Revista Art-emis
Un alintat al muzelor PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Miercuri, 23 Februarie 2011 21:59
Evanghelia inimii - coperta„Nu mai ?tiu cum s? trec de la o margine la alta! De azi pe mâine ??rmul m? cunun?, cerul m? vinde la prima strigare. Te-am v?zut tinere?e, te-am v?zut în fântân?! Luna se primene?te uimit? de straie, nu e nimic cu sine, e pustiu în odaie! Duce pe umeri cununa rostirii, prapuri tivi?i la cap?tul firii. Din spate îmi sare în fa?? iubirea, în col?i de leoaic?-mi ucide sfiirea! O privesc în ochi, ochii s?i nu m? mint, m? prefac în descântec, m? prefac în alint. Îngrozit, cercetez diminea?a paharul, însetat de cuvânt îndulcit mi-e amarul. Nu mai sunt pajul vie?ii, nu mai am niciun gând, doar regretul muririi prin poditul cuvânt. La masa t?cerii adast? un urs, via?a mea împietre?te, tinere?ea s-a scurs! Nu mai ?tiu de-nflorire, nu mai ?tiu dac?-s viu, adev?rul se cerne peste mine pustiu. Fi-voi întruna iubitor pe p?mânt, tu fiindu-mi groparul, eu, un simplu mormânt..."

Acest superb poem în proz? apar?ine confratelui întru rostiri poetice Theodor R?pan, poem inclus în cea mai recent? carte a sa „Evanghelia inimii-Anotimpuri-Jurnal de poet", ap?rut? la Editura Semne din Bucure?ti în 2010. Exponent al spa?iului teleorm?nean, al?turi de al?i mari truditori pe ogorul cuvintelor ca Zaharia Stancu, Marin Preda, Miron Radu Paraschivescu, Gala Galction, ?tefan Mitroi ?.a., Theodor R?pan „se las? purtat în lumea fantasmelor create de o imagina?ie efervescent?, mereu doritoare s? arunce spre oameni ?i în lume semne ale poieticit??ii ?i ale poeticit??ii", dup? cum concludent apreciaz? Ana Dobre, o alt? exponent?, chiar dac? prin devenire, a aceluia?i spa?iu. Impresionat profund de bijuteriile lingvistice pres?rate cu har în cele 133 de poeme din aceast? carte, subscriu la aprecierea deloc exagerat? a lui Tudor Opri?, prefa?atorul c?r?ii: „Poemul r?panian nu poate fi comentat estetic; ?opte?te ori murmur?, se învolbureaz? în team? ori se îndulce?te în resemnare. Putem vorbi aici de un lirism absolut, necontaminat; toat? materia epic? se dizolv? ?i ?erpuie?te ca o ap? muzical? în care se reflect? bilan?ul existen?ial". ?i tot Tudor Opri? conchide: „Ceea ce izbe?te din prima clip? la contactul cu aceast? nou? carte este stilul unic, de o rar? bog??ie lexical?, cu frazarea ampl?, retoric? ?i colorat?, alternan?? de simplitate, rafinament ?i pre?iozitate, f?r? îndoial? o contribu?ie de seam? la intelectualizarea limbii române..." Dar s? d?m din nou alintare cuvântului ca argument al acestor aprecieri „Pe crugul înser?rii trece luna, se-ndep?rta s?rutul de potir, în stele se jucau istorii mute, cerneala m? divulg?-n trandafir. M? pierd de viu, poftirea loc îmi face, eu tremur de pl?cere, gura tace..."

Acest poet excep?ional, care este Theodor R?pan, confirm? zicerea mirabil? a lui Titu Maiorescu cum c? „poezia, ca toate artele, este chemat? s? exprime frumosul", ca ?i pe aceea a lui George C?linescu: „poezia e o liturghie, un ceremonial introdus în via??, f?r? s? se confunde cu ea", pentru c?, într-adev?r, citind poemele lui Thedor R?pan î?i sim?i sufletul alergând c?tre culmile desf?t?rii spirituale depline. ?i tot C?linescu gl?suia cu în?elepciune: „Un poet valoros risc? s? nu intre într-o istorie a literaturii, în vreme ce un farsor p?trunde". Spusa acestui titan al criticii literare române?ti este confirmat? de versuri de tipul :"Pip?i cu degetele mu?amaua fe?ei de mas?; ea nu cedeaz?, nu se transform? în aburi ro?ca?i. Privesc în focul aragazului ca hipnotizat. ?tiu c? am tr?it într-un uter", versuri considerate „geniale" de mari critici contemporani, iar autorul lor este „abonat" an de an la titlul de cel mai bun scriitor al anului ?i la premiile Uniunii Scriitorilor. În schimb, scriitori valoro?i ca Theodor R?pan, de?i opera lor e pe gustul publicului larg, sunt ignora?i de cei care taie ?i spânzur? în critica literar? româneasc?, probabil pe motiv de neapartenen?? la o anumit? ga?c?. Mare adev?r gr?ie?te Alex ?tef?nescu atunci când afirm? c? „scriitorul este un profesionist al provoc?rii emo?iei cu ajutorul cuvintelor". În acord cu el, putem afirma c? te cuprinde o emo?ie puternic? atunci când cite?ti versurile lui Theodor R?pan, dar te apuc? scârba când cite?ti versuri de genul: „Ce bani buni ai f?cut tu, f? Patrie, cu turcale?i, cu arabi, cu libaneji ?i curji, în boschete sau direct în picioare, ?.a.m.d.". Aceste inep?ii primesc astfel de aprecieri: „Acceste versuri dau forma final? celei mai mari poezii din literatura postbelic?", iar autorul lor considerat ca un exemplu pentru tinerii scriitori români. Dar s? revenim la poemele lui Theodor R?pan ?i s? redevenim frumo?i: „În armindeni de purpur? se ascund poe?ii! ?i-n cireada cuvintelor, alfabetul cu care te voi ucide în cântec, dragostea mea..." Dup? ce cite?ti a?a ceva, po?i afirma r?spicat: „Et in Arcadia, ego! footer