Revista Art-emis
Un remarcabil savant-poet, Nicolae M?tca? PDF Imprimare Email
Tudor Opri?   
Miercuri, 06 Mai 2015 18:17

Prof. univ. dr. Nicolae M?tca?Trimis într-o misiune cultural? ?i politic? împreun? cu academicianul Dimitrie Vatamaniuc, urma?ul eminescolog al lui Perpessicius, cu profesorul doctor George Anca, directorul Bibliotecii Na?ionale Pedagogice din Bucure?ti, ?i cu doamna C?t?lina Balogh, reprezentanta editurilor române?ti, în Basarabia - republic? abia sc?pat? din chingile Uniunii Sovietice, am f?cut prima descindere la Chi?in?u, fiind primi?i de mini?trii ?tiin?ei ?i înv???mântului ?i culturii ?i cultelor, de primarul ora?ului ?i de primul pre?edinte al republicii libere, Mircea Snegur. Dac? partea politic? a misiunii a e?uat, Snegur fiind un adept al izola?ionalismului ?i autonomiei frânturii geografice ?i istorice a României, smuls? ??rii prin arbitrarul pact Ribbentrop-Molotov, cele culturale ?i de înv???mânt au fost încununate de succes. S-au proiectat m?surile de reînviere a înv???mântului în limba român? ?i de grafie latin? a manualelor ?colare ?i cursurilor universitare, s-au prezentat modele de organizare a editurilor ?i bibliotecilor, de penetra?ie a culturii ?i experien?ei române?ti ?i, înainte de podurile de flori întinse peste Prut, am ini?iat pentru vara anului 1990 prima tab?r? pentru elevii talenta?i la crea?ia literar? apar?inând celor mai vestite cenacluri ?colare din cele dou? republici: „S?get?torul”, cenaclul reprezentativ al elevilor din România, ?i „Tocono” (totul pentru copiii no?tri) - al elevilor români basarabeni, tab?r? organizat? în mijlocul codrilor Orheiului, la Condri?a. Cu acest prilej, am ini?iat colaborarea ?i rela?ii de prietenie cu profesorul universitar Nicolae M?tca?, ministrul ?tiin?ei ?i înv???mântului ?i reformatorul ?colii din Republica Moldova între anii 1990-1994, autor al unor valoroase manuale, cursuri ?i tratate de filologie,?i cu viitorul academician Mihai Cimpoi, cu care am f?cut la Chi?in?u pe postul na?ional de radiodifuziune câteva emisiuni reluate ulterior de 3-4 ori, atât personale, cât ?i din tab?ra Condri?a. Li s-au ad?ugat poetul Grigore Vieru ?i Nicolae Dabija, redactorul-?ef al celei mai importante reviste de cultur? moldovene?ti, „Literatura ?i arta”, care, consfin?ind înf?ptuirile din prima tab?r? interna?ional? de la Condri?a, a întocmit un splendid supliment literar cu crea?iile ?i aspira?iile celor mai tineri creatori din Basarabia ?i România, c?ruia, dup? întoarcerea la Bucure?ti, i-am dat o replic? pe m?sur? printr-un substan?ial supliment, editat de ziarul „Tineretul liber”.

