Revista Art-emis
Un redutabil mesager al adev?rului PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Ion Ciocanu, Chi?in?u   
Miercuri, 10 Iunie 2015 19:18

Prof. univ. dr. Nicolae M?tca?Oricât de mult ?i de multe s-ar spune despre fiecare dintre cei trei b?rba?i care au stat neclinti?i la datorie în 1989, când se decidea soarta îns??i a spiritualit??ii noastre: Ion Dumeniuk, Nicolae M?tca? ?i Ion Bor?evici, niciodat? nu va fi suficient. Nu ignor?m contribu?ia celorlal?i savan?i ?i parlamentari care au activat în cadrul Comisiei interdepartamentale pentru studierea istoriei ?i problemelor dezvolt?rii limbii noastre, au întocmit ?i publicat câteva proiecte de legi cu privire la func?ionarea limbilor în Republica Moldova (îi eviden?iem aici pe Silviu Berejan ?i pe Tudor ?opa), dar sim?im pân? în prezent nevoia de a remarca rara competen?? ?tiin?ific?, fermitatea atitudinii ?i, în fine, ecoul profund al articolelor, prelegerilor ?i discursurilor radiofonice ?i televizate ale lui Ion Dumeniuk ?i Nicolae M?tca? ?i arta dialogului cu deputa?ii, în special cu rusofonii ?i rusofilii care se opuneau cu înver?unare ideii înse?i de declarare a statalit??ii limbii popula?iei majoritare ?i cu conducerea de atunci a unicului partid de guvern?mânt, de care a dat dovad? Ion Bor?evici. În ceea ce-l prive?te pe Nicolae M?tca?, este necesar s? accentu?m c? Domnia sa a fost printre primii oameni de ?tiin?? care înc? în timpul Uniunii Sovietice a argumentat cu probe irefutabile necesitatea salv?rii urgente a limbii noastre, aflat? sub tirania nemiloas? a celei ruse. ?eful Catedrei de limba ?i literatura moldoveneasc? (în terminologia timpului), la 24 septembrie 1987, în articolul Înaripa?i de sim??minte sfinte, publicat în s?pt?mânalul „Literatura ?i Arta", afirma c? „a vorbi neîngrijit, stâlcit, bâlbâindu-te, uitând cum îi spune greblei în limba ta matern?, înseamn?... a demonstra o ignoran?? cras? fa?? de poporul t?u...". Tot aici profesorul se întreba retoric: „De ce s? a?tept?m s? ne vin? în ospe?ie un corespondent de la Înv???mântul public, care s? ne dea în obraz c? la intrarea în institu?ia ce poart? numele marelui patriot care a fost Ion Creang? lipse?te inscrip?ia în graiul acestui nemuritor predecesor?...".

