Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Maria Cantuniari   
Joi, 27 August 2015 08:09

Psihologia ?i Pedagogia poporului român Carte eveniment în istoria psihologiei, a pedagogiei ?i a literaturii române

Apar la intervale mari de timp în cultura român? autori ?i c?r?i care devin cu trecerea timpului borne kilometrice în istoria poporului român. A?a a fost în istoria culturii române?ti din ultimele dou? veacuri apari?ia marilor scriitori Vasile Alecsandri, Mihail Kog?lniceanu, apoi apari?ia în cea de a doua jum?tate a secolului al XIX-lea a grupului de scriitori Mihai Eminescu, Ion Creang?, I L Caragiale, f?r? de care nu ar fi fost posibil? apari?ia peste aproape o jum?tate de veac a marilor scriitori din perioada interbelic?, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. S? ne imagin?m c? ace?ti scriitori nu ar fi ap?rut ?i nu ar fi existat în cultura român?. În acest caz cu siguran?? istoria poporului român ?i a culturii române ar fi fost mult mai s?rac?, noi, românii, am fi fost mult mai s?raci suflete?te, iar România ar fi v?zut? ast?zi ca o ?ar? de mâna a treia. S? ne imagin?m c? nu ar fi existat nici Constantin Brâncu?i, nici George Enescu, nici Mircea Eliade, nici Eugen Ionescu, nici Emil Cioran...Imaginea României ar fi fost ?i mai dezastruoas?. S? ne imagin?m c? în Filozofie ?i în Psihologie nu ar fi existat Vasile Conta, Dimitrie Dr?ghicescu ?i cartea sa „Din psihologia poporului român", c? nu ar fi existat nici Constantin R?dulescu Motru, cu Teoria sa despre Energetismul românesc.. În cazul acesta chiar am fi fost un popor s?rac spiritualice?te, un popor mediocru...un popor care nu s-ar fi cunoscut pe sine, deloc. S? mai not?m în domeniul Istoriei aceste mari Personalit??i Nicolae Densu?anu, (?i cartea sa celebr?, „Dacia preistoric?", atât de criticat?, aproape hulit? în epoc?, dar foarte citat? ?i pre?uit? ast?zi. Carte care a generat în cultura român?, în gândirea istoric? ?i în istoriografia româneasc? foarte importantul curent care este dacismul, ?i care a dat o nou? coloratur? ?i direc?ie gândirii social-istorice române?ti) Nicolae Iorga ?i Vasile Pârvan, ?i cartea sa foarte important? „Getica".

To?i ace?ti mari oameni de cultur? sunt, cum spuneam, borne kilometrice care m?soar? atât dezvoltarea ?i evolu?ia culturii române?ti, cât ?i profunzimea, bog??ia ?i puterea de regenerare a culturii române. Aceste gânduri ne-au fost inspirate de lectura c?r?ii scriitorului ?i profesorului de Psihologie ?i Pedagogie ?tefan Dumitrescu „Psihologia ?i pedagogia poporului român". Pentru c? ?tefan Dumitrescu este scriitor cartea aceasta are, ca s? spunem a?a, o coloratur?, o dimensiune literar?, putând fi privit? ?i lecturat? ca un Eseu ?tiin?ific de mare întindere, cu virtu?i literare, ?i care reu?e?te s? acopere întregul s?u Obiect de studiu ?i cercetare (Psihologia ?i pedagogia poporului daco-român). Lectura acestei c?r?i, tocmai pentru c? este scris? de unul dintre cei mai mari scriitori români ?i europeni apar?ine deopotriv? domeniului ?tiin?elor sociale dar ?i literaturii române, eseisticii. Prin cele cinci romane de mari dimensiuni, publicate pân? acum, ?tefan Dumitrescu este unul din marii scriitori ai lumii stând cu cinste al?turi de scriitori ca Thomas Mann, Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llossa. Degeaba mor de invidie Gabriel Liiceanu, Andrei Ple?u, Mircea C?rt?rescu sau Nicolae Manolescu, ?i atâ?ia al?ii, Adev?rul acesta a ie?it deja ca undelemnul la suprafa??. Iar în anii care vin tot mai mul?i oameni de cultur?, tot mai mul?i români din ?ar? ?i din str?in?tate se vor convinge de acest adev?r, ?i anume c? ?tefan Dumitrescu este unul dintre scriitorii foarte importan?i ai lumii. Dup? a doua lectur? a c?r?ii, „Psihologia ?i Pedagogia poporului român" mi-am dat seama, a?a cum spuneam, c? aceast? carte, prin ideile plastice exprimate, prin cursivitatea muzical? a textului, apar?ine atât Psihologiei ?i Pedagogiei cât ?i Literaturii române. Cartea se cite?te cu mare pl?cere, foarte u?or, ?i la a doua ?i la a treia lectur?, de?i este o crate dens?, o cartea grea de sensuri, de idei, o carte revelatoare. ?i o carte revolu?ionar? pentru c? deschide noi orizonturi în cunoa?terea popoarelor ca fenomene social-istorice, în cunoa?terea dezvolt?rii ?i evolu?iei fenomenului uman, în particular în cunoa?terea profunzimilor psihologie poporului român, a universului s?u spiritual. Cu siguran?? va fi beste-sellerul anului, sau al deceniului.