Pe domnul profesor Nicolae M?tca? l-am reîntâlnit în 1996 în Bucure?ti, la Ministerul Educa?iei ?i Cercet?rii, unde, dup? surghiunirea din noua republic? de c?tre antiunioni?ti pentru „p?cate” patriotice, înf?ptuite ca ministru al înv???mântului, fusese angajat ca expert pentru tineretul basarabean care studiaz? în România fie în înv???mântul preuniversitar, fie în cel superior, în zecile de facult??i, fie la masterat, doctorat, reziden?iat sau la stagiere, unde li se acord? burse. Aici avea s? se consolideze strânsa ?i calda prietenie dintre noi, bazat? nu numai pe o adânc? afinitate sufleteasc?, dar ?i pe preocup?ri filologice ?i poetice comune. În anii de aflare la Bucure?ti, el, pe lâng? câteva c?r?i de lingvistic?, a publicat nou? remarcabile volume de versuri: „Surâsul Giocondei” (1997), „Trenul cu un singur pasager” (1998), „Azur” (2002), „Coloana infinitului” (2003), „Câte-s visele, multele...” (2003), „De-a alba-neagra” (2006), „Roat? de olar” (2008), „Vernale ploi” (2009), „Un câmp minat, urcu?ul” (2010), acestea marcând o ascenden?? artistic? manifest?, care-l plaseaz? pe neobositul profesor, al?turi de Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, ca pe unul din cei mai valoro?i poe?i români de dincolo de Prut. Cinci din c?r?ile sale au fost redactate ?i prefa?ate de mine, iar multora din bogata suit? liric? le-am închinat recenzii în diverse publica?ii. „Coloana infinitului” este un simbol atotcuprinz?tor al spiritualit??ii române?ti. Axis mundi legând p?mântul cu cerul; ?irag vertical de romboedri simbolizând ritmurile de timp ?i succesiunea spre nemurire a genera?iilor; uimitoare tulpin? mitic? aducând seva unui p?mânt plin de tradi?ii ?i har ca ofrand? Cosmosului; simbol al continuit??ii vie?ii peste moarte; semn al unei porniri mândre spre universalitate, ea ne define?te ?i ne transmite mesajul dincolo de cuvinte. Cred c? Nicolae M?tca?, distins savant ?i poet de aleas? fibr?, fiu al unui p?mânt str?mo?esc care, împotriva adev?rului istoric, prin glasuri str?ine sau du?m?noase, a cerut reînstr?inarea ?i ?i-a exilat patrio?ii, nu ?i-a împrumutat întâmpl?tor titlul volumului de la acest? coloan? a nem?rginirii ?i a „dorului de înfr??ire”, cum o mai numea Barbu Brezianu.

Poeziile adunate în acest volum, aproape în totalitate, sunt expresii ale unei înalte con?tiin?e civice, ale unui curat ?i str?fund sentiment patriotic ?i ale durerii unei nedrept??iri istorice a spiritualit??ii ?i rotundului geografiei noastre milenare, definite în „Doina” lui Eminescu, alc?tuiesc un lung ?irag de momente apoteotice, tragice ori umilitoare ale istoriei contemporane a Basarabiei, care, asemenea elementelor geometrice ale Coloanei, se îmbin? în axul încrederii în viitor ?i în eternitate. În pofida for?elor malefice ac?ionând distructiv din toate p?r?ile, viitorul României, simbolizat în Coloan?, î?i poart?, odat? cu eternitatea invincibil? a substan?ei, mesajul unui popor ce ?tie s? sufere, s? cread?, s? lupte ?i s? supravie?uiasc?. „Coloana infinitului”, volumul de liric? de atitudine, în cea mai bun? tradi?ie clasic?, a profesorului M?tca?, este o carte unic? în felul ei, curajoas?, combativ?, polemic?, o alternativ? la literatura care s-a dezis în ultima vreme de func?ia ?i datoria ei cet??eneasc?. Volumul „Azur” marcheaz? un alt punct de vârf al crea?iei sale, în care plenitudinea sim?irii, maturitatea gândirii, bog??ia ?i expresivitatea limbajului ne pun în fa?a unui scriitor antologic, cu reale ?anse de claisficare. Nu întâmpl?tor acest volum se intituleaz? „Azur”. Acest mallarmčan azur, aspira?ie suprem? c?tre puritate ?i limpezire, decantare împins? pân? la chintesen?a visat? de alchimi?ti ?i, în acela?i timp, catharsis chemat s? vindece?i s? salveze un suflet chinuit de mirajele tinere?ii ?i nostalgia locurilor natale, înv?luind, de la coper?ile albastre cople?ite de ochi ?i pân? ?a cel mai patetic poem, atolul de tr?iri din care poetul, b?tut de valurile amintirii, trimite rugi, imnuri, elegii, balade, reportaje lirice, medita?ii ?i roman?e de o rar? vibra?ie emo?ional?. Îl descoperim aici pe N. M?tca? ca pe un pasionat poet al dragostei, c?reia îi închin?, într-o profuzie neoromantic?, versuri de o c?ldur? ?i autenticitate care ne întoarce spre marea poezie. Ca acei vesti?i ochi ai Elsei, cânta?i cu atâta fervoare de Aragon, ochii iubitei revars? peste întregul univers „un azur unanim”, o gershwian? „rapsody in blue”, care inund? totul ?i d? chiar mor?ii o aur? celest?. Volumul „Azur” constituie o lectur? care, celor vârstnici, le va da clipe de nostalgie, iar celor tineri - un prilej de a se desf?ta lâng? un ??rm unde vechile frumuse?i ale graiului auresc gândurile ?i comunicativitatea unui topos etern. A? putea cita ?i „Câte-s visele, multele...”, punct azimutal în crea?ia liric? a poetului. În ea se întâmpl? o întâlnire aproape miraculoas? a tinere?ii unei limbi pe care o st?pâne?te în toate direc?iile ?i frumuse?ile ancestrale cu tinere?ea unor tr?iri trezite de un etos ajuns în piscul maturit??ii ?i împlinirii artistice. Cartea - un fel de cântare a cânt?rilor etern modern? - a?az? dantesc dragostea în centrul universului, primind de la ultimul harul ?i energia de a închide în paginile ei tot spectrul de emo?ii ?i gânduri care înso?esc acest sentiment fundamental ?i acaparator. G?sim în carte pagini lirice de o mare frumuse?e ?i amplitudine afectiv?, care ne duc cu gândul la marea poezie a iubirii, unde raport?rile livre?ti-biblice sau laice îmbrac? armonic situa?ii ?i tr?iri cu un puternic ?i autentic caracter autobiografic.

