Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Laz?r L?dariu, Chi?in?u   
Miercuri, 03 Iunie 2015 20:23

Larry Watts - Aliati incompatibiliParticiparea României la cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, al?turi de Germania celui de-Al Treilea Reich, punându-i acestuia la dispozi?ie resursele umane, financiare ?i naturale (petrolul) ale ??rii, luptând, pe frontul de Est, ciudat, al?turi de Ungaria horthyst?, constituie preocuparea ?i obiectul c?r?ii istoricului Larry L. Watts: „Alia?i incompatibili. România, Finlanda, Ungaria ?i al Treilea Reich". O istorie a unor alia?i, obliga?i s? aleag? între alternative nefaste, încercând s? amelioreze cele mai grave consecin?e ale acestora, supravie?uindu-le sau sfâr?ind prin a fi cople?i?i de ele. Desecretizarea arhivelor ruse?ti, dup? 1991, a scos în eviden??, confirmând faptul, c? reala consolidare a Statului Român unitar, dup? Unirea de la 1 Decembrie 1918, a determinat ca „Ungaria ?i U.R.S.S. s? formeze o alian??, de facto, împotriva României, amiralul Horthy ?i regimul s?u reu?ind s? realizeze o în?elegere cu Stalin vizavi de România". Horthy inten?iona s? apeleze, înc? din 1919, la sprijinul militar al Moscovei împotriva României, netezind drumul prin numirea, ca ?ef al Statului-Major, în 1930, a unui fost comandant al Armatei Ro?ii a lui Bela Kun, totul în vederea unei coali?ii împotriva României ?i a unei în?elegeri cu Stalin privind împ?r?irea final? a teritoriului românesc. În acest context, al unei fragile posibilit??i, „era destul de greu României s? contrabalanseze domina?ia sovietic? ?i germano-ungar?, c?utând garan?ii de securitate în afara regiunii". Dinamica alian?elor a fost considerat?, înc? din antichitate, unul dintre factorii determinan?i ai rela?iilor stabilite. Rela?iile militare în vremuri de r?zboi se bazeaz? pe balan?ele de putere ?i de interese. Monarhia dualist? austro-ungar? s-a aliat cu Germania imperial? ?i cu Puterile Centrale, în timpul Primului R?zboi Mondial, ?i s-a pr?bu?it odat? cu înfrângerea acestora, în 1918. Guvernul Ungariei s-a pr?bu?it ?i el, „sub scurtul regim revolu?ionar, comunist, al lui Bela Kun, care a instituit «teroarea ro?ie», dup? model bol?evic", ?i a ini?iat o ofensiv?, cu succes temporar, împotriva nou createi Cehoslovacii, în 1919, ?i una f?r? succes, împotriva României. A urmat guvernul lui Horthy Miklos, cu mica lui armat? de la Szeged, instituind, la rândul lui, „teroarea alb?". Teritoriile pierdute, dup? 1918, „au provocat o profund? nemul?umire, revizionismul unguresc devenind o obsesie na?ional?, într-o de?art? speran?? a revenirii la ce a fost odat?". Scopul Ungariei era recuperarea teritoriilor care au f?cut parte din fostul imperiu (Cehoslovacia, Iugoslavia, România), acestea beneficiind de Mica Antant? care le proteja.

