Revista Art-emis
V.I. Lenin, un geniu monstruos PDF Imprimare Email
Acad. Nicolae Dabija, Chi?in?u   
Vineri, 15 August 2014 13:41
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/cronica/cronica-literara/Dmitri_Volkogonov_-_Lenin_o_nou?_biografie.jpg
Dmitri Volkogonov - Lenin o nou? biografie„... ce se stabile?te în spatele u?ilor închise, muritorii de rând afl? de la istorici, poate peste 100 de ani. A?a c? s? nu ne facem probleme, c? ce se discut? ast?zi în « cercurile elitiste », poate vor afla ?i urma?ii, urma?ilor no?tri, peste...”
 
Se spune c? Revolu?ia din 1917 a fost f?cut? de Lenin. Dar el va afla despre Revolu?ia Socialist? (adev?rata Revolu?ie Socialist?) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, când se afla la Zürich. Ajungând acas? i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surpriz?! Închipuie-?i! Trebuie s? mergem acas?, dar cum? Totul mi se pare atât de nea?teptat! [1] Era atât de nea?teptat pentru „conduc?torul revolu?iei proletare”: mini?trii, demnitarii ?i ?arul fuseser? aresta?i. Al?ii f?cuser? revolu?ia p?rintele c?reia s-a dorit. S-a gr?bit s? plece spre Rusia. În acele zile era în toi Primul R?zboi Mondial. Germania, care lupta contra Imperiului Rus î?i dorea ?ara-rival? paralizat? din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, împreun? cu al?i „revolu?ionari de profesie” ru?i, de c?tre poli?ia secret? german?. I se sugereaz? s? se întoarc? în Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revolu?ia din Octombrie Germania îi dase lui Lenin o sum? „foarte mare, aproape incredibil?”, de 50 de milioane de m?rci-aur. Cu ace?ti bani se putea face un r?zboi, dar mite o revolu?ie. Din legendarul tren blindat sau „sigilat”, d?ruit de nem?i, înainte de a ajunge la gara Finlandez? din Petersburg, Lenin - cu „modestia” care-l caracteriza -, telegrafiaz? ?efilor partidului bol?evic ca sosirea sa s? fie anun?at? în ziarul „Pravda”, or, el nu dorea s? se întoarc? ca un emigrant de duzin?, ci ca un lider, de care pân? la acea or? în toat? Rusia n-auziser? decât o mân? de oameni. În iulie 1917 Guvernul Provizoriu avea s? emit? un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca „spion german” pe baz? de documente, între ele, aflându-se ?i Ordinul B?ncii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 prin care era pl?tit cu cincizeci de milioane de m?rci, dar colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-?i-l viitor aliat, avea s?-l salveze în ultimul moment.
 
Pe front în 1917 nem?ii aruncau în tran?eele osta?ilor ru?i manifeste semnate de V. I. Lenin, care spuneau: „Preda?i-v?! Arunca?i armele ?i întoarce?i-v? acas?! Principalii vo?tri du?mani nu se afl? în tran?eele germane, care-s ?i ei muncitori ca ?i voi, ci în scaunele guvernamentale de la Petrograd”.Lenin devenise aliatul cel mai de n?dejde al du?manilor patriei lui. Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, p?mânt, uzine, vodc? ?i pâine, f?r? s? munceasc?. Asta-i face pe dezertori ca Lenin s? le fie simpatic. Cercet?torii acelei perioade sunt cu to?ii de acord c? arestarea lui Lenin în vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei. Lenin ne-a fost oferit mereu drept exemplu de mare patriot rus. Dar toate ac?iunile i-au fost îndreptate pentru a provoca înfrângerea ??rii sale în primul r?zboi mondial ?i a pune, el ?i partidul s?u, mâna pe putere. Visa s? transforme r?zboiul mondial într-un r?zboi civil. Specula ?i el, ca ?i comuni?tii de azi, pe ideea interna?ionalismului, mai important? ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, ?eful Statului Major German avea s? scrie: „Înlesnind c?l?toria lui Lenin în Rusia, guvernul nostru ?i-a asumat o mare r?spundere. Ac?iunea a fost pe deplin justificat? din punct de vedere militar. Trebuia s? învingem Rusia”. Dup? ce ia puterea, Lenin îi ajut?, din interior, pe nem?i s? înving? Rusia. „Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin însemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de c?tre armata rus?, dar ?i o grav? tr?dare de c?tre noua Rusie a alia?ilor.
 
