Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Anatol Le?cu, Chi?in?u   
Miercuri, 21 Ianuarie 2015 22:09

Istoria NovorossiaIstoria ca instrument al agresiunii

Ca ?i orice agresiune, cea a Rusiei împotriva Ucrainei necesit? de a fi justificat? în ochii propriei opiniei publice ?i mai pu?in a lumii întregi. Pentru a explica confruntarea cu Occidentul, practicat? în ultimii doi ani de c?tre Putin în rela?iile interna?ionale, Moscova apeleaz? la argumente care par a fi conceptuale ?i ?in de identitatea na?ional?. Protestele opozi?iei din anul trecut din centrul Moscovei a ar?tat cât de vulnerabil? ?i instabil? este autoritatea lui Putin ?i c? era strict necesar? întreprinderea unor m?suri în vederea consolid?rii puterii, f?r? a recurge, totodat?, la metode violent. Metoda cea mai sigur? pentru a consolida puterea sa era cea de a izola Rusia de restul lumii civilizate, invocând incompatibilitatea poporului rus cu celelalte popoare ?i culturi. În elaborarea unei ideologii în jurul c?reia regimul sper? s? uneasc? societatea rus? condus? de pre?edintele actual, a fost scoas? din trecutul imperial ?i scuturat? de colb, teoria slaveanofil?, o mi?care ideologic? reac?ionar? din sec. al XIX-lea, care accentueaz? originalitatea ?i calea special?, aparte, a poporului rus spre culmele civiliza?iei. De men?ionat, c? teza precum c? poporul rus are de parcurs o cale aparte în dezvoltarea sa social? ?i nu poate fi în?eles de omul european a fost inventat? de în?i?i ru?ii ?i expus? plastic de c?tre Dostoievski în romanul s?u „Demonii”. Apelul la trecutul glorios a Rusiei ?ariste are menirea de a trezi în societate sentimentul de patriotism ?i mândrie na?ional?, pilonii pe care se bazeaz? reconstruirea identit??ii na?ionale ?i statale. Paradoxal, c?utarea unei identit??i nu înseamn? reîntoarcerea la tradi?iile vechii Rusii, cum pretinde Putin, ci mai degrab? este o combinare haotic? a na?ional-bol?evismului ?i etatismului condimentat cu unele elemente monarhice ?i religioase.

Cochetarea cu istoria ?i ortodoxia nu are nimic comun cu identitatea Rusiei din perioada ?arist?, care se baza nu pe principiu na?ional, ci pe principiu dinastic ?i confesional. ?arilor, iar mai târziu imperatorilor, le era absolut indiferent de ce na?ionalitate erau supu?ii lor, principalul ca ei s? fie supu?i dinastiei. Pentru monarhii ru?i, în cea mai mare parte de origine scandinav? sau german? apartenen?a na?ional? juca un rol secundar, ru?ii din imperiu nefiind un popor privilegiat din acest punct de vedere. În unele aspecte, popoarele de la periferiile imperiului se bucurau de mai multe privilegii ?i libert??i decât în?i?i ru?ii, în mas? ??rani iobagi. Autonomia Finlandei, Poloniei, Basarabiei pân? în anul 1828 sunt exemple cele mai vizibile din acest punct de vedere. În acela?i context putem ad?uga scutirea musulmanilor din imperiu de la prestarea serviciului militar obligatoriu pe parcursul întregii perioadei istorice ?ariste, pân? la revolta bol?evic? din toamna anului 1917. Procesele ideologice actuale din Rusia au un caracter diametral opus, deoarece în centrul lor este pus? idea na?ional? ?i poporul rus, universul rus ca factor consolidat a societ??ii, poporul rus care trebuie s? fie ap?rat cu orice pre? oriunde în lume. În contextul celor spuse, istoriei îi revine un rol principal în construc?ia identitar? a universului rus.