În articolul „Ultima redut?", ap?rut pe 22 octombrie 1988 în s?pt?mânalul „Înv???mântul public", Nicolae M?tca? abordeaz? în mod curajos ?i argumentat mai multe aspecte „dificile" ale limbii noastre. Referindu-se la unitatea limbii vorbite pe ambele maluri ale Prutului, profesorul universitar men?ioneaz?: „un rus get-beget din Omsk, Victor Greben?cicov, un ucrainean sadea din Harkov, Eugen Hodun, înva??, fiecare în parte, câte o limb? str?in? diferit? (primul - româna, cel de-al doilea - „moldoveneasca") ?i, când colo, se dovede?te c? ambii vorbesc una ?i aceea?i limb?! Un Eminescu ?i un Creang? sunt unanim recunoscu?i atât de scriitori moldoveni, cât ?i de scriitori români ?i, când colo, se constat? c? scriu într-o limb?, ?i nu în dou?! Un poet din Letonia, Leons Briedis, înva?? la Universitatea din Chi?in?u limba „moldoveneasc?" ?i, când face o c?l?torie la Bucure?ti, românii sunt încânta?i de româna perfect? pe care o vorbe?te dumnealui! În plin? restructurare scriitori sovietici moldoveni... sunt edita?i, azi, în original (f?r? nici o vocabul? „tradus?"), îns? cu caractere latine la Bucure?ti, clasici români... - cu litere chirilice la Chi?in?u ?i sunt în?ele?i de toat? lumea de aici ?i de dincolo, iar noi continu?m a persevera în „«teoria» celor dou? limbi...". Printre cele patru priorit??i ale revenirii scrisului nostru la grafia latin? autorul „Ultimei redute" consemneaz? ?i faptul c? „alfabetul latin ar fi un eficient mijloc de rezisten?? la poluarea limbii cu cele mai barbare monstruozit??i, pentru c? orice Ioan-f?r?-de-?ar? s-ar poticni inevitabil la încercarea de a transpune în form? grafic? latin? anomaliile din propria-i vorbire de tipul lui ??????, ?????????, ???? ?i ?i-ar mai aminti cum i se zice greblei în moldovene?te". Anume începând cu articolul „Ultima redut?", Nicolae M?tca? s-a afirmat plenar ca lupt?tor fervent pentru românitatea noastr? ?i a limbii pe care o vorbim, ca polemist înfocat, bine înarmat teoretice?te, ca ap?r?tor consecvent ?i de n?dejde al cauzei noastre na?ionale. A urmat cartea „Coloana infinit? a graiului matern", gândit? ?i redactat? în colaborare cu Ion Dumeniuk ?i editat? în 1990. Reg?sim aici articolul la care ne-am referit anterior, sunt demne de toat? luarea aminte studiile elaborate în tandem cu colegul de breasl? nominalizat, dar inten?ion?m s? dezv?luim fa?a inconfundabil? a lui Nicolae M?tca?, eviden?iind un interviu acordat ziarului „Tinerimea Moldovei" la 2 noiembrie 1988 ?i o cuvântare rostit? în cadrul sesiunii a treisprezecea a Sovietului Suprem al R.S.S.M. la 30 august 1989. Când corespondentul ziarului îl întreab? de ce ?i dup? „istorica hot?râre" cu privire la îmbun?t??irea studierii limbii moldovene?ti în republic? (din 1985) mii ?i mii de cet??eni „continu? s?-?i exprime profunda îngrijorare în leg?tur? cu starea ?i cu perspectivele de dezvoltare a limbii materne", intervievatul se dovede?te un cercet?tor care nu doar cunoa?te adev?rul, ci îl ?i spune f?r? înconjur, r?spicat?: c? „hot?rârea n-a reflectat nici pe departe starea tragic? a limbii noastre", c? aceasta „e vorbit? în temei la pia?? ?i la buc?t?rie, c?ci în alt? parte n-are loc, se afl? într-un hal f?r? de hal, este un erza? sau surogat, c?ruia nici calificativul de «??r?nesc» («????????? ????»), pe care i-l atribuie, denigrator, unii necunosc?tori, nu i se potrive?te deloc" ?i c? „avem de a face cu un sabir moldo-rus ca frangleza (adic? franceza) din Canada". Concluzia despre nominalizata hot?râre de partid este nemiloas?: c? ea, „în loc s? sune alarma, constat? pe un ton calm, obi?nuit pentru sute de alte hot?râri, c? «în modul de organizare a înv???rii limbii moldovene?ti în republic? exist? neajunsuri, lacune, rezerve nefolosite»...".