România se pomenise de una singur? pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o lun? de la preluarea puterii, bol?evicii stabilesc leg?tura cu germanii, întrebându-i care sunt condi?iile lor. Partea german? cere cedarea unor teritorii de peste 150 000 kilometri p?tra?i. Conform p?cii de la Brest-Litovsk, condi?iile c?reia Lenin i le-a dictat lui L. Tro?ki (Lev Bronstein, n?scut la Telene?ti), ajuns al doilea om dup? Lenin în vastul imperiu, ca acesta s? le accepte f?r? discu?ii: Rusia sovietic? renun?a la 34 la sut? din popula?ia sa, 32 la sut? din p?mântul agricol, 89 la sut? din minele de c?rbune. Buharin, care vede în aceste ced?ri „o tr?dare a revolu?iei”, e numit de Lenin tr?d?tor. Întrucât Petrogradul urma a fi cedat ?i el benevol, Lenin mut? capitala ??rii la Moscova. Congresul Sovietelor voteaz? la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu 724 voturi pentru, 276 - împotriv?, la rug?mintea lui Lenin, care totodat? indemna popula?ia „s? nu opun? rezisten?? armatei nem?ilor”. Cet??enii ru?i se întrebau, nedumeri?i: „Cum este posibil ca trupele Kaiserului s? vin? în trenuri de pasageri, ca ni?te turi?ti ?i s? ocupe ora? dup? ora? f?r? nici un fel de lupt??!” Lenin î?i îndeplinea promisiunile luate. Dar în curând Antanta, din care f?cea parte ?i România, avea s? înving? Germania ?i alia?ii ei. Astfel Rusia bol?evic? a fost salvat? de „pacea ru?inoas?” de la Brest-Litovsk, semnat? de Lenin, prin care Rusia r?mânea aproape f?r? teritoriu în partea ei european?.
 
Lenin era prezentat de biografii s?i drept model de democra?ie.
 
În iunie 1917, când Guvernul Provizoriu, preîntâmpinat de încercarea bol?evicilor de a pune mâna pe putere, a interzis orice fel de demonstra?ii timp de trei zile, Lenin a protestat vehement, afirmând c? „în orice ?ar? democratic? organizarea unor asemenea demonstra?ii este un drept irevocabil al fiec?rui cet??ean.” Dup? 25 octombrie 1917, îns?, dac? o demonstra?ie, un congres, o manifestare nu era aprobat? de Dzerjinski, ?eful CEKA, Lenin ordonase ca participan?ii s? fie sau aresta?i, sau împu?ca?i pe loc. „Revolu?ia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decât o banal? lovitura de palat, în ea „n-a existat nici m?car un singur r?nit”. În Palatul de Iarn? n-au intrat, cum arat? filmele sovietice, solda?i bol?evici, ci „o mul?ime zdren??roas? ?i furioas?, care s-a comportat cu violen?a caracteristic? unor astfel de gloate” [2] A fost o trecere pa?nic? a puterii de la un Guvern Provizoriu la altul, care urma s? fie ?i el la fel de provizoriu, cum se credea atunci. „Sem?na mai degrab? cu o schimbare a g?rzii”, î?i va aminti bol?evicul Suhanov. A doua zi îns? Petersburgul se trezi într-o alt? ?ar?, într-o alt? lume, într-o alt? epoc?. Cea a începutului unui dezastru care nici acum, la 2004, înc? nu s-a încheiat. De?i e oferit drept exemplu de rus veritabil (Maiakovski zicea: „? ??????? ?? ?????? ?o???o ?? ??, ??? ?? ???????????? ????? - A? înv??a limba rus? numai pentru ceea ce a vorbit Lenin), Lenin îi ura pe ru?i. A?a zisa «revolu?ie din Octombrie» din 1917 a fost una orientat? contra poporului rus. Din componen?a primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care f?cuser? parte 5 membri permanen?i: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djuga?vili), Tro?ki (Bronstein), nici unul nu era rus. Al?i conduc?tori importan?i: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adev?rat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neam?), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selecta?i din minorit??ile asuprite de imperiul ?arist. Astfel Dumnezeu b?tea Rusia pentru l?comia ei de a se fi l??it f?r? scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai R.S.F.S.R. de la sfâr?itul lui 1917, 475 erau neru?i ?i doar 25 dintre ei - de regul? muncitori nec?rturari - apar?ineau poporului pe care pretindeau c?-l reprezint?.
 
