Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof dr. Lucian Rus   
Miercuri, 02 Septembrie 2015 16:30

?tefan Dumitrescu-Dostoievski s-a sinucis la Bucure?tiL-am cunoscut pe ?tefan Dumitrescu în studen?ie, când, în anii 1970, frecventam cenaclul literar „Lucian Blaga" al Facult??ii de Filozofie, pe care îl conducea, ?i o f?cea cu delicate?e. Mai ?tiu c? peste câ?iva ani, dup? ce Ana Blandiana i-a f?cut în revista „Amfiteatru", nr 12, din anul 1971, un portret de scriitor fulminant, în care anun?a venirea în literatura român? a unui talent excep?ional, Adrian P?unescu l-a invitat s?-i deschid? Cenaclul „Flac?ra", pentru c? ?inea ca istoria Cenaclului pe care îl conducea s? înceap? cu un scriitor promi??tor. Am citit în revista „Flac?ra" c? Adrian P?unescu a afirmat la aceast? prim? ?edin?? c? ?tefan Dumitrescu este o ?ans? a literaturii române, o mare ?ans? a literaturii române. Apoi, pentru c? dup? terminarea Facult??ii de Filozofie drumurile noastre s-au desp?r?it (îmi aduc aminte c? trebuia s? lucreze în pres?, dar în martie 1973 Ceau?escu a dat un decret prin care se interzicea reparti?ia absolven?ilor de înv???mânt superior în pres?, asta f?cându-l s? opteze pentru un post la un Liceu pedagogic din Bucovina sau din Dobrogea) când ?i când, în perioada comunist?, îl mai vedeam publicat de revistele literare de atunci, dar la intervale mari. Dup? plecarea mea din ?ar? în 1977 n-am mai ?tiut de el mult? vreme...L-am v?zut dup? 1990 publicând în revistele de cultur? on-line scoase de români în Germania, în Fran?a, în Canada, în Australia, unde a publicat Cronici literare la c?r?ile multor scriitori români stabili?i în str?in?tate. Pe care încerca astfel s?-i aduc? în literatura român?. Toate cronicile lecturate de subsemnatul ?i scrise de ?tefan Dumitrescu erau favorabile, încurajatoare, în care-i recomanda c?lduros pe autorii recenza?i publicului românesc. Dar nu am v?zut din p?cate nici o cronic? scris? de al?ii la c?r?ile acestui scriitor generos, cu voca?ia prieteniei. ?tiam demult c? în lumea literar? româneasc? invidia este suveran?, c? sentimentul de prietenie ?i de reciprocitate lipse?te cu des?vâr?ire, a?a c? nu m-am mirat. Noi, românii, ne pricepem foarte bine s? ne marginaliz?m ?i s? ne asasin?m valorile!