Nicolae M?tca? critic? orientarea pur pedagogic? a hot?rârii în discu?ie, chiar persifleaz? pe seama ei: „de parc? «tiraspolizarea» ar avea loc undeva în Patagonia, de parc? numai într-un oarecare institut agricol, în care înv??area limbii moldovene?ti se desf??oar? pe larg, exist? doar unele lacune". C? uziteaz? de glotonimul „limba moldoveneasc?", e firesc în condi?iile în care abia se avansa ideea recunoa?terii oficiale a „identit??ii lingvistice moldo-române, realmente existent?". E cazul s? deschidem paranteza c? anume despre fostul institut agricol se discuta pe atunci în pres?, în urma unei atitudini dezm??ate a trimisului Moscovei Viktor Smirnov, c?, chipurile, studen?ii de la aceast? institu?ie ar fi na?ionali?ti ?i fii de chiaburi, deoarece vor s? înve?e dup? manuale în limba lor matern?, atitudine preluat? slugarnic ?i de unii profesori autohtoni slabi de virtute. În felul acesta Nicolae M?tca? se pronun?a direct ?i f?r? menajament împotriva unei indica?ii „de sus". Dar el nu se limita doar la atât, ci punea degetul pe ran?, dezv?luind starea tragic?, dup? cum o numise mai înainte, a limbii poporului nostru în condi?iile domin?rii limbii ruse. El nu cru?? institu?iile de înv???mânt, „?colile ?i gr?dini?ele mixte, de exemplu, care au zdruncinat din temelie baza articulatoric? a structurii sonore a limbii moldovene?ti nu numai la ora?e, dar ?i la ?ar? [...] ?colile tehnico-profesionale ?i medii de specialitate, institu?iile de înv???mânt superior în care au fost lichidate grupele cu predarea tuturor disciplinelor în limba matern? a ascult?torilor" ?i trage o prim? concluzie extrem de drastic?: „Înainte nu aveam speciali?ti, îns? aveam limb?, adic? existam ca na?iune. Acuma avem speciali?ti, dar pierdem limba, adic? încet?m a mai exista ca na?iune". Concluzia esen?ial? care se vrea o alt?, mai solid?, replic? dat? trimisului moscovit este exprimat? în mod interogativ: „Cine poart? azi vina pentru izgonirea limbii moldovene?ti din ministere, departamente, întreprinderi, transport, din ?tiin?? etc.? Pentru izgonirea ?i desconsiderarea ei afi?at?, f?r? pic de jen?, din partea unor conlocuitori, inclusiv a unor ?efi de prim? m?rime?". Paranteza care urmeaz? pare superflu?, dar în contextul anului 1988 nu era de prisos: „De parc? la desemnarea lor ca ?efi, paralel cu calit??ile politico-organizatorice, ideologice, morale ?.a., n-ar trebui luat? în considerare ?i cerin?a elementar? de a cunoa?te limba statului pe care îl vor conduce...".

Nicolae M?tca? dovede?te o informare concret?, pe urmele proaspete ale dezv?luirilor necru??toare din presa timpului, de vreme ce recruteaz? fapte criminale din excelentul articol „Hai, puiu, la gr?dini??" al lui ?tefan Melnic, de exemplu - faptul c? „în 27 din cele 32 de gr?dini?e din raionul Lenin al capitalei ?efele nu ?tiu nici o boab? moldovene?te (ca, de altfel, ?i ?efa Sec?iei raionale de înv???mânt)" sau acela c? ?efa unei institu?ii pre?colare din Durle?ti, frecventat? de 187 de copii moldoveni ?i de numai 26 de nemoldoveni, „nu vrea nici în ruptul capului s? rezolve rug?mintea p?rin?ilor de a deschide ?i grupe moldovene?ti". În plan lingvistic, Nicolae M?tca? eviden?ia adev?ruri dureroase, c?rora abia în anii 1988-1989 începuser?m s? le oferim loc în scrierile noastre („...Bilingvismul nu e o mi?care într-un singur sens (na?ional-rus), cum mai este conceput de unii, ci una bilateral?, adic? ?i rus-na?ional, în republicile na?ionale"). Nu s-au l?sat mult a?teptate solu?iile propuse (în 1988!): „decretarea limbii materne a moldovenilor ca limb? de stat a republicii; recunoa?terea identit??ii lingvistice moldo-române; revenirea la grafia latin?; instaurarea în republic? a unui bilingvism armonios; l?rgirea func?iilor sociale ?i dezvoltarea nestingherit? a limbii moldovene?ti" ?i, neap?rat, „restabilirea unor rela?ii normale de colaborare cu R.S.R.". Ast?zi, când problemele abordate de cunoscutul lingvist au fost rezolvate, s-ar p?rea c? Domnia sa for?a u?i deschise. Dar nu este deloc a?a. Nicolae M?tca? punea degetul pe r?ni adânci ?i mergea în primele rânduri ale lupt?torilor pentru revigorarea limbii române împrepun? cu Valentin Mândâcanu, Constantin T?nase, Vasile Bahnaru, Arcadie Evdo?enco, Vasile Melnic ?.a. „E prea critic? situa?ia în care se afl? limba noastr? pentru a t?r?g?na la nesfâr?it rezolvarea a ceea ce e posibil de rezolvat chiar azi. Cancerul limbii materne reclam? interven?ii urgente. Mâine ar putea fi prea târziu" conchidea - repet?m: în 1988! - curajosul slujitor al idealurilor noastre na?ionale.