V. I. Lenin, fiind evreu dup? mam? - care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir, ?i calmâc dup? tat?, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmâc? botezat? -, nu avea încredere în ru?i. Dup? revolu?ie recomanda „sarcinile de mare exigen?? intelectual? s? fie încredin?ate str?inilor, în special evreilor ?i s? se lase treburile simple pe seama „pro?tilor de ru?i” (citatul e reprodus de sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, între altele, îi scria lui Stalin: „Probabil c? nu e un secret pentru dumneavoastr? faptul c? bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei s?raci, c? era, a?a cum se men?ioneaz? în certificatul de botez, fiul unui mesceanin din Jitomir, Moise Blenk.”. Într-o discu?ie cu L. Tro?ki, Lenin a spus: „Ru?ii sunt prea blânzi, a? putea spune chiar blegi”, de aceea nu merit? s? li se dea func?ii importante.[3] Într-o scrisoare adresat? în toamna lui 1920 lituanianului Jean Berzin numea poporul pe care-l conducea: „idio?ii de ru?i”. Marelui scriitor rus Maxim Gorki i-a zis: „Un rus inteligent este aproape întotdeauna un evreu sau un rus cu sânge evreiesc”. A?a se explic? ascensiunea ame?itoare a basarabenilor Mihail Frunze (ministru de r?zboi al U.R.S.S. între 26 ianuarie ?i 31 octombrie 1925), Serghei Lazo, comandant al frontului din Transbaicalia, Grigore Kotovski, comandant al Armatei 2 de Cavalerie, Iona Iakir, comandant de armat? de rangul I, comandant al districtului militar Kiev ?i Ucraina, Ivan Fedko, comandant de armat? de rangul I, Val Zarz?r, comandant de corp de armat?, Ion Secrieru, ?ef al Direc?iei principale de artilerie a Armatei Ro?ii ?.a. la cârma în deriv? a noului imperiu, meritul lor mare fiind ?i faptul c? nu erau ru?i. 
 
Timp de aproape un secol s-a vorbit despre „bun?tatea” legendar? a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declan?at execu?iile în mas?, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Exist? ordine de spânzurare, de împu?care, de închidere a mii de oameni în lag?re de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni”- V.I.Lenin. La sugestia lui Lenin, în decembrie 1917 e creat? C.E.K.A. Comisia Extraordinar? pentru Combaterea Contrarevolu?iei ?i Sabotajului, c?reia i se acord? drepturi nelimitate. Decretul lui „Despre teroarea ro?ie” men?ioneaz?: „Este esen?ial ca Republica Sovietic? s? fie ap?rat? de du?manul de clas? prin izolarea acestuia în lag?re de concentrare, iar to?i cei implica?i în conspira?iile ?i rebeliunile alb-gardiste s? fie împu?ca?i”. Nu c?deau sub inciden?a acestui decret doar membrii partidului bol?evic, în rest C.E.K.A. avea dreptul s? aresteze ?i s? lichideze pe loc pe oricine. Tot el i-a scris lui Dzerjinski ca arest?rile s? se opereze în timpul nop?ii, Lenin inventând ?i termenul de „du?man al poporului”. Acest r?zboi contra poporului rus ?i a celorlalte popoare din U.R.S.S. început de Lenin a continuat pân? la moartea lui Stalin din 1953. Au murit în el 66 de milioane de cet??eni. Mai mul?i decât reprezentan?ii ??rilor Europei pe toate câmpurile celor dou? r?zboaie mondiale din secolul al XX-lea. Acesta e cel mai mare p?cat al lui Lenin ?i al partidului comunist din ex-U.R.S.S.
 
