Revista Art-emis
Scrisorile Marchizei de Sévigné (1626-1696) PDF Imprimare Email
Radu Moţoc   
Duminică, 29 Martie 2015 14:14

Scrisorile Marchizei de SévignéMarie de Rabutin-Chantal, cunoscută sub numele de Marchiza de Sévigné, a devenit celebră prin scrisorile adresate fiicei sale, Francoise. Marchiza de Sévigné s-a născut la Paris într-o familie distinsă din Burgundia, la 6 februarie 1626, aniversându-se anul acesta 385 de ani de la eveniment. Rămasă orfană de ambii părinţi la numai şapte ani este crescută de bunica ei maternă. La 18 ani se căsătoreşte cu Marchizul Henri de Sévigné, un nobil din Bretagne, cu care va avea doi copii: Francoise (1646) şi Charles (1648). Văduvă, după un duel nefericit al soţului, se decide să nu se mai recăsătorească, cu toate că era admirată şi curtată pentru frumuseţea şi talentul ei. Se dedică creşterii şi educaţiei celor doi copii, cu care va avea o corespondenţă de excepţie. Revenită la Paris, unde frecventa saloanele mai elevate, precum era cel al familiei Nicolas Fouquet, chestorul de finanţe a regelui Ludovic al XIV-lea, era la curent cu toate evenimentele importante din societatea franceză din acea perioadă. În 1669, fiica ei, Francois, se căsătoreşte cu Contele de Grignan, un nobil din sudul Franţei, care a fost numit foarte curând guvernator al provinciei Provence, fiind obligat să se mute cu toată familia departe de viaţa tumultoasă şi interesantă de la Paris. Marchiza de Sévigné, care era foarte apropiată de fiica ei, îi scrie prima scrisoare care va deveni celebră, în data de 6 februarie 1671, ziua de naştere a marchizei. Această corespondenţă va continua până la moartea marchizei, fiind cunoscute 1120 exemplare.

Începând cu anul 1673, scrisorile doamnei de Sévigné au fost copiate şi au circulat în public, fiind considerate, prin conţinut şi stil epistolar, drept modele pentru epoca respectivă. Această corespondenţă care a durat treizeci de ani a fost publicată pentru prima dată într-o ediţie clandestină în anul 1725 si conţinea numai 28 de scrisori. Nepoata doamnei de Sévigné, Pauline de Simiane s-a decis să publice în mod oficial corespondenţa bunicii ei. În colaborare cu editorul Denis Marius Perrin din Aix-en-Provence, ea publică 614 scrisori în perioada 1734-1737, după care, alte 772 scrisori, în anul 1754. Scrisorile au fost selectate, evitând pe cele stric legate de familie. Scrisorile au fost publicate in foarte multe ediţii şi fac parte şi din monumentala lucrare condusă de M. Regnier, intitulată „ Grands écrivains de la France” publicată în perioada 1862-1866, în 14 volume[1]. Aceste celebre scrisori sunt menţionate şi de către Marcel Proust în romanul său „In căutarea timpului pierdut”, acestea fiind lectura preferată a bunicii autorului.

Ediţia apărută la Dresda, în anul 1753, sub coordonarea editorului George Conrad Walther, al cărui prim volum a fost făcut cadou de către Radu Negresco Suţu, subsemnatului, (acesta fiind un bun prilej de a-i mulţumii acestui bun român), conţin un număr de 58 scrisori din perioada 25 iunie 1670 - 30 decembrie 1671. Prin intermediul acestor scrisori putem descoperi descrieri a unor personalităţi de primă mărime, evenimente importante şi moravuri practicate în acea perioadă. La comemorarea celor 300 de ani de la decesul doamnei de Sévigné, în anul 1996, s-a organizat la Grignan un „Festival al corespondenţei”. Cu acest prilej sunt organizate expoziţii, concerte, spectacole stradale, în care muzica, lectura, dansul sunt armonios asamblate. Pentru colecţionari sunt vândute cărţi poştale sau scrisori imprimate pe hârtie filigranată, ale Marchizei de Sévigné. Acest eveniment are loc anual în luna iulie, unde actorii de la celebrul Teatru de Comedie din Paris, alături de orchestre celebre dau recitaluri. Librăriile şi cafenelele pun la dispoziţie, gratis publicului, hârtie, stilou, cerneală şi plicuri, pentru a îndemna pe aceştia să scrie o scrisoare prietenilor sau celor din familie, după care sunt expediate destinatarului, cu ştampila festivalului, de către organizatori.

La Grignan există conservată masa şi banca sculptată în piatră, unde Marchiza de Sévigné scria celebrele scrisori fiicei sale. În memoria ei s-a realizat o monumentală statuie în care elementele semnificative sunt condeiul şi blocul de hârtie din mâna marchizei. Marchiza de Sévigné a fost înmormântată la Grignan în data de 17 aprilie 1696. Anul trecut, a patra zi din cele şase zile, cât durează festivalul, a fost consacrată scrisorilor legate de personalitatea lui Eugen Ionesco, care au fost publicate de către Gallimard şi conservate la Biblioteca Naţională a Franţei. Tot cu acest prilej, Virgil Tănase, originar din Galaţi, a regizat un spectacol în care actori celebri au recitat din Cehov şi Maxim Gorki. În acest an festivalul va avea o temă interesantă „Scrisori din Rusia”. Cu siguranţă vor fi puse în evidenţă celebrele scrisori expediate din Gulagul siberian de către deportaţi, celor care au rămas încă în casele lor.

---------------------------------------
[1] Nouveau Dictionnaire Encyclopédique, Paris, 1880, pag. 271
footer