Revista Art-emis
Carmen Sofianu - Cantilene şi imagini PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 20 Februarie 2011 20:48
Atingeri - Carmen SofianuCu talent firesc şi ton de romanţă modernă invadat de cursivitate, Carmen Sofianu - poetă a sugestiei şi a tristeţii graţioase, se iveşte anume printre noi, parcă pentru a ne îndulci cu melancolie. Viaţa, dragostea şi arta în imagini, momnete de poezie senină, a cărei punct de plecare estetic îl reprezintă centrul energetic al sensibilităţii sînt coordonate care recomandă în volumul de debut "Atingeri" spectacolul naturii şi peisajul sufletesc, prin tiparul Editurii Conphys, într-o ţinută grafică impecabilă. O poetă pe care nu ai cum să n-o placi, pune în circuitul literar o carte care merită salutată cu bucurie. Am descoperit-o pe Carmen Sofianu în volumul „Atingeri" scriind cu setea celui ce ar vrea să comunice totul despre univers, în speţă despre universul iubirii. Mi se pare că autoarea petrece nopţi şi zile în carte, nu se ridică deloc de la masa de scris, creînd asemeni lui Braque sau asemeni lui Le Corbusier, dimensiuni lirice muzeului imaginar al iubirii: „...şi umplu foi/ şi-apoi le rup/ că n-are rost/ cu gînduri/ să te-ncurc./ În suflet car/ găleţi de plumb/ căci tu nu ştii/ nici cât, nici cum..." Ajuns la punctul maxim de concentrare, tonul echilibrat, armonios şi sensibil al vocii sale se ridică din spaţiul care îi curtează cu fidelitate inspiraţia spre „Atingeri". O poezie sensibilă şi severă în acelaşi timp, construită parcă în jurul unui nucleu de reverie şi mister, un cadru intim curat, traversat de un fluaj de nostalgie, prelungit în afara timpului. O primă încercare de a dărui cititorului, prin versuri de mare fineţe, orizontul din lăuntrul - de atîtea ori dureros şi dramatic - sufletului omenesc, ceea ce de regulă simţim, auzim, vedem prea puţin, ceea ce numai poeţii pot cu adevărat percepe: simfonii neauzite, clape de dragoste al pianului, atinse de firave degete. Autoarea mînuieşte abil vibraţia cuvintelor, sugestia artistică şi raza dispoziţiilor sufleteşti. Pe fundamentul profundelor emoţii, din poeme se înalţă inspirate cantilene şi imagini, firescul lor se alcătuieşte de la sine, fără crispare, cu un aer de har.

Cum să nu înţelegi tu, cititorule, sublimul?, această muzică a tăcerii grăitoare care ne locuieşte pe fiecare din noi. De o puritate şi o încărcătură emoţională aparte, acest gen de participare la bucuria iubirii ne limpezeşte poate, parţial, distanţa dintre noi şi frumuseţile neatinse ale existenţei. Nevoia de a îmbrăca în haină lirică sentimentele şi speranţele, chiar şi cele care respiră în zona imaginaţiei omeneşti, nevoia de a impregna iubirii virtuţi poetice, reliefează manifestarea unui spirit stăruitor în bine şi în frumos. Nebănuitelor tristeţi ale personajului solitar ce se plimbă cu aerul ireal prin poeme, subtilelor şi labirinticelor gînduri asupra timpului şi existenţei, izvorîte dintr-o pasiune pentru nuanţă şi detaliu, anexăm dragostea poetei pentru trecutul îndepărtat al copilăriei; întoarcerea în timp după detalii nemuritoare sau gesturi simple în care încape iubirea, iarăşi şi iarăşi, eternizată în amintire sau în visul din care construieşte, cu o frumuseţe unică, prospeţime imaginii poetice: „Mi-e dor de-acele zile când/ pe câmpuri alergam râzând/ Şi în copaci ne cuibăream/ Şi înspre stele tot urcam./ Şi cerul ne era culcuş/ Pământul coardă de arcuş,/ Iar noi cântam în brazda sa/ De luni până duminica./ Şi-apoi o luam de la-nceput,/ Copiii timpului pierdut".

Procedee aluzive şi eliptice, intelectualism şi simţire profund-elegiacă, uneori directă, comunicativă, emotivă, ca un plîns de orgă, vorbesc despre capacitatea de a exprima printr-un eu poetic echilibrat, nu numai ideea poetică, ci şi sugestia muzicală. Asaltată de nelinişti metafizice, poeta îşi ridică turnul de metafore pe o serie de întrebări în jurul iubirii, întrebări meditative sau resemnate din prea multă meditaţie. Versurile de notaţie modernă, de aquaforte, trădează o sensibilitate înfrigurată, generatoare de poezie a neliniştii, a nostalgiei, a frumosului şi a iubirii, dar şi încercarea poetei de a evada prin ferestrele sufletului. Tristeţile poetei se consumă demn, cu totul în afară revoltei. Volumul este conceput ca o sinteză ce se descifrează la trei nivele: cel uman, al înregistrării sentimentelor şi reacţiilor pasionale, al doilea, simbolic, ţinînd de relaţiile afective şi intelectuale cu obiectul creaţiei şi al treilea, nivelul cunoaşterii metafizice, al stăpînirii formelor de comunicare cu Universul. Originalitatea poetei stă în capacitatea de a realiza această triadă în unitatea cărţii: poezia trupului, a sufletului, transgresată de cea a spiritului - trei posibilităţi pe care volumul le unifică într-un interesant rechizitoriu poetic: „Iubindu-mi sufletul/ Îmi vei iubi şi trupul/ începând cu buzele/ arse şi doritoare/ simţind atingerea buzelor tale./ Şi tot ce nu a fost spus/ în vorbe, în scris sau în muzică/ vor rosti atingerile".

De unde vine atitudinea poetei? Teama de însingurare a sufletului, puternicul sentiment de iubire, dublat de zbaterile eului, de intuirea întregului pornind de la punct, din cunoaşterea de sine prin cunoaşterea iubirii, toate mă duc cu gîndul la Nichita, la universul său alcătuit prin unirea entităţilor separate. Carmen Sofianu pune în circulaţie o poezie cu sonorităţi delicate, o teză de sorginte confesivă, ediţie princeps, care obligă la meditaţie prin anularea pragului senzorial al erotismului. Din acest unghi ni se arată drept o fiinţă solară şi ne invită să ne bucurăm inclusiv de lucrurile simple care ne înconjoară: „Şi mă rog/ pentru linişte,/ pentru uitare,/ pentru bucuria lucrurilor mărunte/ ca mersul pe jos sau cafeaua din zori - ...pentru că sunt întreagă/ şi umblu, şi văd, şi aud/ Şi pot să te iubesc." Mă întreb cum ar putea cineva să treacă nepăsător peste aceste pagini de o rară gingăşie, presărate cu nostalgii şi sensibilităţi care se consumă chiar şi după punctul final al cărţii. Nici nu ştii cînd aluneci în propriile nostalgii, cînd te trezeşti împlinit sau întrebîndu-te: de ce plîng, din pricina cărei „minuni din duhul iubirii"? O carte delicată, aromată, profundă şi emoţionantă, genul de carte care trezeşte sufletul din somn, din nepăsare. Cuvintele par să se aşeze singure în rînd, rîndul în pagină, pagina în carte, cartea în suflet - armonie de idei, de metafore, de imagini, sensibilitate şi stil. Carmen Sofianu reuşeşte un mesaj original, iar eu sînt dintre cei care, după spusele lui Cezar Baltag, îi cred pe poeţi pe cuvînt. footer