Teroarea de stat declan?at? de Lenin avea un singur scop: ca el s? r?mân? la putere cu orice pre?. Chiar cu pre?ul dispari?iei tuturor cet??enilor statului pe care ?i-l dorea al s?u ?i dincolo de moarte. El, dup? m?rturiile celora care l-au cunoscut, „ac?iona ?i ca anchetator, ?i ca procuror ?i judec?tor”. Lenin recuno?tea o singur? clas?, proletariatul. Celelalte urmau a fi lichidate, inclusiv ??r?nimea. Despre ultima a spus c? „planul de strângere a grânelor cu ajutorul mitralierelor este str?lucit”, tot el dând „pre?ioasa indica?ie: „Spânzura?i-i pe conduc?torii cercurilor chiabure?ti”, sau: „Împu?ca?i-i pe conspiratori ?i ?ov?ielnici f?r? s? întreba?i pe nimeni”.[4] La indica?ia lui, participan?ii r?scoalei ??r?ne?ti din regiunea Tambov au fost uci?i în august 1921 cu zecile de mii - ??rani, femei, copii, b?trâni neajutora?i - laolalt? - cu gaze asfixiante, interzise înc? de pe atunci de forurile interna?ionale.
Intelectualitatea era considerat? „parazitar?”, preo?imea - „contrarevolu?ionar?”, burghezia - „ex-popor”, ??r?nimea - „s?lbatec?”.
 
În foametea din anii 1921-1922 muriser? peste 25 de milioane de oameni. Dar în acela?i timp, la indica?iile sadiste ale lui Lenin, ?ara trimite sute de tone de grâne, bani, aur, obiecte de valoare etc., partidelor comuniste din str?in?tate ca acestea s? declan?eze „revolu?ia mondial?”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub pre?edin?ia lui Lenin, decide s? exporte aproape un milion de tone de grâu peste hotare, pentru a înfiin?a cât mai multe partide comuniste în Europa. „Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial. Într-o telegram? din 1918 trimis? lui Stalin, Lenin scria: „Este timpul s? încuraj?m declan?area revolu?iei din Italia. Dup? p?rerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate ?i a ??rilor cehe ?i a României”. Sovietizarea României a fost una dintre preocup?rile lenini?tilor moscovi?i din toate timpurile. De?i pân? la 1917 Lenin men?iona în lucr?rile sale c? Basarabia e teritoriu care apar?ine României, „…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, români…” etc.), dup? preluarea puterii se r?zgânde?te ?i la 12 aprilie ?i 18 aprilie 1918, la câteva s?pt?mâni, dup? ce Sfatul ??rii votase unirea Basarabiei cu România, guvernul condus de el protesteaz?, în viziunea lui Lenin, de?i votarea a fost „o manifestare a voin?ei poporului”, ea „este în flagrant? contradic?ie cu normele dreptului interna?ional”, dând indica?ii - caz unic în experien?a diplomatic? mondial? - s? fie imediat arestat ambasadorul român la Petrograd, Diamandi.
 