Credem c? s?mân?a motiva?iei, gândul de la care a plecat na?terea acestei c?r?i este dragostea imens?, profund? a scriitorului fa?? de poporul daco-român, ca ?i durerea c? poporul român se zbate de secole în aceast? situa?ie de popor jefuit, umilit, neputincios, de popor Victim? al Istoriei, care se scufund? în propria sa suferin?? ?i criz? general?. C?ci criza pe care o traverseaz? acum poporul român (de fapt în criza aceasta se g?se?te de la cel de al doilea R?zboi mondial încoace) nu este numai una economic?, financiar?, sau moral?, este o criz? social?, psihologic?, o criz? educa?ional?, o criz? de identitate, o criz? spiritual?, o criz? a s?n?t??ii (biologic?), o criz? a mediului, etc, altfel spus o criz? total?. ?i ce este foarte periculos este faptul c? e o criz? profund?, permanentizat?. ?tefan Dumitrescu nu crede în apari?ia poporului ?i a limbii române. Poporul român ?i limba român?, spune dânsul, sunt poporul dac ?i limba poporului dac v?zute în continuitatea ?i evolu?ia lor milenar? prin timp. Setea de cunoa?tere, tendin?a con?tient? ?i subcon?tient? de a p?trunde cât mai adânc în cunoa?terea Fenomenului daco-românesc, în cunoa?terea tainelor celor mai profunde ale acestui popor, cel mai b?trân popor european, aflat aici de la începutul lumii, au fost al?i factori care l-au determinat pe autor s? se apuce s? scrie o asemenea lucrarea vast?, profund? ?i cuprinz?toare, care cere efortul unei vie?i întregi.

Numai lectura c?r?ilor de Psihologie, Pedagogie ?i Istorie ap?rute în secolele al XIX-lea ?i al XX-lea, care au încercat s? cerceteze, s? aprofundeze firea, psihologia româneasc?, pe care le-a studiat ?tefan Dumitrescu, ?i care sunt foarte multe, trebuie s?-i fi luat ani de zile. Lectorul c?r?ii este de asemenea impresionat de organizarea materialului studiat ?i comentat, de capacitatea de sintez? a autorului. De?i s-a aplecat asupra unui mare num?r autori ?i de c?r?i, care au încercat s? p?trund? în paradoxala, tragica ?i profunda psihologie româneasc?, este de apreciat talentul scriitorului de a selecta cele mai veridice ?i profunde idei care au fost exprimate pân? acum despre firea, despre sufletul nostru al românilor. De a le face s? fie gr?itoare ?i de a le pune în lumin?, când le vedem altfel, ast?zi, dup? atâta timp. Marele merit al profesorului ?i al scriitorului ?tefan Dumitrescu este acela c? studiind ?i analizând un material vast, reflexie a spiritului românesc asupra lui însu?i, ra?ionamente ?i medita?ii ale unora dintre cele mai mari min?i pe care le-a dat acest popor asupra psihologiei ?i filozofiei daco-românilor, ?tefan Dumitrescu duce mai departe, în profunzime ?i pe paliere, tot mai înalte cunoa?terea universului interior al poporului român. Dup? lectura c?r?ii am avut sentimentul stenic ?i totodat? dureros c? în?eleg poporul român, c? în?elegem de ce poporul român a avut istoria de victim?, de popor jefuit, c?lcat în picioare, umilit toat? istoria lui. Dup? lectura acestei c?r?i noi, românii, o s? ne cunoa?tem ?i o s? ne în?elegem mai bine pe noi. Va fi ca ?i cum Dumnezeu ne-a luat o pojghi?? de pe ochi ?i acum suntem uimi?i cât de clar ne vedem pe noi în oglinda acestei c?r?i.