România beneficia de sprijinul substan?ial al Fran?ei, cu un puternic sentiment francofon, cu un sprijin hot?râtor în asisten?? militar?, la care se ad?ugau considerabilele câ?tiguri teritoriale de r?zboi: Transilvania, Basarabia ?i nordul Bucovinei. A?adar, Fran?a ?i Marea Britanie erau „garán?ii principali ai p?cii postbelice", ai unei Românii „cu implicare activ? în Liga Na?iunilor, un oponent total al revizionismului". România milita pentru contracararea bol?evismului, în pofida unei lipse sim?ite a unei responsabilit??i, din partea elitei politice ?i a unui rege, Carol al II-lea. Pe de o parte exista amenin?area, direct?, sovietic?, cu preten?iile teritoriale fa?? de România. Pe de alt? parte, Germania sus?inea revizionismul ungar. La grani?a cu România, dou? state - Ungaria ?i Bulgaria - pândeau momentul ruperii ei. U.R.S.S. ?i Ungaria nu se împ?cau cu pierderile teritoriale de dup? Primul R?zboi Mondial, de?i popula?ia româneasc?, în Transilvania ?i în Basarabia, era „covâr?itor româneasc?", pe p?mânt din totdeauna românesc. Cominternul punea la cale ?i alte provoc?ri: raiduri comuniste în satele basarabene, atacuri asupra jandarmeriei române ?i a posturilor de gr?niceri, culminând, în anul 1924, cu ocuparea ora?ului basarabean Tatarbunar, declarat «capital? a Republicii Sovietice Moldova», apoi urma declararea, dup? tiparul stabilit la Moscova, a Republicii Sovietice Socialiste Moldovene?ti, adic? „nucleul unei Basarabii eliberate" la hotarele României. România avea o rela?ie antagonist? cu Germania, datând înc? din Primul R?zboi Mondial, când Puterile Centrale au invadat ?i ocupat mai mult de jum?tate din teritoriul românesc, când, pe câmpurile de lupt?, s-au pierdut peste 300.000 de vie?i omene?ti, când pierderile civile au dep??it 500.000 de oameni: tifos, lipsuri, foamete, boli.

Dup? 1933, venirea la putere a lui Adolf Hitler, dup? retragerea din Liga Na?iunilor, Germania se identific? cu înclina?iile f??i?e spre revizionism ?i anihilarea P?cii de la Versailles, iar Budapesta, cu sprijinul Berlinului, are preten?ii teritoriale asupra României. Timp în care Moscova devine „o amenin?are major? pentru România", cu toate c? a semnat tratatul privind definirea agresorului, „prin care recuno?tea, de facto, Basarabia ca fiind teritoriu românesc, declarându-se împotriva revizionismului". Era un motiv ca politicienii românii s? cread? c?-i posibil? o apropiere de Moscova, în 1935, sperându-se în necesarele „rela?ii rezonabile", încât mai multe efective militare din Est au fost deplasate în Vest, ajungându-se ca, la începutul anului 1936, cam 60% din trupele române?ti se aflau la grani?a cu Ungaria. Germania sprijinea, în continuare, Ungaria revizionist?. „?ar? mic? ?i slab?", cum spunea Nicolae Titulescu, România nu putea duce o politic? antigerman?, nici antisovietic?, chiar dac? cu Germania nu existau dispute teritoriale, ci cu Rusia bol?evic?, cea care refuza s? recunoasc?, de jure, Basarabia. Încetul cu încetul, „Germania a devenit, din nou, partenerul principal al Ungariei, sprijinind-o s? anexeze, la 30 august 1940, nordul Transilvaniei, dup? cel de-al doilea arbitraj de la Viena. Potrivit lui Iuhasz Gyula, pe la sfâr?itul anului 1939 ?i începutul anului 1940, prin cercurile conducerii militare ungare circula ideea unei opera?ii comune, maghiaro-sovietice, împotriva României, imediat dup? semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Veaceslav Molotov considera c? „exist? o baz? pentru cererile Ungariei fa?? de România!". A?adar, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, amenin?area sovietic? devenea realitate! De remarcat c?, în perioada 1933-1937, „eforturile regelui Carol al II-lea, de a îmbun?t??i rela?iile cu Germania, au avut prea pu?ine rezultate„". Iar sistemul anterior de alian?e române?ti începe s? se clatine serios. Din 1939, îns?, dup? e?ecul Germaniei de a produce combustibil sintetic, dependen?a german? de petrolul românesc este tot mai vizibil?, de?i rela?iile româno-germane erau blocate de exigen?ele parteneriatului germano-ungar. Era vremea în care Ion Antonescu, fost ministru al Ap?r?rii (1937-1938), cu o carier? militar? „care cuprindea trei dintre r?zboaiele României, fost comandant al ?colii Superioare de R?zboi, ?ef al Marelui Stat-Major, cu un prestigiu ?i o personalitate uimitoare, devenea o mare autoritate privind securitatea na?ional?. Împreun? cu Nicolae Titulescu reia apropierea fa?? de Moscova, „pentru eliminarea unei surse de vulnerabilitate în fa?a cre?terii pericolului german, atâta timp cât Ungaria ?i Bulgaria se afl? în sfera germano-italian?", mai ales c? „un atac dinspre Vest, unde Germania sus?inea preten?iile revizioniste ale Ungariei, era oricând posibil. Se spera, astfel, ca U.R.S.S. „s? r?mân? favorabil neutr?". O naivitate!

