Revista Art-emis
Maria Diana Popescu - Restul este legend?! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Victor C. Demetrescu   
Duminică, 30 Ianuarie 2011 21:32
Restul este legenda - copertaUn alt raport cu esteticul, un tip nou de coresponden?? īntre creator ?i metafor? reclam? volumul „...Restul este legend?"- tezaurizare de liric, psihologic, filosofic, etic, religios. Judecata va ?inti, f?r? īndoial?, sinteza inefabil? a elementelor enun?ate. Admirabil este modul cum fiin?a poetei iese din ascundere, ca situare disponibil?, īncercānd un echilibru īn natura constrāng?toare, īn sensul de cerere insistent?, prin care Divinului I se pretinde a-i trimite aten?ie: „porumbel al lui Noe īn pomul de ap?/de miliarde de ani/ prin clasicile g?uri negre/ strig la Tine/ Tu Doamne/ Te ui?i cum m? clatin/ pe ramura/ din care a fost cioplit? crucea Golgotei/ ca ?i cum a? ezita s? p?trund/ īn strania viziune cosmic? a iubirii/ m? pierd prin lanul cu sfin?i/ ?i aproape c? ating cu vīrful aripii/ ve?mīntul poruncilor Tale". Divinul trece drept prezen?? permanent?, iner?ial?, īntemeind fiin?area a tot ceea ce este prezent.

Maria Diana Popescu vine cu posibilitatea unui „ritual" care anuleaz? efecte nedorite ale timpului propriu, īntrerupe curgerea unei cascade de timp, motiv prezent īn vechile mitologii, prin aportul unui miracol repetat sau a unui salvator cosmic. Pentru a evita alunecarea īntr-un vid str?in, īmbr??i?eaz? scrisul ca agent transcendent īnzestrat cu ?ansa de a inversa sau de a restaura filigranele pierdute ale rostului existen?ei. Cadrul timpului-cascad?, prezent īn diverse mitologii, īntr-un sens sau altul, īntrez?rit ?i īn metafizica platonician?, potrivit c?ruia lumea Umbrelor, atins? de imperfec?ie, e precedat? de lumea Ideilor - singura lume f?r? pat? - este ?i īn cazul poetei, fundament accentuat de expresie. Fie c? puterile cosmice sunt imaginate ca elemente impersonale, fie c? sunt īnchipuite sub form? personal-ipostatic?, un anume torent, o anume cascad?, o anume ierarhie, pot fi admirate: sus st? neimitabil punctul divin supracosmic, el eman? razele logosului care īmbr??i?eaz? ideile īn care intr?, ca tot atātea microgalaxii, etapele propriei vie?i, sfera actelor umane, materia, iubirea, triste?ea, p?māntul, aerul, anotimpurile.

Consecvent dezvoltat?, viziunea despre timpul propriu, fie ca simpl? invocare, fie motiv- fluviu, pornit irevocabil spre nadir, este foarte interesant?. Īn cazul nostru poemul devine matca prin care curge, f?r? posibilit??i de alterare, o substan?? vie, sporit? de metafor? - substan?a pur? a inspira?iei, care nu mai poate fi mic?orat?, nici degradat? - acea substan?? care include nisipul de aur al „timpului-fluviu": „st?team cu umbra la o mas? de brad/ un cap?t de ve?nicie/ se prelungea/ īn propria piele/ corabia cu pīnze din Orientul Supracosmic/ oprise īn apa od?ii/ o piatr? c?zuse am?rui/ din vīrf de Golgot?/ īn apa cafelei". Cu totul superior celor anterioare, prezentul volum aspir? la comunicarea gra?ioas? a rela?iilor polimorfe ale universului intim uman cu universul cosmos. De aici, ca loc comun al sensibilit??ii, substan?a de sim?iri, presim?iri, transfigur?ri, prefigur?ri, teme, motive, ipostaze lirice, evaziuni īn timp (trecut, viitor), īn spa?iu (exotic, imaginar, cosmic), reluate ori dezvoltate īntr-o unitatea de structur? afectiv? ?i estetic?, ca principalele axe motivice cultivate.