Într-o telegram? trimis? la 5 mai 1919 pre?edintelui Republicii Sovietice Ucrainene, Cristian Rakovski, românul bulgar, care pân? la 1918 în zeci de articole ?i cuvânt?ri vorbise c? Basarabia e p?mânt românesc, cotropit de Rusia ?arist?, Lenin îl apostrofeaz? pentru abuzuri la Lugansk, condamnând într-un fel ?i dorin?a expansionist? a Ucrainei de a ataca ?i cuceri România. În aceea?i perioad? Grigore Kotovski se l?uda plin de grandomanie c? dac? n-ar fi existat disciplina militar? ar fi trecut de mult Nistrul cu cele câteva sute de cavaleri?ti ai s?i ca s? „elibereze” România de sub c?lcâiul boierilor ?i mo?ierilor exploatatori.[5] Lenin, care-?i zicea în anchete c? profesia sa ar fi cea de „scriitor” ?i care, deci, se considera intelectual, va spune despre toat? intelectualitatea rus?: reprezentan?ii acesteia „…cred c? sunt creierul na?iunii. În realitate, nu sunt creierul, ci dejec?iile ei”.[6][El afirmase nu o dat? c? intelectualitatea trebuie lichidat?, iar literatura s? fie o anex? a partidului bol?evic: „problema literaturii trebuie s? devin? parte component? a muncii de partid”. Despre L. Tolstoi va zice c? e „mo?ier”, „un idiot întru Hristos”, despre V. Korolenko: e „un filistin jalnic”, despre M. Gorki, c? „mai crede în T?tuca ?arul”. La sugestia lui se ia decizia ca elita intelectualit??ii ruse s? fie expulzat? peste hotare, iar intelectualitatea ucrainean? „s? fie deportat? în zone îndep?rtate ale R.S.F.S.R.” din Siberia. Cele mai cunoscute nume ale lumii culturale ?i ?tiin?ifice: ?aliapin, Bunin, Berdeaiev[7]., Kandinsky, Chagal, Stravinski etc., etc., etc. î?i p?r?sesc patria. Partidul a decis ?i soarta celor r?ma?i: el hot?ra cine ?i ce s? scrie, cine avea dreptul s? publice, cine putea fi l?udat sau criticat, cine-decorat, cui s? i se dea onorarii grase etc. ?i totul se f?cea în func?ie nu de talentul, ci de servilismul artistului sau scriitorului.
 
Se mai spunea c? V.I.Lenin „iubea foarte mult teatrul”. Dar Lenin n-a fost niciodat? la nici un spectacol. A fost cu Krupskaia de vreo 2-3 ori pe când se aflau la Berna, în str?in?tate, dar, m?rturise?te consoarta sa, „mergeam la teatru ?i plecam dup? primul act”. Deci, acest om care n-a v?zut la via?a lui nici o pies? pân? la cap?t va propune dup? revolu?ie s? fie închis Bol?oi Teatr - mândria Rusiei din toate vremurile - cu indica?ia strict?: „Se vor p?stra doar câteva zeci de arti?ti la Moscova ?i la Petrograd ca s? dea spectacole (ca dansatori ?i cânt?re?i) pe baz? de autofinan?are” în fa?a clasei muncitoare. În rest to?i marii arti?ti (inclusiv I. ?aliapin - decedat la 65 de ani, în 1938, la Paris) sunt disponibiliza?i, ca inutili cauzei revolu?iei. Lenin, ca intelectual care dispre?uia intelectualii ?i ca scriitor care dispre?uia scriitorii, ?tia: cu cât nivelul intelectual al maselor va fi mai sc?zut, cu atât acestea vor putea fi mai u?or manipulate. Lenin îi cere mereu lui Dzerjinski liste cu intelectualii care constituiau un pericol pentru revolu?ie, ?eful G.P.U. incluzând în ele toat? elita societ??ii ruse. Listele con?in: numele a mii de profesori ai institu?iilor superioare de înv???mânt, scriitori, arti?ti, medici, ingineri etc. To?i ace?tia sunt sui?i cu sila în trenuri, vapoare ?i expulza?i din ?ar?. Lenin a lichidat toate partidele din Rusia, instaurând dictatura unui singur partid, cel bol?evic. Tot el creeaz? C.E.K.A., cu puteri nelimitate. C.E.K.A. era stat în stat. Indica?iile erau urm?toarele: „Dac? vede?i pe cineva de?tept, îmbr?cat cuviincios ?i care vorbe?te corect ruse?te -împu?ca?i-l pe loc, pentru c? nu-i de-al nostru”.
 