Mult trâmbi?ata monografie s-a dovedit a fi un bluf

Respectând tradi?ia gestion?rii „manuale” a ??rii, Vladimir Putin a lansat, în anul 2013, idea elabor?rii unui manual unic de istorie a Rusiei. Chemarea liderului de la Kremlin a fost recep?ionat? de c?tre partidul s?u de buzunar „Rusia Unit?” ?i „Frontul popular din întreaga Rusie”, care, la congresul din 14-15 octombrie 2014, desf??urat în ora?ul Penza, au dezb?tut problemele legate de elaborarea standardului unic istorico-cultural. La aceasta întâlnire Putin i-a amintit activi?tilor frontului de importan?a ?i necesitatea cât mai urgent? edit?rii unui manual unic de istorie. ?inând cont de tradi?iile ruse, nu încape nici o îndoial? c? astfel de manual va fi în curând scris ?i editat. Pozi?ia congresului, care se consider? elita societ??ii ruse, a exprimat expresiv prin deputatul Dumei de Stat Vladimir Burmatov - învinuit, printre altele, de plagiat -, c?: „Manualul unic de istorie va fi ?i punctum! A?a a spus pre?edintele.” Putem numai s? presupunem de ce valoare ?tiin?ific? va fi acest manual, ?inând cont de faptul c? recent, în Rusia, a ap?rut un alt manual unde destul de serios se vorbe?te despre lupta slavilor cu Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. Totodat?, Institutul de Istorie din cadrul Academiei de ?tiin?? a primit comanda de a edita „Istoria Novorossiei” care, prin con?inutul s?u îndoielnic din punct de vedere ?tiin?ific, devine dintr-un instrument de propagand?, un instrument de agresiune direct?. R?spunsul savan?ilor nu s-a l?sat mult a?teptat ?i, recent, un astfel de manual a ?i ap?rut. Scris la repezeal?, aceasta lucrare deloc ?tiin?ific? poart? amprenta st?rii deplorabile în care se afl? la momentul actual ?tiin?a istoric? oficial? în Federa?ia Rus?. Autorii, oarecare A. Ciuikov ?i D. Maximus, în lucrarea lor „Istoria Novorossiei”, pretind elaborarea unui concept nou privind istoria acestei regiuni. Mult trâmbi?ata monografie s-a dovedit a fi un bluf, întregul cuprinsul însumând 34 de file ?i compus din dou? capitole, f?r? suport ?tiin?ific, f?r? date despre autori ?i editur?. Din start se afirm? c? Novorossia este un stat confederativ din estul Europei care reune?te în hotarele sale fostele regiuni ale Ucrainei, ?i anume Dnepropetrovsk, Done?k, Zaporojie, Lugansk, Nikolaev, Odesa, Harkov ?i Herson cu o popula?ie de 20,7 milioane de oameni ?i o suprafa?? total? de 257,1 mii kmp. În continuare bro?ura - fiindc? altfel nu putem numi aceasta lucrare -, con?ine date istorice copiate din manualele de istorie, cu referire la trecutul îndep?rtat ?i falsific?ri în stilul propagandei din Kremlin când este abordat? istoria actual?.

Scopul lor final al separati?tilor: ie?irea la gurile Dun?rii.

„Istoria Novorossiei”, a?a cum o percep separati?tii din regiunile de est a Ucrainei ?i finan?atorii s?i din federa?ia Rus?, din punct de vedere ?tiin?ific nu este altceva decât o abera?ie. ?tiin?ific vorbind, din punct de vedere istoric, administrativ-teritorial ?i etnografic, regiunea Lugansk ?i cea mai mare parte a regiunii Done?k nu au nimic în comun cu ceea, ce în secolele al XVIII-XIX-lea se numea Novorossia. Teritoriul respectiv, care cuprinde spa?iul pân? la malul drept a Niprului ?i o mic? incluziune pe malul stâng, în raza Done?kului, a fost cucerit de ru?i de la Imperiul otoman în urma r?zboaielor ruso-turce din secolul al XVIII-lea. Ini?ial, acest teritoriu nici nu se numea Novorossia, ci Serbia Nou? ?i Slavenoserbia. De men?ionat, c? la început, în ambele aceste unit??i administrative popula?ia majoritar? o constituiau românii moldoveni, munteni, valahi ?i ?urcani, cum îi numeau pe atunci pe ei ru?ii. În urma lor se situau ucrainenii, sârbii, muntenegrenii ?i alte popoare aduse din Balcani ?i abia în ultimul rând ru?ii. Denumirea „Novorossia” apare oficial în martie 1764, dup? urcare pe tron a Ecaterinei a II-a, când teritoriul care cuprindea Serbia Nou?, Slavenoserbia ?i regimentul de cazaci Novokazacii Slobodskoi a fost transformat în gubernia Novorossia cu centrul administrativ în ora?ul Cremenciug, situat pe Nipru. În afara hotarelor respectivei gubernii era teritoriul actualei regiuni Lugansk ?i practic toat? regiunea actual? Done?k. Pe acest teritoriu, la începutul form?rii noii regiuni, locuiau 17.100 de români, iar c?tre a doua jum?tate secolului al XIX-lea num?rul românilor atingea cifra de 244.100 de oameni, situându-se pe locul al treilea, dup? ucraineni ?i ru?i. Dup? r?zboaiele napoleoniene ?i anexarea Basarabiei de c?tre imperiul Rus în 1812 a fost creat? o unitate administrativ-militar? artificial? care se numea Guvern?mântul general militar a Novorossiei ?i Basarabiei cu sediul la Odesa, care a existat pân? în anul 1874 când a fost desfiin?at. Totu?i, faptul cel mai grav este acela, c? prin promovarea ideii Novorossiei liderii separati?tilor din estul Ucrainei ?i cei din spatele lor, din Moscova, vor s? demonstreze lumii întregi pân? unde ajung planurile ?i apetitule lor agresive ?i care este scopul lor final: ie?irea la gurile Dun?rii.

footer