Pentru c? „Psihologia ?i pedagogia poporului român" a d-lui ?tefan Dumitrescu apare la pu?in timp dup? ce doi mari tic?lo?i, (cu siguran?? agen?i de influen?? ai unor for?e externe, ceea ce înseamn? r?zboi psihologic împotriva poporului român) este vorba de Horia Roman Patapievici ?i de un domn Lucian Boia, au jicnit în c?r?ile lor grav poporul român, fapt pentru care ar trebui tradu?i în fa?a justi?iei, cartea aceasta se înscrie într-o polemic? devastatoare cu ace?tia. Concluzia acestei c?r?i este c? poporul român, cel mai vechi popor european, ap?rut înc? din neolitic în aria Carpato-istro-pontic?, poporul traco-daco-român stând la baza popoarelor europene, a fenomenului european, este un popor creativ, foarte dotat. Ca dovad? marea cultur? pe care a dat-o (cum pu?ine popoare au o asemenea cultur?) începând cu acea capodoper? care este gânditorul de la Hamangia, continuând cu Miori?a, cu marea cultur? a evului mediu ?i cultura modern?, trecând prin Eminescu, prin Brâncu?i ?i Enescu. Pu?ine popoare ?i-au adus o contribu?ie atât de însemnat? la dezvoltarea culturii Civiliza?iei umane, a?a cum este cazul poporului român. Din aceast? perspectiv? istoric? poporul român poate fi privit ca unul din marile popoare ale lumii, printre pu?inele dotat cu o creativitate excep?ional?, care se întinde pe câteva milenii. S? ne gândim numai c? scrisul a ap?rut pentru prima dat? în istorie acum 7 mii de ani în spa?iul carpatic. Dovada gr?itoare sunt T?bli?ele de la T?rt?ria care preced cu dou? milenii T?bli?ele de la Summer. Sau alte mii de statuete la fel de valoroase din punct de vedere plastic ca „Gânditorul de la Hamangia", dar care nu au fost dezgropate.

?i totu?i dac? suntem cel mai b?trân popor european ?i unul dintre popoarele foarte inteligente ?i creative ale istoriei cum se explic? faptul c? dup? înfrângerea dacilor în cele dou? R?zboaie daco-romane, dup? autojertfa lui Decebal, poporul dac nu s-a mai reg?sit pe sine decât foarte târziu ? Cum se explic? faptul c? poporul dac a fost prin excelen?? un popor ofensiv, mândru, demn, viteaz, iar poporul român, care este acela?i popor dac v?zut în continuitatea sa, a fost ?i este un popor slab, defensiv, un popor care a fugit în codri din fa?a n?v?litorilor sau ?i-a plecat capul ?i s-a l?sat jefuit f?r? s? schi?eze nici un gest de împotrivire, a?a cum se întâmpl? acum în perioada postcomunist?. (cu rare excep?ii, când Domnul ne-a d?ruit Conduc?tori mari ?i Viteji am fost ?i un popor ofensiv. Ceea ce înseamn? c? atunci când avem în frunte Conduc?tori mari putem s? fim un popor excep?ional, ?i aceasta datorit? zestrei latente din fiin?a noastr? individual? ?i na?ional?) ?i dac? am fost ?i suntem un popor dotat, care i-am dat pe Eminescu, pe Brâncu?i, pe Nicolae Densu?anu, pe Enescu, pe Eliade, pe Cioran, pe Coand?, etc cum de se face ne-am mâncat ?i ne distrugem valorile ? ?i cum se face c? am dat aceast? clas? de politicieni care ne-a f?cut ?i ne face mai mult r?u decât bine în istorie ! Care este mai mult decât tic?loas? ?i execrabil?? Acel plus de cunoa?tere al psihologiei poporului român, din profunzimile sale pân? în contemporaneitate, pe care îl aduce în domeniul ?tiin?elor sociale ?i în cunoa?terea psihologiei poporului daco-român domnul profesor ?tefan Dumitrescu ne ajut? pe noi, românii, s? în?elegem ce s-a întâmplat cu noi în istorie. De ce am evoluat a?a de contraproductiv în istorie, de ce am ratat cele mai multe din ?ansele pe care ni le-a oferit istoria, de ce suntem acum un popor victim?, incapabil de orice reac?ie în fa?a agresiunilor de tot felul, în fa?a problemelor pe care ni le pune via?a ?i Istoria ? De ce suntem un popor ai c?rui indivizi suntem dezbina?i ?i ne mânc?m între noi, ?i care î?i a?teapt? într-o incon?tien?? total? dispari?ia de pe scena istoriei?