Biserica Ortodox? Rus? avea trecut pân? nu demult (poate-l mai are ?i azi) numele lui Lenin în calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie. Dar n-a fost om care s?-l fi urât cel mai mult pe Dumnezeu, c?ruia a ?i încercat într-un fel dup? 1917 s?-i ia locul. I se l?udase bol?evicului G. M. Krjijanovski c? înc? în clasa a cincea „mi-am smuls crucea de la gât ?i am aruncat-o în lada de gunoi”. Îi numea pe preo?i „contrarevolu?ionari în sutane”. Cere de la C.E.K.A. rapoarte despre „reprimarea revolu?ionar? a preo?ilor ?i a altor func?ionari religio?i”; iar la 4 mai 1922 emite un decret oficial care consfin?ea „pedeapsa cu moartea pentru preo?i”. Indica?iile lui Lenin erau clare: cine purta haina preo?easc? trebuia împu?cat sau cel pu?in arestat. El va scrie în 1922, într-o scrisoare adresat? Biroului Politic: „Cu cât va fi mai mare num?rul victimelor din rândul clericilor reac?ionari ?i burghezi, cu atât mai bine”. Într-o alt? scrisoare din acela?i an va indica: „Cu cât împu?c?m mai mul?i preo?i, cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 g?se?te de cuviin?? s? cear? la ?edin?a Biroului Politic „arestarea sinodului ?i a patriarhului” Bisericii Ortodoxe. Patriotul Tihon e arestat ?i va muri în curând pentru c? el „?i banda lui se opun f??i? prelu?rii bunurilor biserice?ti”. Sunt confiscate raclele sfin?ilor ru?i: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sunt dezbr?cate de aur ?i argint ?i profanate, zeci de tone de aur ?i argint, diamante, obiecte de pre? sunt rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite ?i vândute în str?in?tate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse ??ri. Din 1918 pân? în 1924 au fost împu?ca?i „între paisprezece ?i dou?zeci de mii de clerici ?i laici activi”. [8] Din cele 80.000 de biserici mai func?ionau 11.525. Prin decret a fost interzis? b?taia de clopote pe tot întinsul „??rii lui Ilici”. Ora?ul Simbirsk, în care se n?scuse V. Lenin, avea în 1917 zeci de biserici, catedrale ?i mân?stiri. În urm?torii ani toate cl?dirile de cult, între care ?i biserica în care a fost botezat Lenin, au fost aruncate în aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, în cimitirul Pokrovski a fost l?sat neatins doar un mormânt, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tat?l acestui monstru, c?ruia îns? i-a fost distrus? crucea, înlocuit? cu un însemn bol?evic.
 
?ara avea nevoie de alt? religie ?i de al?i dumnezei. Religie nou?, în concep?ia lui Lenin, urma s? fie ideea comunist-bol?evic?, iar noul dumnezeu era gata s? devin? chiar el, paranoicul din Simbirsk. Se sus?ine, fals, c? Lenin era de o „modestie legendar?”. Dar înc? în timpul vie?ii sale, atât el, cât ?i confra?ii s?i de la conducere, de cum au ajuns la Putere, botezau ora?e cu numele lor, î?i ridicau monumente, pl?teau scriitori care s? scrie c?r?i despre ei, pictori care s? le fac? portrete, tot ei s-au mutat în apartamentele ?arilor din Kremlin, î?i editau operele complete (unele nescrise) etc. În 1922 la ordinul lui V.I.Lenin, i se ridic? statui „lui V. I. Lenin în ora?ele Simbirsk, Jitomir, Iaroslav”, iar în anul urm?tor înc? în vreo 30 de localit??i. De men?ionat faptul c? „modestul” conduc?tor pierdea zile întregi ca s? pozeze armatei de sculptori care urmau s?-l imortalizeze. Înc? în iulie 1918, la sugestia lui Lenin, academicianul Pokrovski prezentase Sovnarkomului un raport în care cerea în?l?area „a cincizeci de monumente închinate activit??ii revolu?ionare”. Pentru c? ridicarea statuiilor noilor lideri întârzie, Lenin îi telegrafiaz? lui Lunacearski: „Am ascultat raportul lui Vinogradov despre busturi ?i monumente ?i sunt profund indignat. Te admonestez pentru neglijen?a dumitale criminal?. S?-mi trimi?i de urgen?? lista vinova?ilor pentru a fi trimi?i în judecat?. Ru?ine sabotorilor ?i tâlharilor”. Vreo duzin? de activi?ti, sculptori, pictori, arhitec?i „sabotori”, care întârziaser? s?-i înal?e statui au fost împu?ca?i. Pe urm? a mers totul mai bine: de „modestia” lui Lenin avea grij? alt „mare modest” - I. V. Stalin, care în 1924 a sugerat sanctificarea lui Lenin cu indica?ia, ca „în fiecare localitate din U.R.S.S. s? fie în?l?at câte un monument dedicat conduc?torului proletariatului mondial”. În 1990 în fosta U.R.S.S. existau peste 2.000.000 de monumente, statui, busturi amenajate dedicate lui V. I. Lenin. Pentru edificarea acestora se pl?tiser? atâ?ia bani câ?i ar fi fost necesari pentru construirea a 2.000.000 de apartamente, locuin?e pentru aproape un sfert de ?ar?.
 