Volumul „Roat? de olar”, con?inând exclusiv sonete, reprezint? nu numai o oper? de maturitate, care încununeaz? munca unui virtuoz al versului, dar ?i o sintez? a temelor predilecte ?i a laturilor de m?iestrie în care exceleaz? ?i se deta?eaz? de restul soneti?tilor. Se ?tie c? sonetele, cu toat? respectabila lor vârst? ?i rigorismul extrem al formei, departe de a-?i fi pierdut pre?uirea cititorilor de-a lungul veacurilor, reu?esc s? ating? suprema perfec?iune formal? ?i s? dea cea mai deplin? rotunjime, claritate ?i for?? aforistic?. Erudit filolog, cunosc?tor de adâncime al limbii române din vechime, c?reia ?tie s?-i pun? în valoare ?i s?-i sporeasc? poten?ialul semantic ?i suculen?a plastic? ?i chiar s? despr?fuiasc? arhaisme ?i regionalisme specifice graiului moldovenesc, conservativ din cauza grelelor codi?ii istorice care cerea p?strarea loe în forme genuine. Astfel de nuan?e subtile p?c?lesc pe unii filologi moldoveni improviza?i ca Vasile Stati, care izoleaz? de izvoarele primordiale vorbirea moldoveneasc?, deosebind-o radical de cea român?. Bog??ia surprinz?toare a lexicului, varia?aia temelor înl?tur? monotonia, fac s? parcurgi cu voluptate lungul ?irag de sonete. Profesorul M?tca? valorific? ingenios ?i original mitologia antic?, pe care o transform? printr-o raportare la prezentul istoric, specificitatea peisajului ?i particularit??ile etnologice, ceea ce confer? actualitate tuturor temelor ?i durat? supraistoric? simbolurilor. Olarul, care modeleaz? lutul izvoditor al minunilor ceramice care ascund, ca într-o matrice, sufletul unei na?ii, devine transmi??torul unui mesaj ce se adreseaz? esen?elor ?i aspir? s? ating? eternitatea. În?elepciunea este tratat? ?i în recentul s?u volum, „Un câmp minat, urcu?ul” (2010), unde efortul poetului de a atinge perfec?iunea piscului este exprimat iar??i în forma cea mai sever? de poezie, concentrat? ?i epurat?, sonetul, îndr?git de autor, pe care, a?a cum ne-a demonstrat-o în primul volum, ?tie s?-l mânuiasc? abil, cu erudi?ie, for?? ?i virtuozitate.

În încheiere, îndr?znesc s? afirm c? Nicolae M?tca? este un mare român, ap?r?tor al limbii str?mo?e?ti ca profesor ?i exponent str?lucit al poeziei de dincolo de Prut, definit? prin sinceritate, sentimentalism, patetism romantic, atribute c?rora le confer? o armur? intelectual? ce le spore?te modernitatea ?i invulnerabilitatea estetic?.

Not?: articolul domnului prof. dr. Tudor Opri? (poet, critic literar, popularizator al ?tiin?ei, conduc?tor al cenaclurilor literare pentru elevi din România etc.) a fost publicat integral în cartea: „Dionis Lica. Clopotul amintirilor durute: Nicolae M?tca? la 70 de ani”, Chi?in?u, 2010, pp. 169-175. Aici: reprodus cu unele omisiuni.

footer