Revista Art-emis
Carmen Sofianu - Cantilene ?i imagini PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 20 Februarie 2011 20:48

Atingeri - Carmen SofianuCu talent ?i ton de roman?? modern?, Carmen Sofianu, o poet? a triste?ii gra?ioase, se ive?te anume pentru a ne īndulci cu melancolie. Via?a, dragostea ?i poezia sus?inut? de imagini, coordonate care recomand? īn volumul de debut spectacolul naturii ?i peisajul sufletesc, v?d lumina tiparului la Editura Conphys, cu titlul „Atingeri”, īntr-o ?inut? grafic? impecabil?, ?i cu momente de poezie senin?, al c?ror punct de plecare estetic porne?te din centrul energetic al sensibilit??ii.O poet? pe care nu ai cum s? n-o placi, pune īn circuitul literar o carte care merit? salutat? cu bucurie. Carmen Sofianu scrie cu setea celui ce ar vrea s? comunice totul despre univers, īn spe??, despre universul iubirii. Autoarea petrece, parc?, nop?i ?i zile īn carte, nu se ridic? deloc de la masa de scris, creīnd asemeni lui Braque sau asemeni lui Le Corbusier, dimensiuni lirice muzeului imaginar al iubirii: „...?i umplu foi/ ?i-apoi le rup/ c? n-are rost/ cu gīnduri/ s? te-ncurc./ Īn suflet car/ g?le?i de plumb/ c?ci tu nu ?tii/ nici cāt, nici cum...” Ajuns la un punct maxim de concentrare, tonul poetei, armonios ?i sensibil se ridic? ?i noteaz? pe hīrtia care īi curteaz?, cu fidelitate, inspira?ia. O poezie sensibil? ?i sever? īn acela?i timp, construit? parc? īn jurul unui nucleu de reverie ?i mister, un cadru intim, curat, traversat de un fluaj de nostalgie, prelungit īn afara timpului. O prim? īncercare de a d?rui cititorului, prin versuri de mare fine?e, orizontul din l?untrul - de atītea ori dureros ?i dramatic - sufletului omenesc. Autoarea se joac? abil la vibra?ia cuvintelor, din poeme se ridic? spre auzul cititoruui inspirate cantilene, firescul lor se alc?tuie?te de la sine, f?r? crispare.

De o īnc?rc?tur? emo?ional? aparte, acest gen de participare la bucuria iubirii limpeze?te poate, par?ial, distan?a dintre noi ?i frumuse?ile neatinse ale existen?ei. Lungilor triste?i ale personajului solitar, ce se plimb?, cu aer ireal, prin poeme, labirinticelor gīnduri asupra timpului ?i existen?ei, anex?m dragostea poetei pentru trecutul īndep?rtat al copil?riei; īntoarcerea īn timp, dup? detalii nemuritoare sau gesturi simple, īn care locuie?te iubirea, iar??i ?i iar??i, eternizat? īn amintire sau īn visul din care construie?te, cu mult? frumuse?e, imaginea poetice: „Mi-e dor de-acele zile cānd/ pe cāmpuri alergam rāzānd/ ?i īn copaci ne cuib?ream/ ?i īnspre stele tot urcam./ ?i cerul ne era culcu?/ P?māntul coard? de arcu?,/ Iar noi cāntam īn brazda sa/ De luni pān? duminica./ ?i-apoi o luam de la-nceput,/ Copiii timpului pierdut”.Procedee aluzive ?i eliptice, sim?ire profund-elegiac?, uneori direct?, comunicativ?, emotiv?, ca un plīns de org?, toate vorbesc despre capacitatea de a exprima, nu numai ideea poetic?, ci ?i sugestia muzical?. Asaltat? de nelini?ti metafizice, Carmen Sofianu ī?i construie?te poezia pe o serie de īntreb?ri īn jurul iubirii, īntreb?ri meditative sau resemnate, poate din prea mult? medita?ie. Versurile de nota?ie modern?, de aquaforte, tr?deaz? o sensibilitate īnfrigurat?, generatoare de poezie a nelini?tii, a nostalgiei, a frumosului ?i a iubirii, dar ?i īncercarea de a evada prin ferestrele sufletului. Triste?ile poetei se consum? demn, cu totul īn afar? revoltei. Originalitatea poetei st? īn capacitatea de a realiza o triad? īn unitatea c?r?ii: poezia trupului, a sufletului, transgresat? de cea a spiritului - trei posibilit??i pe care Atingerile le unific? īntr-un interesant rechizitoriu poetic: „Iubindu-mi sufletul/ Īmi vei iubi ?i trupul/ īncepānd cu buzele/ arse ?i doritoare/ sim?ind atingerea buzelor tale./ ?i tot ce nu a fost spus/ īn vorbe, īn scris sau īn muzic?/ vor rosti atingerile”.

De unde vine atitudinea poetei? Poate din teama de īnsingurare a sufletului, din puternicul sentiment de iubire, dublat de zbaterile eului, din intuirea īntregului, pornind de la punct, din cunoa?terea de sine prin cunoa?terea iubirii… toate acestea m? duc cu gīndul la Nichita, la universul s?u alc?tuit prin unirea entit??ilor separate. Carmen Sofianu ne d?ruie?te o tez? de natur? confesiv?, edi?ie princeps, care oblig? la medita?ie prin anularea pragului senzorial al erotismului. Unghi din care ni se arat? drept o fiin?? solar?, ce ne invit? s? ne bucur?m, inclusiv, de lucrurile simple, care ne īnconjoar?: „?i m? rog/ pentru lini?te,/ pentru uitare,/ pentru bucuria lucrurilor m?runte/ ca mersul pe jos sau cafeaua din zori - ...pentru c? sunt īntreag?/ ?i umblu, ?i v?d, ?i aud/ ?i pot s? te iubesc.” M? īntreb,cum ar putea cineva s? treac? nep?s?tor peste aceste pagini de o frumoas? ging??ie, care se consum? chiar ?i dincolo de pagini. „Atingeri” este o carte aromat?, profund? ?i emo?ionant?, genul de carte care treze?te sufletul din somn, din nep?sare. Cuvintele par s? se a?eze singure īn vers, versul īn poem, poemul īn pagin?, pagina īn carte, cartea īn suflet. Carmen Sofianu scrie o cartea a bucuriei ?i iubirii, iar eu sīnt dintre cei care, dup? spusele lui Cezar Baltag, īi cred pe poe?i pe cuvīnt.

footer