Tot ce-a spus Lenin era minciun? sfruntat?. La 1 mai 1919 a declarat în fa?a mul?imii adunate în Pia?a Ro?ie: „Cei mai mul?i dintre Dumneavoastr?, cei care înc? nu ave?i treizeci-treizeci ?i cinci de ani ve?i vedea înflorind comunismul”. La Congresul al III-lea al tineretului comunist din 1921 preia minciuna: „Genera?ia care are azi cincisprezece ani va tr?i peste 10 ani sau dou?zeci într-o societate comunist?”. Hru?ciov avea s? ne fixeze ?i el o dat? pentru venirea comunismului pe p?mânt: 1981. Voronin ne zice, c? dac?-l l?s?m s? conduc? ?ara înc? 50 de ani, ne va ar?ta ?i dânsul cum arat? comunismul. Lenin a murit acum 80 de ani. Autopsia a dovedit c? moartea lui Lenin a fost provocat? de „o afec?iune incurabil? a vaselor sangvine”, consecin?? a unui sifilis netratat în tinere?ea „revolu?ionar?”.
 
Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era - cum au scris, între primii revolu?ionari bulgari, cu m?rturii care au fost reproduse acum câ?iva ani în presa de pe mapamond, inclusiv în „Literatura ?i arta” - homosexual ?i în exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe „frumu?elul” Gri?ka Zinoviev ( Zinoviev c?tre Lenin: „Te pup pe tine ?i fundul t?u marxist”). Scriitorul rus Ilia Ehrenburg men?iona cu ironie: „E de ajuns s? te ui?i la Krupskaia, ca s?-?i dai seama c? pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Dar poate s-a ?i c?s?torit cu Krupskaia, tocmai pentru c? sem?na leit cu un b?rbat m?t?h?los?! Savan?ii sovietici au creat dup? moartea lui Lenin un Institut special care s?-i studieze creierul. (Institutul „Creierului lui V.I.Lenin”, condus de Vogt), de?i creierul la moartea lui în urma bolii era „cât o nuc?”. ?i nu prea era ce studia. Dar V.I.Lenin se tr?gea dintr-o familie cu grave boli de creier, tat?l s?u î?i pierduse facult??ile mintale în jurul vârstei de 40 de ani. Se ?tie c? V. I. Lenin a murit nebun: în ultimii ani de via?? l?tra ca un câine, în loc s? vorbeasc? - scheuna jalnic, uitase s? citeasc? ?i s? scrie, medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota în jurnalul s?u c? m?re?ul orator „spunea nu” unde trebuia s? spun? „da” ?i invers. Krupskaia e cea care îl înv??a de la o vreme s? vorbeasc?. În 1923 deprinsese doar câteva cuvinte. Iat? cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reu?ise s? le însu?easc? dup? luni de trud?: „celul?” (de închisoare), „congres”, „??ran”, „muncitor”, „popor” ?i „revolu?ie”.
 