Din amintita deja cuvântare la sesiunea a treisprezecea a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovene?ti din 30 august 1989 reproducem o afirma?ie pe cât de riscant? la ora rostirii, pe atât de întemeiat? ?i probând o în?elegere just? a st?rii de lucruri: „Ca acas? trebuie s? se simt? (în republica noastr?. - I.C.) cel care este cu adev?rat acas?, iar cel care ?i-a f?cut cas? cu mine, pe p?mântul meu str?mo?esc, se va sim?i ca acas?... numai dac? se va acomoda la legile casei, dac? le va respecta. Adic?, dac? se va integra în via?a spiritual? (deci, ?i în cea lingvistic?) a noii sale case". ?i – ca o descifrare a afirma?iei citate - un postulat valabil pân? în prezent: „Omul trebuie s? corespund? cerin?elor profesionale pe care le înainteaz? postul sau func?ia ce urmeaz? a o de?ine sau exercita, indiferent de na?ionalitate... Este îns?... de-a dreptul amoral s? de?ii un post f?r? a cunoa?te limba unei întregi na?iuni, a unui întreg grup etnic ce ?ine la limba sa ca la lumina ochilor ?i s?-i impui limba ta". În definitiv, toate articolele ?i studiile din cartea Coloana infinit? a graiului matern, majoritatea scrise în tandem cu Ion Dumeniuk, ni-l prezint? în ipostaza unui lingvist de mare îndr?zneal? ?tiin?ific? ?i cet??eneasc?. E o calitate care nu l-a p?r?sit nici în anii de dup? 31 august 1989. Mai curând dimpotriv?, de vreme ce ?i într-o carte de cultivare a limbii?- „De la grotesc la sublim" (Chi?in?u, Revista „Limba Român?",1995)?- Domnia sa cuget? la fel de îndr?zne? ?i profund, dezv?luie adev?ruri adânci ?i dureroase, incitând cititorul la medita?ii ?i atitudini menite s? ne smulg? din letargia la care ne osândiser? anii de vegetare în condi?iile ?arismulu rus ?i ale sovietelor nu mai pu?in ruse?ti. „Deschizându-ni-se porti?a pentru a ie?i pe paji?tea libert??ilor unei democra?ii veritabile, constata cu durere Nicolae M?tca? în studiul Numai în miezul limbii, noi ne tragem înapoi în ?arcul gândirii totalitare ?i al mentalit??ii de sclav. Respingem verticalitatea demnit??ii ?i ne închin?m mersului de râm?. Sfid?m adev?rul istoric ?i ?tiin?ific - la nivel de legiuitori - ?i promov?m abera?ii, f?cându-ne de ru?ine în fa?a întregii lumi".