O astfel de poezie se m?soar? cu unit??i diferite fa?? de produc?ia din pia?a literar?. Ceea ce īndeob?te se nume?te „literatur? bun?" mai poate fi g?sit? īn condeiul unor scriitori precum Maria Diana Popescu. Nu am voie s? m? apropii de la catedr? de un asemenea capital de crea?ie, cu atāt mai mult cu cāt am auzit pa?ii poetei c?lcānd sigur īnc? din vremea studen?iei, de la primele apari?ii pe hārtie, de pe cānd ne cānta spre īncāntare cu chitara din crea?ie la festivaluri. Mai apoi, īn calitate de lector ?i prefa?ator al cātorva dintre volumele sale, am punctat evolu?ia ?i inextricabila valoare a scrisului, fa?? de care a?a-zi?ii profesioni?ti ai istoriei literare continu? s? se poarte de parc? n-ar exista. Cui īi e team? de poe?ii buni? La o privire general?, mediocrit??ilor care, cu fatal? deta?are, ?in cu din?ii de pānza de p?ianjen a falsei notoriet??i. Cele 14 volume - poezie, publicistic?, eseistic?, interviuri - reprezint? crea?ie valoroas?, elaborat? īn iure?ul tr?irii. Motiv pentru care afirm īnc? o dat? c? poezia, cu prec?dere, p?streaz? īntr-un chip viu frumuse?ea sentimentelor care au generat-o, r?spunsul inspirat la suferin?ele cu care existen?a a īncercat-o. Scrisul frumoasei poete, cu plete blonde ?i lungi pān? la „genunchii uzi de lacrimi", are o autentic? for?? m?rturisitoare, o func?ie salvatoare, fiind, īnc? de la primele scāncete, „hrana" ?i „r?zbunarea" spiritului prins īnc? de copil īn „hora de cai": „ca s?-mi u?urezi na?terea/ m? chemai pe numele din adolescen?a/ pierdut? la/hora de cai fl?c?ul care de mīn? m? ?inea/ īn acel atīt de repede joc de m?tase/ īn haine de doliu/ a īmbr?cat fecioria pe corni?a dealului/ strigai c? ploaia e copilul lunii"

Grafica de carteCu un anume joc inteligibil atrage asupra virtu?i cosmotice, prefigureaz? un nivel ordonator legat de ritmul naturii l?untrice, un fel de extract, o esen?? de molecule miraculoase, sau valoarea pe care Sartre o d?, īn construirea imaginii, „analogonului kinestezic". Ceea ce transmite nu e doar profunzimea respira?iei lirice, ci sentimentul unei vie?i prinse de timpuriu īn bolduri, sub sticl?, īntr-o cutie pre?ioas?, gravat? cu filigrane lucitoare. Poezia Dianei e ca o promisiune tulbur?toare, o prefigurare a sensului, īnc? neexplicitat discursiv, ce m? trimite cu gāndul la Eliot. El afirma c? „poezia e o comunicare dincolo de cuvānt", iar „poetul vizeaz? hotare ale con?tiin?ei dincolo de care cuvintele nu mai au putere, cu toate c? īn?elesul exist?": „cred ?i te mint c? aud/ muzican?ii de pe Titanic/ īn trupul zilei de ap?/ p?truns ca la genez?/ īn bemol,/ īnal?? īn diez/ amintirea lui de Ulise/ fermecat de nimfe"

