Revista Art-emis
Transilvania. Povestea unui cozonac PDF Imprimare Email
Ioan Buduca   
Miercuri, 08 Aprilie 2015 20:51

Adina Kenere-Cozonac.TransilvaniaGenevičve e medic kinoterapeut. E îndr?gostit? de Mihai, un inginer român stabilit în Fran?a dup? 1990. Prietena lui Gene e tot românc?, dar care a ajuns la Paris înc? înainte de 1990. Lucreaz? în redac?ia unei reviste pentru femei. Cele dou? s-au cunoscut atunci când jurnalista a avut nevoie de câteva ?edin?e de kinoterapie. Lui Mihai nu-i prea place s? povesteasc? despre trecutul s?u românesc. Se descurc? bine la Paris: proiecteaz? pe computer obiecte de mobilier. Francezul înst?rit ador? s?-?i comande astfel de obiecte ?i s?-?i mobileze casa cu ele. Revista feminin? e una high-quality, cum e ?i arta culinar? francez?. Acum are în preg?tire o sec?iune gastronomic? despre brio??. Românca din redac?ie propune o tem? tradi?ional?, cozonacul. Un fel de brio?? din lumea ??r?neasc?. Pentru realizarea temei (fotografii ?i re?ete) se întoarce pentru câteva zile în România s?-?i viziteze m?tu?ile din zona Or??tiei. E perioada imediat premerg?toare Pa?telui. Vor face cozonaci, cu siguran??. Le trimite bani s? cumpere cele necesare pentru câ?iva cozonaci în plus. Unul va trebui s? ajung?, proasp?t, la Paris, în redac?ie. Acolo va fi gustat ?i analizat de o specialist? în cercetarea calit??ii produselor gastronomice. Gene îi propune prietenei sale jurnaliste s? o înso?easc? în aceast? c?l?torie.Vrea s? cunoasc? ?ara lui Mihai. Cele dou? prietene stau mai întâi în Bucure?ti o zi, dou?. Românca l?sase, la plecare, un apartament nelocuit, într-o zon? bun?, central?. Apartamentul apar?inuse bunicilor ei. De?i fusese na?ionalizat, a reu?it s?-l recupereze. Pentru asta s-a luptat ani de zile în justi?ie. Gene în?elege dorin?a româncei de a recupera bunurile familiei, în?elege ce a fost na?ionalizarea, dar nu-?i reprezint? u?or cum func?ioneaz? justi?ia. Nu va fi singurul mister românesc pe care-l va întâlni. Mihai se ferea s? povesteasc? unde a locuit pe când era bucure?tean. Jurnalista o duce pe Gene în gangul dintre Calea Victoriei ?i Strada Academiei, vizavi de Palatul Telefoanelor. Era în anii când gangul acela ar?ta r?u. Acum e curat acolo. Gene î?i pune o batist? parfumat? la nas ?i trece prin gang. Comenteaz? apoi despre fereala lui Mihai: Mda, nici eu n-a? vrea s? povestesc despre locul ?sta dac? a? fi pus? în situa?ia de a fi locuit cândva aici.

Cele dou? prietene se duc în ziua urm?toare la fratele româncei, în zona B?neasa, s? ia una din ma?inile acestuia. Avea patru. Pe Gene o impresioneaz?, acolo, piscina. Fratele meu s-a descurcat bine dup? 1990. Când eu am fugit din România, a trebuit s? fac? ni?te compromisuri cu poli?ia, cu Securitatea, iar dup? 1990 s-a folosit de rela?iile acelea ?i a intrat în afaceri profitabile. Gene nu în?elege ce rol poate juca poli?ia în problema profitului. Dar altceva o îngroze?te: vede la B?neasa, în vila fratelui româncei, un obiect de mobilier pe care îl mai v?zuse, schi?at, în computerul lui Mihai. Era un obiect pe care Mihai încerca s?-l ascund? într-un col? mai dosit al fi?ierelor sale electronice. Devine, brusc, suspicioas?. Întreab?-l, cine i-a f?cut acest obiect? Unul, Mihai, care e acum la Paris. L-a plasat acolo securistul cu care sunt eu acum partener de afaceri – zice fratele româncei. Câteva zile mai târziu, într-un sat de lâng? Or??tie, cele dou? prietene asist? la facerea ?i la coacerea cozonacilor. Vine noaptea de Înviere ?i se duc la Biseric?. Mihai sun?, din Fran?a, ?i-i spune lui Gene “Hristos a înviat!”. Îi mai comunic? ceva: prietena ta s? ia leg?tura cu Sebastien, omul are probleme, cred c? e în pericol, cineva a aflat ceva nasol despre el.