Credem c? aici este genial autorul acestei lucr?ri. Pentru c? ?tefan Dumitrescu p?trunzând în profunzimile psihologiei poporului daco-român, investigându-i pliurile acestei profunzimi, reinterpretând dintr-o perspectiv ?tiin?ific? (de fapt din mai multe perspective) ?i modern? miturile, care sunt fundamentele memoriei colective ale poporului daco-român, el reu?e?te s? ilumineze, ca s? spunem a?a, tainele profunde ale acestui neam daco-românesc atât de mare ?i totu?i atât de nefericit, de tragic, de umilit în istorie. Pentru c? dl profesor ?tefan Dumitrescu (intui?ie, clarviziune, inspira?ie divin? ?) pune, ca s? spunem a?a, dup? dou? mii de ani diagnosticul psiho-moral cel mai corect al poporului român. Ilumineaz?, din punct de vedere epistemologic, dinspre interior c?tre nivelul con?tient, dinspre trecut c?tre prezent destinul impresionant de uman ?i de tragic al unuia dintre cele mai vechi popoare ale lumii. Pornind de la o cercetare cazuistic? foarte bogat?, de la evenimentele istoriei (fericite ?i nefericite), de la notele ?i medita?iilor oamenilor de cultur?, str?ini ?i locali (exemplu Paul de Alep, Dimitrie Cantemir) profesorul ?tefan Dumitrescu descoper? ?i studiaz? în profunzimea sa ceea ce am numi Sistemul de patologii al Psihologiei poporului român. Subliniem c? aceast? descoperire a sindromului de patologii al psihologiei poporului român este una dintre cele mai mari descoperiri din istoria ?i din cultura poporului român. C? ea explic? într-o mare m?sur? comportamentul poporului daco-român de la înfrângerea regelui Decebal în anul 106, în urma confrunt?rii cu armata roman?, pân? ast?zi. Aceste patologii s-au format ?i s-au dezvoltat pe parcursul primului mileniu, când popula?ia dac?, tr?itoare în s?tule?e ce se întindeau pe teritoriului vechii Dacii fugea îngrozit? din fa?a hoardelor n?v?litoare salvându-se în întunericul codrilor. ?i s-au înt?rit pe parcursul celui de al doilea mileniu...Plecând de la datele istoriei, ale realit??ii ?i ale vie?ii de zi cu zi din spa?iul românesc, observând c? noi, românii, ne mânc?m valorile, c? aceasta este o tendin?? aproape generalizat? a comportamentului nostru, scriitorul ?tefan Dumitrescu a descoperit ?i a teoretizat patologia psihologiei poporului român pe care a denumit-o Axiofagie. De la Axios, valoare, fagos, a mânca. Invidia, bârfa, ironia, marginalizarea, pâra sunt forme ale Axiofagiei. Când bârfim pe cineva noi îl „distrugem", îl compromitem în plan mental. Marginalizarea, îndep?rtarea, pedepsirea unei valori, ura împotriva ei, toate acestea sunt reac?ii de anihilare a valorii ?i ne dezv?luie c? în subcon?tientul nostru ac?ion?m împotriva valorii tocmai pentru c? „ne d?m seama" c? suntem mici în compara?ie cu ea.

