul Singapore este printre cele mai mari ?i importante pe paln mondial. La o popula?ie de 5,4 milioane de locuitori, Singapore are anual cca. 15 milioane de turi?ti.

Deciziile economice majore ale partidului de guvern?mânt au fost pu?ine, dar bine gândite[6] - înfiin?area industriilor de substituire a importurilor sub tarife protective; investi?ii masive în infrastructur? finan?ate din fondul de economii obligatorii pentru pensii; o legisla?ie a muncii care s? previn? grevele ?i cre?terile salariale neeconomice; continua calificare profesional? a for?ei de munc?; acordarea de avantaje fiscale investitorilor str?ini. Consecin?a acestei ultime decizii a fost aceea c? statul a reu?it s? strâng? un stoc de investi?ii str?ine directe care dep??esc de dou? ori PIB-ul ??rii, ?i care sunt destinate, în special, sectorului serviciilor financiare ?i celui industrial, mai cu seam? în produc?ia de componente IT. Economia statului Singapore se bazeaz? pe importul de materii prime ?i prelucrarea acestora pentru a fi exportate. Principalele zone de export sunt Malaiezia, vecin? cu Singapore, Uniunea European?, S.U.A. ?i China. Guvernul a asanat corup?ia ?i men?ine ?i un mediu înconjur?tor de o cur??enie exemplar?. Concomitent cu ridicarea standardului vie?ii, s-a pus accent sporit pe con?tientizarea apartenen?ei etnice ?i afirmarea identit??ii na?ionale.

Taiwanul, oficial Republica Chinez? (din insula Taiwan, anterior Formosa) a fost, pân? în 1971, stat membru al Organiza?iei Na?iunilor Unite. China continental?, respectiv Republica Popular? Chinez? ?i-a ocupat locul cuvenit la O.N.U. numai dup? recunoa?terea sa de c?tre Statele Unite ale Americii, act survenit ?i ca urmare a medierii diplomatice din partea României. Pre?edintele Chinei na?ionaliste, Chiang Kai ?ek nu a acceptat divizarea Chinei ?i formarea a dou? state chineze independente, obiectivul recuceririi Chinei continentale nefiind abandonat pân? în anul 1991. În anul 1954, Chiang Kai ?ek a semnat un tratat de ap?rare reciproc? cu S.U.A., acordându-i importante facilit??i militare, iar Republica China a primit, în schimb, un important ajutor american pe o perioad? de aproape trei decenii, care a însemnat salvarea regimului, ce adusese cu sine peste 2 milioane de sus?in?tori de pe continent ?i resturile unei armate dezorganizate, înfometate ?i dezumanizate de un îndelungat r?zboi civil ?i de r?zboiul împotriva ocupa?iei japoneze. Banii primi?i nu au fost risipi?i în consum, ci destina?i inves?iilor de dezvoltare pe termen lung, reducerii ?omajului ?i calific?rii for?ei de munc?. Marea ambi?ie a recuceririi Chinei continentale a constituit o puternic? motiva?ie pentru munc? ?i dezvoltare economic? , cu maxim de efort ?i satisfac?ii strict limitate la posibili??i. Miracolul economic taiwanez, ca , de altfel, ?i miracolul economic japonez nu au însemnat neap?rat salarii mari, neeconomice. Un important resort al progresului, subsecvent primului, l-a constituit plasamentele de capital ?i marile investi?ii ale capitali?tilor din Taiwan , în China continental?. Spirit întreprinz?tor, pur ?i simplu , sau patriotism, ori ?i una ?i alta? Realitatea este c? investitorii chinezi din Taiwan au contribuit substan?ial la cre?terea puterii economice a Chinei. China este, totu?i, China peste tot în lume, unde chinezii s-ar afla! ?i, nu în ultimul rând ca importan?? ?i perspectiv?, relativa normalizarea a rela?iilor cu China continental?, intervenit? dup? anul 2008, concomitent cu consolidarea noii identit??ii economice a Extremului Orient, în condi?iile în care China ar de?ine jum?tate din datoriile Statelor Unite ale Americii, intercondi?ioneaz? progresul tuturor competitorilor care au luat startul în Secolul Pacificului. Motiv pentru care, fondatorii Noului Imperiu American descriu China ca cea mai mare amenin?are la adresa suprema?iei mondiale a Statelor Unite ale Americii. Ce ar avea de înv??at România din experienele celor patru state din spa?ii culturale f?r? contigen?e, cu popoare atât de diferite ?i cu mentalit??i ?i viziuni aparte asupra lumii ?i a vie?ii ?i, totu?i, atât de aproape în fa?a alternativei existen?iale de „a fi sau a nu fi" ? Categoric, avem în fa?? mari lec?ii de demnitate na?ional?. Dar, r?spunsul cel mai aproape de adev?r, în nici un fel sugerat, date fiind particularit??ile politice, istorice ?i chiar de serios deficit democratic, în acceptia „politically correct", este bine s? ?i-l nuan?eze fiecare, apofundând ?i unele dintre izvoarele documentare indicate de autor.

Not?: Despre autor sunt publice, f?r? ?tiin?? de a fi contestate, elementele de biografie anexate.
Pavel Suian a absolvit Facultatea de Drept la Cluj in 1963, urmat? de studii postuniversitare la Universitatea Bucure?ti. În 1969 a participat la un seminar american desf??urat la Salzburg (Austria). In 1970-1971 a absolvit un curs de Rela?ii Interna?ionale la Universitatea Amsterdam. A devenit doctor în Drept Interna?ional în 1976. Dupa ce a activat ca judecator ?i procuror între 1963 si 1966, a predat la „Institutul de studii politice ?i sociale" (fostul „?tefan Gheorghiu") ?i a fost director în Consiliul de Stat al R.S.R. pân? în 1989, dar ?i membru al C.C. al P.C.R. Dup? 1989, a fost director general in Ministerul Mediului (1990-1992), apoi consilier legislativ la M.A.E. (1993-1994), ambasador in Kenya si reprezentant permanent la Programul Na-iunilor Unite pentru Mediu (U.N.E.P.). Intre 1998 si 2003 a activat ca înalt func?ionar la sediul central U.N.E.P. de la Geneva, dup? care s-a pensionat. Este profesor la Universitatea „Bogdan Vod?", Cluj.
-----------------------------------
[1] Pavel Suian „Rena?terea României", Cluj-Napoca, Editura „Ecou Transilvan" 2015 pag.7.
[2] Ibidem, op.cit. pag.10.
[3] Ibidem, op.cit. pag.15.
[4] Ibidem, op.cit.pag 14.
[5] CIA World Factbook. Statisticile F.M.I. ?i ale B?ncii Mondiale plimb? aiurea adev?rul.
[6] op. cit. pag.229.

footer