Amenin?area militar? sovietic?, tot mai intens?, care viza ?i alte grani?e ale României, urmate de notele ultimative din 27-28 iunie 1940, era, de fapt, cu aprobarea german?, conform Pactului secret Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, din moment ce Germania aten?iona Bucure?tiul: „Acel colos rus v? va zdrobi de moarte!", în caz c? românii ar opune rezisten??. Basarabia a fost ocupat?, „în stil comando", la 28 iunie 1940. Doar la o zi de la înmânarea ultimatumului „trupele de infanterie ?i de tancuri sovietice au fost para?utate în spatele liniilor române?ti". De acum înainte, România va face doar ce-i va dicta Germania! La 1 iulie 1941, România se retrage din Liga Na?iunilor, iar „dou? zile mai târziu, ?i-a reînnoit cererea de a se al?tura Axei". „Cedarea teritorial?, în favoarea Uniunii Sovietice, a determinat Ungaria ?i Bulgaria s?-?i reclame, imediat, preten?iile fa?? de România, cu o vigoare reînnoit?, încurajate de Moscova. Dup? unii, „România trebuia s? achite nota de plat?", prin cedarea ?i a altor teritorii, deoarece „Ungaria trebuie s? capete o felie", iar Bulgaria o s? ia, oricum, Dobrogea", sovieticii dorind s? aib? frontier? comun? cu bulgarii, barând, astfel, accesul României la Marea Neagr?. La 30 august 1940, România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei. „Autorit??ile maghiare de ocupa?ie au executat peste 1.000 de români (n.n. au avut loc atrocit??ile de la Ip, Tr?znea, Mure?enii de Câmpie, Sucutard, Huedin, Turda, mai târziu cele de la Aita Seac?, Moisei ?i S?rma?u), au arestat 15.000 de români, doar în primele trei luni, al?i 70.000 au fost trimi?i la munc? silnic?, pe frontul rusesc, cei mai mul?i nemaîntorcându-se, iar peste 17.000 au fost trimi?i la munc? for?at? în Germania. A?a se face c?, în dou? luni, „România pierduse, f?r? lupt?, o treime din teritoriul ei ?i ?ase milioane de oameni [...] Carol al II-lea îl nume?te ?ef al statului, pe generalul Ion Antonescu, a abdicat în favoarea fiului s?u, Mihai, ?i a fugit din ?ar?". Evenimente dezastruoase pentru România!

„Hitler comand? întocmirea planurilor pentru «Opera?iunea Barbarossa». Sovieticii provoac? mai multe incidente la frontier?, la 18 septembrie Molotov informându-l pe ambasadorul Germaniei la Moscova c? „preten?iile guvernului sovietic includeau toat? Bucovina", nu doar nordul ei. Preten?iile ru?ilor erau din ce în ce mai mari. În aceast? situa?ie, România era preg?tit? „s?-?i asume riscul unei opera?ii defensive sau chiar ofensive, al?turi de Germania". Cu opt zile înaintea campaniei, Antonescu invoca, în fa?a lui Hitler, Keitel ?i Jodl, motiva?iile particip?rii României la viitorul r?zboi pe frontul din R?s?rit. Pentru Germania, ap?rarea teritoriului românesc însemna, în primul rând, „protejarea regiunii petroliere, de pe Valea Prahovei, a portului Constan?a ?i a podurilor de peste Dun?re". De fapt, acesta era interesul german! Chiar Stalin se gândea „s? priveze Germania de 90 de procente din resursele de petrol ale României, în cazul în care r?zboiul începea brusc". Pentru toamna anului 1941, sovieticii au planificat un atac împotriva României, vizând tocmai câmpurile petroliere. Reconfirmându-?i pozi?ia, afirmând c? „România se simte onorat? s? lupte împotriva du?manului comun, um?r la um?r cu Germania", Antonescu reafirma: „În campania pe care am început-o în Est, împotriva bol?evismului rus, du?manul principal al civiliza?iei europene, precum ?i al ??rii mele, voi continua lupta al?turi de armata german?, pân? când scopul final va fi atins".