Aceast? „micime" a noastr? în compara?ie cu Valoarea este descoperit? în subcon?tientul nostru, iar reac?iile împotriva valorii au scopul de a o anihila, astfel ca în subcon?tientul nostru noi s? ne sim?im în continuare „mari". A?i observat, dup? c?derea Dictaturii comuniste foarte mul?i oameni seto?i de putere, pentru c? în subcon?tientul lor colectiv credeau c? a?a sunt ei mari, a?a devin ei mari, au intrat în partidele politice înfiin?ate dup? 1989. Exist? deci, ne spune autorul, o tipologie uman? format? din indivizi care „se cred mari", care vor s? fie mari, (au egoul dilatat, cancerizat) ?i care în marea lor majoritate oamenii ace?tia sunt bolnavi de putere. Ei bine, oamenii ace?tia sunt bolnavi de Egoplasm, aceasta fiind cea mai grav?, cea mai important? patologie a Psihologiei poporului român. Oamenii ace?tia nu pot s? tr?iasc? dac? nu se simt ei mari, ?i dac? nu fac tot ce pot ca s? fie mari..Intr? în politic?, fac orice ilegalitate ?i orice gest imoral ca s? aib? „puterea ?i bog??ia", care le d? lor sentimentul c? sunt mari. Din rândul acestora se recruteaz? „bolnavii de putere", politicianismul fiind una dintre cele mai grave patologii ale Psihologiei poporului român, boal? care i-a f?cut foarte mult r?u acestui popor ?i acestei ??ri. Politicianismul, la noi, la români a fost ?i este o mare nenorocire, un cancer social ?i psihologic. Atomita este o alt? patologie (aceasta fiind dat? de tendin?a din subcon?tientul românilor de a se dezbina între ei) a psihologiei poporului român, c?reia autorul îi acord? o mare aten?ie, ?i care ne-a f?cut r?u pe durata întregii istorii. Datorit? acestei patologii (pentru c? au avut în ei tendin?a, înclina?ia c?tre dezbinare ?i nu c?tre unire) tracii au disp?rut, iar dacii nu s-au mai reunit într-un Regat, condus de un Rege, dup? moartea lui Decebal, sau dup? plecarea romanilor din Dacia în anul 271, e. n, ?i au tr?it în s?tucele lor risipite pe teritoriul fostei Dacii, de la Nistru pân? în sudul Boemiei, atât cât se întindea regatul lui Decebal. ?i pentru c? dacii nu s-au mai unit dup? plecare aurelian? din Dacia, iar popoarele migratoare, care erau de fapt ni?te hoarde dezlânate ce se împingeau unele pe altele, i-au g?sit atomiza?i, risipi?i, incapabili ?i s? se adune ?i s? formeze o armat? care s?-i alunge pe invadatori, protoromânii ca s?-?i salveze pielea s-au ascuns în p?duri, de unde ie?eau dup? un timp cu daruri pe care le d?deau celor care se înst?pâniser? în p?mânturile lor.