Mare mi-a fost bucuria când revenind în ?ar? la sfâr?itul anului 2014 am g?sit în libr?ria Eminescu patru c?r?i semnate de ?tefan Dumitrescu. Este vorba de romanele: „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucure?ti", „Prea adânc m-ai r?nit , femeie!", „Marea Dragoste", ?i de cartea de critic? social?, filozofic?, politic?, sau mai bine zis de Eseul, sau de Monografia dedicat? celor Doi Mari Diziden?i ?i Scriitori, Ioan Cri?an ?i Paul Goma. Le-am cump?rat imediat pe toate patru. Prima carte pe care am lecturat-o, f?r? s? o mai pot l?sa din mân?, a fost romanul „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucure?ti". Cel care m-a f?cut s? lecturez romanul acesta, primul a fost titlul care m-a intrigat, chiar m-a frisonat, ca s? folosesc aceast? expresie. Cum adic? Dostoievski s-a sinucis la Bucure?ti? Nu exist? nicio leg?tur? între Dostoievski ?i Bucure?ti. De ce a folosit romancierul titlul acesta, doar ca s? ?ocheze, este un roman suprarealist? Nu, nici pe departe, mi-am dat seama, dup? ce am terminat romanul, pentru c? în romanul acesta Dostoievski ?i Nichita St?nescu sunt personaje principale. Amândou? sunt veridice, uimitor de vii ?i de autentice, le vezi în fa?a ochilor, sunt pilonii universului romanesc, ai lumii literare din timpul lui Ceau?escu descrise în acest roman. Abia dup? a doua lectur? am în?eles semnifica?ia titlului romanului, Dostoievski, ca ?i Nichita, sunt dou? chei, dou? vizoare, prin care p?trundem în lumea fastuoas?, grotesc? ?i tragic? a c?r?ii, în universul romanului, care este extraordinar. În profunzimile sufletului omenesc ?i a sufletul românesc. În primul rând trebuie s? subliniez c? nu am mai citit niciodat? un roman atât de bine scris, atât de profund, de inovativ ?i de cutremur?tor. Este cu mult deasupra romanelor lui Garcia Marquez sau Varga Lyosa, sau ale mai b?trânului Thomas Mann. Romanul acesta este de departe un roman de talie interna?ional?, care ar fi best-seller pe marile pie?e interna?ionale de carte dac? ar fi tradus ?i publicat în str?in?tate. Romanul nu se poate povesti pentru c? este un roman parabol?, metafor?, o constela?ie de motive epico-filozofice care comunic? între ele, dându-i romanului o arhitectur? complex? polisemantic? ?i polifonic?. Ac?iunea romanului se petrece în lumea scriitorilor din perioada comunist?, personajul principal fiind un scriitor, tipul geniului, foarte dotat, de o cinste irepro?abil?, dar ?i de o incon?tien?? profetic?. Nu exist? în literatura român? o carte care s? descrie mai bine lumea literar? româneasc?, s-o deseneze în liniile ?i în cadrul ei balcanic, dar totodat? s? p?trund? în subcon?tientul, în memoria colectiv?, instinctual?, ancestral? a acestei lumi. Lumea literar?, în general egoist?, venal?, individualist?, cenu?ie este urechea receptoare a adâncurilor sufletului românesc. Este cochilia în care rezoneaz? întreaga ancestralitate ?i spiritualitate româneasc?, patologiile psihologiei poporului român ?i aspira?iile spiritualit??ii daco-române. Scriitorul, realizând admirabil portretul psihologic, sufletesc al celor doi mari scriitori, F M Dostoievski ?i Nichita St?nescu, analizeaz?, punându-le fa?? în fa??, cele dou? culturi ?i cele dou? Mari Suflete, cultura slav? ?i cultura daco-român?, sufletul slav ?i sufletul daco-românesc.

Nimeni nu a realizat ca acest scriitor foarte profund o analiz? atât de veridic? ?i de complex? a sufletului românesc. Pe nesim?ite, asist?m la procesul, chinuitor ?i impresionat al na?terii din magma sufletului românesc, a Profetului, trimis în istoria acestui neam ca s? întrez?reasc? viitorul poporului român ?i al omenirii. În ultima instan?? credem c? romanul acesta cu nume atât de spectaculos, „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucure?ti", este cea mai profund? medita?ie asupra istoriei poporului român ?i a sufletului românesc... Dup? lectur? cititorul r?mâne cu adev?rat n?ucit, având nevoie de timp pentru a-?i reveni, pentru a-?i aduna gândurile, pentru a l?sa informa?ia con?inut? de universul românesc s? se sedimenteze în fiin?a lui. De departe romanul acesta este unul dintre marile romane ale secolului XX. Tip?rit în oricare alt? ?ar?, în str?in?tate cu siguran?? romanul va fi considerat un mare eveniment, un best-seller. Ce p?cat c? unii critici din România tac (a?a suntem noi, românii, când este vorba s? ne recunoa?tem valorile. Ce ru?ine !) ?i nu mediatizeaz? romanul, nu-l interpreteaz?, nu se apleac? asupra lui. Dup? lectura, a doua lectur? a romanului lui Dostoievski, am fost desigur curios s? v?d dac? ?i celelalte dou? romane se ridic? la în?l?imea lui. A?a c? urm?torul roman lecturat a fost „Marea Dragoste". Tot un roman de dragoste ca ?i romanul „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucure?ti" (care este în primul rând un roman de dragoste) ?i tot un roman dostoievskian, pe care nu-l mai la?i din mân?. Cele trei romane lecturate de noi, unul dup? altul, ?i care realmente ne-au cutremurat (au un efect teribil asupra psihologiei lectorului) sunt romane dostoievskiene, pentru c? dac? Dostoievski se folose?te de evenimentul teribil, care este crima s?vâr?it? de un personaj asupra altui personaj, ?i care declan?eaz? tr?irile filmice ale personajului principal, prilej cu care autorul p?trunde în profunzimile sufletului slav, al sufletului omenesc, ?tefan Dumitrescu utilizeaz? o alt? fereastr?, poart? pentru a intra în profunzimea ?i vastitatea universului omenesc interior, ?i aceea este Dragostea.