Redutabilul savant se dovede?te necru??tor cu acei cona?ionali care se ?in mor?i? de etnonimul „popor moldovenesc" ?i glotonimul „limba moldoveneasc?": „E timpul s? le-o spunem renega?ilor neamului c? nu mai vrem s? fim minciuni?i. C? nu mai vrem s? ne facem de râs în fa?a lumii. C? nu mai vrem s? gândim la comanda cuiva ?i în limba cuiva. C? suntem români pe str?bun p?mânt românesc ?i de aceea vrem s? gândim, s? vorbim ?i s? sim?im române?te". Cit?m din studiul amintit un aforism de toat? frumuse?ea: „...Limba român? f?r? noi a existat ?i exist?, noi f?r? limba român? - niciodat?!" - ?i purcedem la analiza succint? a celei mai consistente c?r?i de lingvistic? a lui Nicolae M?tca?: „Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul" (Revista „Limba Român?", Asocia?ia Cultural? „Grai ?i suflet", Chi?in?u, 1998). Ideea c?l?uzitoare a c?r?ii este enun?at?, din capul locului, într-un succint cuvânt Din partea autorului: „A respinge românismul, a opune moldovenismul no?iunii de românitate, a declara o campanie de agresiune ?i ur? furibund? fa?? de tot ce e românesc... înseamn? a lovi în propria ta fiin??, în propriul t?u neam, înseamn? a renun?a la semin?ia din care faci parte prin na?tere ?i a trece la alt neam, înseamn? a te ieniceri, a te c?z?ci, a te musc?li". Convingerea autorului e c? „a ne împ?r?i în români ?i moldoveni, vlahi etc., a ne face s? credem c? suntem popoare diferite ?i c? vorbim limbi diferite pentru a spulbera orice gând «subversiv» despre vreo « unire-n cuget ?i sim?iri », acesta e scopul tuturor românofobilor, fie ei de spe?? str?in?, fie autohtoni". Cu riscul de a repeta lucruri bine cunoscute savan?ilor filologi, Nicolae M?tca? revine la o seam? de afirma?ii ale cronicarilor, scriitorilor clasici ?i colegilor lingvi?ti contemporani care au argumentat c? nu exist? o limb? „moldoveneasc?", deosebit? de limba român?. Relu?m ?i noi câteva, pentru a sublinia competen?a, onestitatea ?tiin?ific? ?i perseveren?a colegului care nu obose?te s? popularizeze adev?rul despre noi ?i despre limba noastr?.

Dou? nume de referin?? - academicienii Alexandru Graur ?i Ion Coteanu - au fost speculate intens de moldoveni?tii no?tri primitivi ?i ignoran?i, sus?inând c? ace?tia ar fi afirmat c? exist? limba „moldoveneasc?". Specula?iile renega?ilor neamului nostru sunt citate ?i de Nicolae M?tca? în studiul „O limb? - o na?iune", îns? Domnia sa nu preget? s? arate - spre deosebire de oponen?i - c? Alexandru Graur, de exemplu, într-un interviu din 2 octombrie 1985, acordat profesorului Petrache Dima de la Liceul „Unirea" din Foc?ani, la întrebarea dac? se poate vorbi de existen?a unei limbi moldovene?ti a r?spuns prompt: „Bineîn?eles, nu; moldoveneasca este un dialect (sau subdialect) al limbii române (sau dacoromâne)" ?i indic? am?nun?it sursa: „Revista noastr?", anul XIV, nr. 113-115, oct.-dec. 1985, pag. 215-216. ?i-a revizuit onest opinia despre a?a-zisa limb? „moldoveneasc?" ?i academicianul Ion Coteanu, în cuvântul s?u inaugural la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Ia?i-Chi?in?u, 6-9 iunie 1994): „...datorit? restructur?rilor geopolitice din Europa, unele concepte care privesc profesiunea noastr? sunt utilizate cu scopul de a justifica o anumit? atitudine cu vizibil substrat politic, fiindc? ce altceva poate fi afirma?ia mai mult ori mai pu?in insistent? a unora dup? care modul în care vorbesc moldovenii din stânga Prutului nu e limb? român?, ci limb? moldoveneasc?, alt? limb? a?adar decât cea vorbit? ?i scris? în dreapta Prutului?" („Limba Român?", 1994, nr. 3, pag. 8).