Românca î?i aminte?te, frântur? cu frântur?, câte ceva. Un bog?tan kazah voia ca Sebastien, care era grafician, s? fac? materiale publicitare pentru firma lui auto. Cineva urm?rea via?a din atelierul lui Sebastien cu tot felul de aparate sofisticate, probabil dotate cu lunete, ?i a v?zut c? Sebastien deseneaz? imagini cu bancnote ?i monede. O simpl? joac? de artist. Dar ceva nu i-a c?zut bine urm?ritorului, probabil american. Mihai a aflat c? acela i-a pus gând r?u artistului. L-a denun?at undeva c? face bani fal?i? L-a luat în vizor ca pe un fel de concuren?? pentru bancnote false? Românca se îngrijoreaz? de soarta lui Sebastien, dar Mihai sun? din nou ?i le anun?? pe cele dou? prietene c? lucrurile au început s? se aranjeze: Sebastien va pleca o vreme din Paris ?i va a?tepta s? se lini?teasc? furtuna. Cozonacii sunt deja pe masa întins? în noaptea de Înviere. La întoarcerea româncei la Paris, în redac?ie, un cozonac este t?iat pentru expertizarea pe care urmeaz? s? o fac? degust?toarea de produse culinare. Da, zice experta, e f?cut din f?in? de grâu netratat cu chimicale, cultivat în podi?, la în?l?ime, dar undeva unde verile sunt fierbin?i ?i p?mântul gras. F?ina a fost scoas? dintr-o moar? tradi?ional?, cu pietre vechi ?i curs de ap? curat?, de munte. Da, cozonacul are un amestec de gr?simi locale, ou? locale, substan?e scoase din plante ?i din animale care nu se întâlnesc cu erbicidele ?i nici cu îngr???mintele. Da, are nuci din pomi neiradia?i ?i nestropi?i, soiuri vechi. Doar zah?rul, coaja de l?mâie ?i portocal? au vagi urme de chimicale, dar substan?ele acelea sunt în cantitate infim?, parc? folosite de form?. Drojdia e proasp?t?, f?cut? artizanal. Coca e fr?mântat? manual, cuptorul e cu lemne. A?a ceva nu se mai m?nânc? în Fran?a de pe la sfâr?itul Primului R?zboi Mondial, a conchis experta.

Povestea acestui cozonac este miezul unei c?r?i publicate recent de Adina Kenere?, la Editura Compania, sub titlul Cozonac. Transilvania. O c?l?torie”. Dac? am avea un premiu literar pentru brandul de ?ar?, o asemenea povestire l-ar merita cu prisosin??. Adina Kenere? a reluat, aici, tradi?ia c?l?torilor str?ini prin ??rile Române ?i a plasat-o în anii de dup? c?derea comunismului. V?zut? prin ochii unei fran?uzoaice culte, de condi?ie medie, România apare ?i normal? ?i misterioas?, ?i tradi?ional? ?i modern?. Ceea ce o face altfel sunt oamenii ei. Cozonacul acela vorbe?te cel mai bine despre ace?ti oameni. Dar nu poate gr?i nimic despre frica ce le-a fost strecurat? în suflete, nimic despre vechile du?m?nii dintre familiile parveni?ilor ?i familiile celor deposeda?i de propriet??i. În casa l?sat? la Bucure?ti de românc? locuie?te o doamn? care, în tinere?ea ei, a fost buc?t?reas? la Gospod?ria de Partid. Când jurnalista se întoarce pentru câteva zile acas?, având-o musafir pe fran?uzoaic?, fosta buc?t?reas? arunc? în balconul nepoatei celor de la care fusese na?ionalizat? casa un morman de gunoaie. Gene nu în?elege gestul. I se explic? c? e un fel de protest. B?trâna de sus, zice românca, m? consider? tr?d?tor de ?ar?, un suflet înr?it, lipsit de patriotism. Am p?r?sit?ara, am luat calea str?in?t??ii. Pentru ea, a?a ceva nu e de iertat. A tr?it printre securi?ti ?i nomenclaturi?ti ?i gânde?te ca ei. St? într-un apartament care a apar?inut unor oameni r?i, exploatatori, pedepsi?i de stat prin na?ionalizare. Nu poate în?elege de ce nepoata acelor oameni ar mai avea dreptul la o cas?, dar mai ales de ce, având o cas?, a fugit în str?ini. Românii au avut instinctul normal al propriet??ii, dar acest instinct a fost grav îmboln?vit de deceniile comunismului. „Cozonac. Transilvania. O c?l?torie” este cel mai demn-patriotic text literar care a ap?rut la noi în ace?ti 25 de ani de când încerc?m s? red?m s?n?tate sufletului nostru. Un patriotism în limitele adev?rului. Un na?ionalism care nu vrea s? mint?.

Adina Kenere? a g?sit fereastra prin care s? putem privi?aracu ochii unui str?in. Nu ar?t?m chiar r?u. Dar când ne privim prin lentila intimit??ilor noastre, nu ne place de noi. Numai noi putem în?elege cât r?u ne-am f?cut unii altora, aici, în România. Secretul de fabrica?ie al prozei pe care o scrie Adina Keneres? Da, exist? unul. El ?ine de stil. În genera?ia ei, aceast? autoare - care a f?cut o pauz? editorial? de 30 de ani - este singura de?in?toare a cheilor unui stil artistic ?i ironic. „Cozonac. Transilvania. O c?l?torie” este o bijuterie stilistic?.[1]

-----------------------------------------------------
footer