Gestul acesta s-a tot repetat pe parcursul mileniului întâi, astfel c? l-am asimilat în subcon?tientul nostru colectiv, ne-a intrat în codul genetic. A?a s-a format poporul român ca un popor slab, defensiv, f?r? coloan? vertebral?, care se pleac? în fa?a du?manului (de aici proverbul „Capul aplecat sabia nu-l taie") ca s? scape cu via??. Care îi d?ruie?te du?manului ce are mai bun ca s? fie acceptat de Du?man (de aici proverbul „Pup?-l în bot ?i pap?-i tot), gest repetat care ne-a înv??at s? fim vicleni, dedubla?i. Din aceste patologii centrale ale psihologiei poporului român s-au format alte „scheme adaptative" secundare, cum ar fi ?mecheria, demagogia, lenea, l?ud?ro?enia („Prostul pân? când nu este fudul nu e prost destul"), tr?darea. Toate aceste patologii, „scheme atitudinale ?i comportamentale asimilate" de subcon?tientul colectiv comunic? între ele, se sus?in una pe alta, augumentându-se. Aceste patologii, a?a cum spune autorul c?r?ii, dac? ne-au ajutat s? supravie?uim în istorie, ?i am supravie?uit târâ?, gr?pi?, pl?tind un tribut prea mare, ne-au f?cut mult r?u formându-ne (de-formându-ne) ca un popor slab, defensiv, la?, care ?i-a plecat capul în fa?a St?pânitorilor, când ar fi putut s? se uneasc?, s? se organizeze ?i s?-i alunge pe du?mani. Pu?inele d??i când ne-am ridicat împotriva Cotropitorilor sunt excep?ii care confirm? regula. Am fi avut nevoie în istorie de un mare Conductor ca Burebista care s? ne uneasc?, s? ne motiveze, s? ne dea încredere în noi, s? ne formeze ca un popor viteaz, unit, dârz, de oameni patrio?i, cu voca?ia onoarei ?i care din cuceri?i s? ne înve?e s? fim un popor mândru ?i demn care nu se las? c?lcat în picioare. Or ce vedem acum în perioada postcomunist?? C? indivizii umani cei mai ho?i, seto?i de putere au înc?lecat pe gr?mada de bucate a ??rii ?i au jefuit cât au putut. Iar restul popula?ie ce a f?cut? În loc s? se adune, s? se organizeze ?i s? arunce peste bord clasa politic? jefuitoare, muncitorii, românii ceilal?i arunca?i în ?omaj, medicii au fugit în afara ??rii, la mai bine, unde s-au b?gat slugi la cei care ne-au distrus Economia ?i ne-au transforma ?ara în pia?? de desface. Aceia?i schem? comportamental? înv??at? în primul mileniu se repet? ?i acum ca un act reflex. Exact ca în primul mileniu, acum în loc s? fugim în p?duri din fa?a popoarelor migratoare, am fugit din fa?a greut??ilor, a încerc?rilor istoriei la munc? în str?in?tate (au plecat muncitorii cei mai buni, tehnicienii, cercet?torii ?tiin?ifici, medicii, au fugit ca potârnichiile în str?in?tate, la mai bine) ?i ne-am b?gat singuri slugi la cei care ne-au asuprit ?i ne-ai jefuit în istorie.

Cred c? acum în perioada aceasta foarte grea ?i periculoas? pentru poporul ?i na?iunea român?, când a fost distrus mai mult de jum?tate din Organismul na?ional românesc, a?a cum era el în anul 1989, poporul român chiar avea nevoie de un mare diagnostician ca profesorul ?tefan Dumitrescu. De un Medic ?i de un Profesor care s?-l înve?e s? se îns?n?to?easc?. S? se formeze ca un popor curajos, unit, care î?i ia soarta în mâinile lui. Pentru prima dat? dup? dou? mii de ani apare în istoria acestui popor un Medic, un Psiholog care se apleac? asupra sufletului, a psihologiei, a fiin?ei poporului român, îl studiaz? atent, privind în str?fundurile sale, analizeaz? conexând toate datele între ele, având o capacitate de sintez? ie?it? din comun ?i ne arat? pe ecranul min?ii noastre (al con?tiin?ei celor care vor citi cartea) atât calit??ile care au f?cut din acest popor un mare creator de cultur? cât ?i bolile de care a suferit în istorie, mo?tenite de la str?mo?ii no?tri traci, care l-au condamnat s? aib? destinul nefericit de victim? a Istoriei. ?tefan Dumitrescu este un fel de Dostoievski ?i de Yung al poporului daco-român, un analist de o fine?e ?i profunzime remarcabile al istoriei ?i al universului nostru interior. Pu?ine popoare au norocul s? le dea Dumnezeu o Minte care s? le ajute s? se cunoasc? atât de profund ?i de complex ?i care s? le arate metoda, calea, strategia pe care trebuie s? o urmeze ca s? ias? din aceast? stare patologic? de letargie care le poate fi fatal?.