Romanele lui sunt romane de dragoste, dramatice, dureroase, cu zvârcoliri ?i c?ut?ri epice ?i filozofice. De exemplu romanul "Marea dragoste", este un roman filozofic, pentru c? este o medita?ie asupra încerc?rilor prin care trece personajul principal al c?r?ii (care este Omul, ?i în ultima instan?? Dragostea), asupra c?ut?rii dramatice a destinului Omului în lume, dar este ?i un roman Mitologic, o reinterpretare modern?, pe fundalul unei societ??i corupte, care se scufund? în mla?tina istoriei, a mitului lui Pygmnalion. Dar ?i a mitului lui Oedip. Personajul principal, un pictor, care în mod normal ar fi trebuit s? r?mân? asistent la Institutul de arte plastice din Bucure?ti este marginalizat ?i adus în situa?ia de a-?i lua lumea în cap. Este un fel de exil (în primul rând este vorba aici de exilul interior al artistului) într-un târg din Bucovina. Aici va picta reu?ind în condi?ia uman? de marginalizat s? dea o oper? de valoare excep?ional? ?i vast?. Îndr?gostit de crea?ie pictând-o pe una din femeile care se îndr?gostesc de el, reu?e?te s-o reînvie. Romanul este tulbur?tor, de un realism crud, pe fondul unei panorame bucovinene de ev mediu, pictat? parc? de D?r?scu.

Al treilea roman, „Prea adânc m-ai r?nit femeie !", are ca personaj principal un tân?r muzician (observ?m c? toate romanele lui ?tefan Dumitrescu au în centru lor motivul artistului genial, care intr? în conflict cu societatea româneasc?, dec?zut? moral, bolnav? de egoplasm ?i de axiofagie, care se salveaz? prin crea?ie !) este tot un roman de dragoste, ?i tot un roman filozofic, iar în profunzimea sa un roman mitologic, în care autorul încearc? dezghiocarea mai multor mituri, legate de misterul feminin, de voca?ia Principiului feminin în istorie, foarte puternic?, de lupta dintre Principiul feminin ?i Principiul masculin. Este ?i romanul acesta unul care te cutremur? ?i care te las? a?a. În final m?rturisim c? nu am citit în literatura român? romane atât de profunde, de mari, de cutremur?toare. Romane de talie interna?ional?, care îmbog??esc literatura român? ?i literatura universal?. Romane care p?trund în profunzimile fenomenului uman, dezv?luindu-i din interior atât m?re?ia, cât ?i sl?biciunile înfrico??toare . M?rturisim de asemenea c? ne este team? pentru ?tefan Dumitrescu, pentru c? suntem con?tien?i c? lumea literar? româneasc? invidioas?, egoist?, meschin? nu va accepta ca un scriitor de talie mondial? s? tr?iasc? ?i s? scrie în mijlocul ei, ?i nu se va l?sa pân? când nu îl va marginaliza total, ca pe Eminescu. Chiar ?i acum la dou? luni dup? lectura romanelor suntem sub impresia lor terifiant?. Cred c? ar trebui s? avem o grij? deosebit? de scriitorul acesta.

footer