România a men?inut, între august ?i octombrie 1941, un mare num?r de trupe pe front, la Odessa, în Crimeea, chiar pentru campania de iarn? 1941-1942-1943. Tot mai multe erau îndoielile ?i nemul?umirile, precum ?i planurile unor lideri politici români, pentru retragerea trupelor române?ti de pe frontul de R?s?rit, avându-se, mai ales, în vedere pierderile enorme, dar, mai ales, acuzele germane privind înfrângerile Axei la Stalingrad - Cotul Donului. Mare?alul Ion Antonescu r?spunde negativ, la 12 noiembrie 1942, cererii germane de a trimite mai multe divizii pe front, acuzând comandamentul german de „jertfirea inutil? a vie?ilor solda?ilor români", precizând c? atacul masiv al sovieticilor, conform unor surse secrete, urma s? fie dat tocmai pe acele por?iuni din front, de?inute de trupele române?ti. O atitudine german? sfid?toare ?i dispre?uitoare! Hitler avea s?-i învinov??easc? pe români, pe unguri ?i italieni, pentru str?pungerea frontului de c?tre sovietici, care a dus la încercuirea armatei la Stalingrad. Mare?alul Antonescu a protestat vehement, aducând critici conducerii germane ?i lui Hitler, ar?tând amploarea efortului românesc, fiind hot?rât ca, din august 1943, s? nu mai trimit? alte trupe pe front, din moment ce acolo se afl? înc? ?ase divizii decimate, dar cu for?a de lupt? a trei: 40.000 - în Kuban, 20.000 - în rezerv?, în Crimeea".

România a depus o împov?r?toare contribu?ie pentru sus?inerea r?zboiului: militari, petrol, cereale, echipamente militare. Iar în timpul retragerii, dup? e?ecul de la Stalingrad, germanii au refuzat s?-?i ia camarazii români în ma?inile lor, abandonându-i de fapt. La 23 august 1944, Ion Antonescu este arestat, de comuni?ti, cu largul sprijin al regelui Mihai (fiind recompensat, mai apoi, de sovietici, cu Ordinul „Pobeda"(Victoria), iar „România a anun?at Germania c? a ie?it din r?zboi, acordând trupelor germane 15 zile s? se retrag? din România. A urmat bombardarea Bucure?tiului, Armata Român? alungând trupele germane, înainte de sosirea tancurilor sovietice. Apoi, „românii au continuat s? lupte, la Sfântu Gheorghe, Oarba de Mure?, Carei, apoi la Budapesta, în mun?ii Tatra, pân? la por?ile Vienei, de partea Alia?ilor, împotriva Axei, contribuind cu 25 de divizi, pân? la sfâr?itul r?zboiului, în mai 1945", dup? care România intr? sub domina?ia tiranic? a U.R.S.S.!

Not?: Din cartea istoricului Larry L. Watts („Alia?i incompatibili (România, Finlanda, Ungaria ?i al Treilea Reich)", ne-am oprit, din întemeiate motive, doar la p?r?ile referitoare la România.[1]
--------------------------------------------
[1] http://www.cuvantul-liber.ro/news/82081/61/Romania-i-alia-ii-incompatibili

footer