„Lenin a murit, dar fapta lui este vie”, zic comuni?tii. Atâta timp cât faptele unui degenerat vor fi „vii” ?i luate drept modele, cât schizofreniile lui politice vor continua s? fie c?l?uze pentru ni?te indivizi, care cred c? omul poate fi fericit numai într-o cazarm?, iar marile lui crime vor fi calificate drept „merite în fa?a istoriei”, pentru c? „orice crim? în numele revolu?iei este moral?”, (citat din V.I.Lenin), atâta timp cât dintr-un om avid de sânge se va face un sfânt infailibil, o icoan? la care s? se închine genera?ii, aceast? orbire evident? nu poate fi decât o pedeaps? a lui Dumnezeu. Comuni?tii de azi, care se consider? continuatorii lui Lenin, ar trebui s? poarte deopotriv? r?spundere ?i pentru crimele lui. Care sunt enorme. Revolu?iile comuniste au toate ca una drept mobil banala invidie omeneasc?: cei care n-au vor s? aib? ca ?i cei care au, dar f?r? s? munceasc?. Dac? ar fi s? rezum?m vastele înv???turi ale lui Lenin, acestea ar fi câteva:
- Dac? dore?ti s? ai ceva, ucide-l pe cel care are acel ceva ?i acel ceva va fi al t?u!
- În numele viitorului luminos, s? împu?c?m zece, o sut? de milioane de oameni, „s? nu ne oprim indiferent de num?rul mor?ilor” (Lenin), chiar dac? nu vor r?mâne decât câteva sute de mii, care merit? cu adev?rat s? fie fericite.
„Interesul maselor” poate fi folosit doar în interes propriu. Împu?ca?i masele, invocând interesele maselor! Propov?dui?i f?r? încetare c? statul trebuie s? fie condus de popor, ?i conduce?i-l în numele lui, f?r? s? mai consulta?i poporul!”. Unui comunist totul îi este permis. Orice tic?lo?ie f?cut? de un comunist este moral?, ?i orice tic?los dac?-i comunist este un erou. Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: „Noi nu credem în moralitatea etern? ?i consider?m perimate toate pove?tile despre moralitate!”. Într-o discu?ie cu bol?evicul Vladimir Voitinski, a precizat nevoia de tic?lo?i a bol?evicilor: „Partidul nu este o ?coal? pentru doamne… un tic?los poate s? fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru c? e tic?los”. Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba fa?a lumii sunt metode teroriste. V. I. Lenin a fost p?rintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Laden, Carlos „?acalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori.
Venirea lui V.I.Lenin la putere în Rusia anului 1917 a însemnat un blestem pentru aceast? ?ar? ?i pentru ??rile peste care acest vast imperiu s-a l??it sau a venit în atingere. El a aruncat dezvoltarea acestei ??ri, dar ?i a ??rilor c?rora le-au fost impuse ideile leniniste, cu o sut? de ani înapoi. Timp, se pare, pentru unele popoare irecuperabil. Cât unii vor încerca s? ne fac? s? mai credem c? ideile lui Lenin ne pot face ferici?i vreodat?, iar noi îi vom ?i crede - vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos în afara istoriei de istoria îns??i.
--------------------------------------------
[1]Dmitri Volkogonov, Lenin, O nou? biografie, Editura Lider, 2000,p.138.
[2] Ibidem,p.138. p. 192.
[3] Ibidem, p. 192. p. 293.
[4] Ibidem, p.304.
[5]Dic?ionar enciclopedic, Granat, Moscova 1927, pag. 218, în articolul despre Gr. Kotovski, unde acesta e numit cu drag de autori, între altele, „erou penal ?i tat?l bandi?ilor”).
6]Dmitri Volkogonov, Lenin, O nou? biografie, Editura Lider, 2000,p. 393.
[7] Vezi Nikolai Berdiaev: „Sensul Crea?iei” - Un liber cuget?tor credincios
[8]Dmitri Volkogonov, Lenin, O nou? biografie, Editura Lider, 2000, p. 411.
footer