O prim? concluzie a eruditului nostru coleg este c?, „dac? ?i-au recunoscut sincer p?catele din timpul domina?iei regimului totalitar savan?i ca Al. Graur ?i I. Coteanu, cu atât mai mult era de datoria noastr?, a savan?ilor romani?ti din fosta U.R.S.S., s? facem lucrul acesta, ceea ce s-a ?i întâmplat la noi dup? proclamarea independen?ei republicii ?i orientarea spre construirea unui stat de drept". Urmeaz? exemplele de rigoare: „A spus-o explicit ?i academicianul Corl?teanu (cu numele c?ruia speculeaz? moldoveni?tii): avem o singur? limb? ?i ea se nume?te limba român?. Au spus-o r?spicat Ion E?cu ?i Alexandru Dârul... S-a speculat cu numele lui R. Piotrowski, dar iat?-l pe savantul rus chiar aici, printre noi, ?i D-sa afirm? de la înalta tribun? a Parlamentului moldav c? în cele dou? state române?ti exist? o singur? limb? ?i numele ei corect este limba român?". Ei to?i „în timpurile de trist? amintire... au fost sili?i s? spun? neadev?ruri (lucru pe care l-au recunoscut ei în?i?i în perioada de rena?tere na?ional? ?i de revenire la valorile sacre)" ?i „a le scoate ochii c? atunci au spus una, iar acum alta, a?a cum procedeaz? unii ideologi de ast?zi, este incorect, speculativ ?i amoral".
Însu?indu-?i temeinic obliga?iunea de „a spune adev?rul ?i numai adev?rul", Nicolae M?tca? argumenteaz? conving?tor faptul c? atunci când vreun renegat „încearc? a spune c? lexemul moldovean ar fi mai vechi decât cuvântul român, el comite o gre?eal? ?tiin?ific? flagrant?, deoarece cuvântul român a d?inuit pe meleagurile noastre de la începutul erei; cuvântul român... este evolu?ia fireasc? a cuvântului latin romanus, care e la fel de vechi ca ?i Roma ?i romanii. Când acela?i cineva încearc? s? spun? c? Statul Moldovenesc e mai vechi decât cel Românesc, el iar??i comite o fraud?, pentru c? statul feudal ?ara Româneasc? (numit ?i Muntenia, iar de str?ini - Valahia) exist? din 1324, iar statul feudal Moldova - din 1359". Altfel zis, „ «român » este numele cel mai vechi al descenden?ilor romanilor pe p?mântul Daciei ?i în teritoriile învecinate cu ea, nume care le-a ?inut treaz? con?tiin?a de apartenen?? la o vi?? nobil? - la romani, adev?r afirmat la tot pasul de cronicari, de înv??a?ii ?colii Ardelene, de preclasici ?i clasici, de lumea ?tiin?ific?".

O fire cutez?toare ?i perseverent?, un model de onestitate ?tiin?ific? ?i, nu în ultimul rând, un car de erudi?ie în domeniul lingvisticii - iat? cine este colegul nostru Nicolae M?tca?. Întru dezv?luirea acestui adev?r s-ar cuveni s? punem în lumin? ?i în valoare ideile ?i atitudinile promovate de Domnia sa în studiile „Unitate de limb? - unitate de neam", „Limba moldoveneasc?: simulacrul argumentului ?tiin?ific", „Glasul blândei Basarabii", „Sadoveanu despre rusificarea Basarabiei de pân? la 1918", „Ion Creang? între particular-românesc ?i general-românesc", „Ce realit??i cultural-politice l-au influen?at pe Mateevici? ", altfel zis - întreaga carte „Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul", lucru pl?cut, dar greu realizabil ?i care l-ar priva pe cititorul acestor rânduri de enorma pl?cere de a le descoperi, savura ?i populariza el însu?i la o lectur? la fel de atent? ?i p?trunz?toare. De aceea punem punctul de rigoare aici, îndemnând cititorul s? nu lase cumva f?r? aten?ie eseul „Scrisoare dincolo de moarte", adresat marelui lupt?tor pentru unitatea etnic? ?i cultural? a românilor de pretutindeni Ion Dumeniuk, eseu care poate fi în?eles ?i ca o profesiune de credin?? a onestului, perseverentului ?i neobositului om de cultur? care ?i la cei 65 de ani împlini?i ne serve?te drept exemplu de verticalitate cet??eneasc?, ?tiin?ific? ?i na?ional?.

Not?: Ion Ciocanu este prof. univ., dr. hab., colaboraborator ?tiin?ific principal la Institutul de Filologie al Academiei de ?tiin?e a Republicii Moldova, Chi?in?u. Articol ap?rut în revista „Limba Român?", nr. 5-9, anul XV, 2005 (Chi?in?u).

footer