Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 27 Februarie 2011 22:37
coperta - George PetroneOpera ?i activitatea lui George Petrone las? cititorului impresia unui scriitor īn consens cu tradi?ia specific? Ia?iului cultural c?ruia īi apar?ine prin forma?ie, dar ?i īn consens cu modernitatea literar?. Personalitate cu voca?ie etic?, observator lucid ?i ironic, umoristul George Petrone are īnc? un cuvīnt greu de spus cu recentul volum, „Recviem pentru capra vecinului". Lumea umoristic? pe care a creat-o de-a lungul timpului ?i care-i poart? amprenta de inconfundabil talent, constituie suportul moral-afectiv, de altfel, legat psihologic de nivelul s?u intelectual. Dup? „Potcoave de cai verzi", „Scār?" ?i „M'en fiche duo caniche", reu?e?te īnc? un volum de excep?ie, īnc?p?tor ca o Arc? a lui Noe, o teribil? colec?ie de proz? umoristic?, sonet, fabul?, rondel, poezie satiric? ?i epigrame, īn fond, un sintetic portret umoristic al societ??ii, īn tonul poate cel mai valoros pe care George Petrone l-a abordat vreodat?. Tipurile de comic, procedeele rizibilului din capitolul de proz? satiric? pe care se deschide cartea „Recviem pentru capra vecinului" ne amintesc de Moličre ?i de povestiri ca „Prost?nacul" ?i „Prima lec?ie". De asemenea, ironia, verva, frenezia, caracteristici evidente īn povestea func?ionarului Costic? ?āmp?u, īn ordinea lor ?i īn celelalte, īndrept??esc asocierea cu universul lui Rabelais. Inspirīndu-se din moravurile vremii īn care a tr?it ?i a scris, George Petrone - maestru al ironiei sofisticate - satirizeaz? īn chip v?dit realit??ile cu īncorset?rile lor. Prin urmare, a ?tiut īntotdeauna s? foloseasc? umorul ca pe o arm? moralizatoare sau poate ca pe un fel de a fi. Spiritul critic ?i de observa?ie īi ajut? la descoperirea sl?biciunilor, a comportamentelor umane sub aspectul grotesc al situa?iei, a toleran?ei societ??ii cu to?i cei care ?i-au g?sit locul nefiresc de cald, tocmai pentru c? nimeni nu s-a gr?bit s? le confere adev?rata legitimitate. Cele ?aisprezece buc??i de proz?, īn care autorul se īntrece pe sine īn dulcele stil clasic, vorbesc despre conflictul dintre esen?? ?i aparen??, dintre ceea ce sīnt cu adev?rat personajele sale ?i ceea ce par a fi. Īnzestrat cu multiple capacit??i de incursiune īn diferite domenii, īnc?rcat de o verv? molipsitoare, autorul dore?te s? scoat? societatea lui Caragiale din letargie ?i din stereotipie. Nu se mul?ume?te cu negarea sau bagatelizarea īn scris a aspectelor nedorite. La fel ca ?i Evelyne Waugh īn romanul „Declin ?i pr?bu?ire", īntrebuin?eaz? sarcasmul, ironia ca instrumente critice, pentru a-?i spori autoritatea, pentru a da īn vileag, īn mod acuzator, codexul moral al claselor parvenite, modul de via?? al p?turii superioare a societ??ii, angrenajul social dominat de idei īnvechite ?i sl?biciunile general omene?ti. Exceptīnd proza umoristic?, unde am descoperit un scriitor viguros, care ar fi putut da oricīnd literaturii noastre romane de impact, tonul autorului, cel mai adesea de dispre?, justificat-l?udabil, ?i de am?r?ciune, este o reac?iune īmpotriva a tot ceea ce este v?t?mat moral. „Recviem pentru capra vecinului" nu va avea nici atributul unui „picaro", dar nici nu va trezi simpatie īn rīndul celor viza?i. Moralist prin excelen??, autorul ?tie s? integreze problematica vizat? īn rime, critica dezagregatoare, adresīndu-se ra?iunii cititorului. Īn mod automat un iubitor al spectacolului diversit??ii, autorul gīnde?te c? omul este perfectibil ?i c? ar putea trage foloase din lec?iile existen?ei. Alt element esen?ial al interesului pentru aceast? carte īl furnizeaz? nimbul de adev?r pe care ironia, īn sensul cel mai exact al cuvīntului, īl poart?, nu ostentativ, ci din solidaritate cu scopul ei. F?r? īndoial? George Petrone este scriitorul pentru care angajarea nu reprezint? numai pagina de carte, de revist? sau de ziar, ci ?i semn?tura pe o peti?ie, pe un manifest care pune īn vizor evaluarea riguroas? a inegalit??ilor sociale ?i morale, demascarea prostiei, inculturii, demagogiei ?i a fariseismului. Genul de istoriograf care consemneaz? cu mult umor putregaiului din societate, chipurile, caracterele, mecanismele stricate prin care ace?tia ?i-au f?urit peisaje psiho-sociale, George Petrone se arat? intransigent cu eroii s?i, implicīnd cititorul īn ac?iune, obligīndu-l c?rtur?re?te s? ia pozi?ie. Autorul ?i-a f?cut o profesie de onoare din a ridiculiza „lumea lui Caragiale", comicul cu toate nivelurile ?i nuan?ele gravit??ii, caricaturalul ?i spontaneitatea, dau c?r?ii atitudinea moralizatoare, īn spe??, cheia reu?itei. Punerea atīt de vie īn pagin?, alegerea cuvintelor potrivite dozei de umor fac din volum o foarte frumoas? carte. Epitetul „el bueno", (cel bun), sub care Cervantes ?i-a a?ezat personajul care a f?cut istorie, i se potrive?te ?i umoristului nostru de minune. Eroii s?i ?i modurile culpabile de a tr?i reu?esc un scenariu de excep?ie īn realismul vie?ii. Sanc?ionarea prin scris a categoriilor psiho-sociale prin demascarea actelor reprobabile, fac un rechizitoriu extrem de valoros. Cartea lui George Petrone ?ine cititorul conectat, nu doar la re?eaua informativ-ideatic?, ci ?i la voltajul generator de zīmbete ?i bun? dispozi?ie. footer