Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Duminică, 20 Februarie 2011 16:06
Cam târziu, domnule Godot!Non bis in idem, gr?iau cu în?elepciune romanii. Recunosc faptul c? m? aflu în recidiv? scriind din nou despre o crea?ie literar? a maestrului Doru Mo?oc, dar cum crea?iile literare nu seam?n? între ele, aceasta despre care scriu merit? cu prisosin?? aten?ia noastr?. Este vorba despre piesa de teatru în dou? p?r?i „Cam târziu, domnule Godot!" ap?rut? în 2009 la prestigioasa editur? Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea, lucrare îngrijit? ?i prefa?at? de nu mai pu?in distinsul jurnalist ?i scriitor Ioan Barbu. Piesa se constituie într-o fantezie dramatic?, având dou? personaje principale, Beranger ?i Godot, care nu fac altceva decât s? dialogheze într-un mediu mai mult decât ostil despre „rinocerizarea" societ??ii, ai c?rei exponen?i de baz?, rinocerii, î?i expun din când în când chipurile hidoase înso?ite de groh?ieli, urlete, exhibi?ii, ingurgit?ri pantagruelice de bere, orgii sexuale etc. Dac? în aparen?? dialogul se desf??oar? undeva în viitor, în realitate cititorul sau spectatorul poate desprinde cu u?urin?? tr?s?turile mediului social în care tr?ie?te ( din ce în ce mai mult de azi pe mâine), plin de „rinoceri" ?i „rinoceri?e", al c?ror limbaj, în care abund? cuvinte ca „super", „na?pa", „mate", „profu", „diriga", „mi?to" etc, se reduce din ce în ce mai mult doar la interjec?ii ?i onomatopee, dup? cum e nevoit s? recunoasc? Beranger, unul dintre cele dou? personaje ale piesei. Tâlh?riile, violurile, consumul de droguri, violen?a în exces, inclusiv în limbaj, prostitu?ia, au devenit un modus vivendi al multor indivizi, îndeosebi tineri, din societatea noastr?, aspecte surprinse de autor cu m?iestria-i literar? binecunoscut?, trezind în fiecare dintre noi un semnal de alarm? cu privire la sensul evolu?iei societ??ii în care tr?im.

Dac? mai pune cineva la îndoial? existen?a acestor groz?vii, îl readuce cu picioarele pe p?mânt acela?i personaj Beranger: „Tinerii? Se uit? la televizor, se distreaz? la jocurile mecanice. Danseaz? în discoteci. Zac în baruri. Fac sex în grup. Se drogheaz?...Dar cel mai mult le place s? nu fac? nimic. Societatea lor e atomizat?. ?i perfect anarhic?. Nimeni n-ascult? de nimeni. Din institu?iile statului au r?mas numai firmele. Ei fac tot ce le trece prin cap. În numele libert??ii ?i democra?iei!". Unul dintre exponen?ii lumii interlope „rinocerizate", personajul Jean, recunoa?te, în dialogul s?u cu Beranger, c? a ajuns s? tr?iasc? în grotele vie?ii ?i societ??ii de fric?, pentru c? to?i cei ca el sunt puternici, sunt milioane, afirma?ia lui fiind înc? un argument al autorului de a ne convinge c? societatea e dezaxat?, lipsit? de ap?rare, c?zut? în mâna „rinocerilor", singurul ei ap?r?tor r?mânând personajul Beranger, dotat cu arm? ?i muni?ii, dar ?i acestea pe sfâr?ite. Pân? ?i Godot, un fel de Creator sosit în misiune de binefacere pe Terra, se întreab? dac? se mai poate face ceva, ?i î?i manifest? scepticismul afirmând: „Lucrurile amenin?? s? treac? de punctul critic. În curând, nimic nu va mai putea fi controlat. Cine ?i ce i-ar mai putea întoarce din drum pe nemernicii ??tia?! Ce creaturi terifiante!"

În finalul piesei, Doru Mo?oc las? s? se întrevad? o und? de speran?? prin replica lui Beranger: „În ce m? prive?te, rostul meu e ca, orice s-ar întâmpla în lume, s? nu ajung rinocer. S? r?mân om." ?i de ce nu i-am da crezare maestrului Doru Mo?oc? Filozoful antic grec de origine trac?, Socrate, a spus înainte de a închide ochii pentru totdeauna: „În fiecare om s?l??luie?te un soare, totul e s?-l l?s?m s? ard?!". S? fim încrez?tori a?adar c? soarele nostru arde ?i va arde ve?nic de-acum înainte. footer