Partea a doua a c?r?ii (de?i analizele ?i ra?ionamentele care ?in de domeniul psihologie, al sociologiei coexist?, conlucrând cu analizele, judec??ile ?i ra?ionamentele care ?in de domeniul pedagogiei ?i al economiei) încearc? ?i reu?e?te s? descifreze laturile slabe ale poporului român în istorie, cauzele educa?ionale care au f?cut s? fim un popor defensiv în istorie („D?, Doamne, mintea românului a de pe urm?"). Partea aceasta de Pedagogie se apleac? asupra c?r?ilor ?i a autorilor care au încercat în perioada interbelic? s? fundamenteze ceea ce s-ar numi o pedagogie a poporului, ducându-le cu succes opera mai departe antecesorilor s?-i pentru care are o pre?uire sacr?. Analizând situa?ia Sistemului socio-economic românesc din diferite perioade ale istoriei, ca ?i starea Sistemelor socio-economice na?ionale în general, profesorul ?tefan Dumitrescu credem c? se g?se?te în situa?ia de a pune bazele unei noi discipline a Pedagogiei generale pe care el o nume?te „Pedagogia popoarelor" (Psihologia ?i Pedagogia popoarelor). Ceea ce reu?e?te, având sentimentul c? brodeaz? cu ideile ?i gândurile, dl profesor ?tefan Dumitrescu este faptul de a fi dus mai departe limitele, sau orizontul de cunoa?tere al acestor ?tiin?e, Psihologia ?i Pedagogia. Iar cel mai important lucru mi se pare acela de a fi sculptat, sau de a fi proiectat pe ecranul acestei perioade de timp Portretul cultural ?i psihologic al poporului daco-român. Pe timpul lecturii am fost impresionat? de acribia cu care p?trunde, ca un fel de batiscaf care merge pe fundul oceanului filmând pliurile, gropile, ridic?turile reliefului, ca ?i de capacitatea lui de a se „ridica la suprafa??" ?i de a privi totul de sus, reu?ind s? creeze o fresc? a psihologiei ?i pedagogiei poporului român, pe cât de profund? pe atât de cuprinz?toare. „Psihologia ?i Pedagogia poporului român", cartea profesorului ?i a scriitorului ?tefan Dumitrescu este una din cele mai mari realiz?ri ale gândirii psihologice ?i pedagogice la noi, unul din marile evenimente culturale ale acestei perioade „de tranzi?ie c?tre distrugerea definit? a poporului romîn ?i a Românie"). Monografia aceasta, c?ci o Monografie este cartea profesorului ?tefan Dumitrescu, analizat? aici, cre?te, ca s? spunem a?a, din solul social ?i cultural românesc, este o proiec?ie profund? ?i lucid? a sufletului românesc pe suprafa?a Ecranului care este prezentul ?i viitorul acestui neam. Dup? lectura c?r?ii ai sentimentul c? inten?ionat Dumnezeu a f?cut ca aceast? carte s? apar? în aceast? perioad? când poporul romîn, dup? 1990 Obiectul ?i Victima unui mare R?zboi economic, se afl? într-o stare jalnic?, introdus pe o cale negativ?, autodistructiv?, aflat în cea mai periculoas? Fund?tur? istoric?, distrus într-o mare m?sur?. În finalul c?r?ii credem c? ne afl?m în fa?a unuia din evenimentele cele mai importante din istoria Psihologiei ?i a Pedagogiei române?ti, când aceste ?tiin?e î?i dau mâna ca s? ajute poporul român s? se salveze din criza istoric? în care ne g?sim de foarte mult timp.

P.S. O dat? cu aceast? admirabil? ?i memorabil? carte care este „Psihologia ?i pedagogia poporului român", domnul profesor Vasile M?nuceanu, Pre?edintele Funda?iei Culturale Ajutorul românesc, mi-a dat spre lectur?, o alt? carte a domnului profesor ?tefan Dumitrescu, de data aceasta o carte de versuri intitulat? „Calul Troian al Lumii, America sau Luceaf?rul", pe care o voi recenza cât de curând. Am citit-o de mai multe ori în timp ce lecturam „Psihologia ?i Pedagogia poporului romîn". M?rturisesc c? am r?mas consternat?, stupefiat?. Cele trei mari poeme ale c?r?ii, „Na?terea Poetului", „Calul Troian al Lumii, America sau Luceaf?rul", ?i „Ana strigam", tot un fel de Luceaf?rul lui Eminescu", sunt printre cele mai mari poeme din literatura român? ?i îl plaseaz? pe ?tefan Dumitrecsu direct sub Eminescu, al?turi de Arghezi ?i de Blaga. Nu-l cunosc personal pe dl profesor ?tefan Dumitrescu dar cum i-am lecturat mai înainte romanele „Feodor Mihailovici Dostoievski s-a sinucis la Bucure?ti", „Prea adânc m-ai r?nit, femeie!", „?i tu vei fi V?zduh" ?i „Marea dragoste" cred c? ne g?sim cu siguran?? în fa?a unei dintre cele mai mari Min?i ?i a unuia dintre cele mai mari Talente pe care le are România la ora actual?.

footer