Fiin?ei poetei īi e dat? posibilitatea de a ie?i din tiparul biologic, de a-?i dep??i astfel, prin crea?ie, facticitatea. La fel ca ?i Friedrich Nietzsche „poeta trece dincolo de sine īn totalitatea fiin??rii, adic? īn eterna reīntoarcere a aceleea?i", fiind pur? exercitare, fiind subjectum (ca „reprezentare ce se reprezint? pe sine"), adic? acel ceva care se afl? aici, de fa??, de la sine, instituind valori. Impunānd realit??ii sale alte tipare, independente de cele pe care le tr?ie?te īn ritmurile biologice, poeta, care nu īnceteaz? s? fie natur?, „īnceteaz? totu?i īn poezie s? fie numai ?i numai natur?", luāndu-?i libertatea de-a se juca de-a natura, creānd, asemenea naturii, un univers dominat de o muzic? a sferelor, univers care o integreaz? ca pe o component? esen?ial?, īn armonia divin? a lumii. Atunci cānd se simte, īntr-o anumit? ordine a timpului, un exilat, se conecteaz? apartenen?ei acestui ?inut cosmic inventat. Pitagora considera c? muzica e capabil? s? purifice sufletele, s? vindece durerile. Poemele volumului produc esen?ialmente o imita?ie a muzicii sferelor. Cosmosul, poeticul ?i umanul cānt? parc?, potrivit principiului „asem?n?torul recunoa?te asem?n?torul". Cel ce le va citi va r?spunde muzicii vindec?toare, īn m?sur? s? acordeze sufletul cu armonia ?i frumosul. Maria Diana consider? frumosul creativ ca fiind condi?ie suprem?, idee de lucru prototipic?, la care, participānd, tr?irile, fiin?ele, mi?carea, dragostea, protestul ?i lucrurile devin ?i ele frumoase. Īnclina?ia spre frumos are īn construirea operei sale un sens metafizic, tr?ind din plin aspira?ia spre transcendent ?i intui?ia mistic? a Divinului. Frumuse?ea īns??i na?te tot ceea ce este frumos īn cazul poetei: „Timpul ca un banchet/ vine foarte aproape/ de cafeaua noastr?/ pe jum?tate goal?/ mi se pare c? merg plīngīnd īn urma unui car funebru/ nu ?tiu cine se afl? īn sicriul/ din care spīnzur? picioarele unui copil/ nen?scut ?in de mīn?/ sufletul amurgului/ gīfīie de durere poemul/ opre?te-m? din scris/ pīn? nu mi se scurge via?a prin/ umbrele noastre a?ezate una līng? alta pe ?ine/ grele buruieni ne urc? pe glezne noaptea/ vin c?r?rile pe jos la nunt?/ se preface vinul/ duios dinspre ran? te strig/de cīteva secole/ anii īmi fug de acas?/ restul este legend?..."

A avea curajul unor „escale īn arhipelaguri d?rāmate", a le transfera lor metafora metaforei, iat? argumente care o transform? īntr-un matein - generatoare de tr?iri pure īntr-o lume supus? fragment?rii, lume pe care, pān? ?i „copiii nen?scu?i ai gāndului īncearc? s? o sprijine cu umerii unui deal imaginar de salcāmi": „īn timp ce dormi respirīnd cu īntreg universul/ ave ī?i spun/ nu e formul? de basm/ ci punctul īmbr??i?at de noi/ diminea?a/m? strīnge rochia īntins? pe iarba raiului cel?lalt/ cu sete sorb nu din vin/ nu din cafea/ ci din f?ptura ta de rou?/ te strig īn cercuri/ de?i nu-mi cuno?ti c?ile/ pe care vin plec ?i m? īntorc de la glezne īn sus/ e?ti izvor cu sfin?ite reflexe". Maria Diana Popescu este una dintre vocile reprezentative ale poeziei ?i eseisticii romāne?ti de atitudine civic? ?i patriotic? (volumele: „Cursuri de ?antaj", „Cai crucifica?i la simpozioane", „Imperfectul perfect" ?i „Omenirea īn paragin? savant?"), oricāt de multe armate sau strategii de marketing s-ar afla īn slujba prea-circulatelor fe?e din top-urile literare. Linia protestului ei nu compromite autenticitatea lirismului, fiind vorba doar de fire?ti confluen?e de teme ?i motive, sau de echivalen?e. Astfel de voci lirice, insuficient mediatizate publicului, sunt ?inute sub obroc de c?tre corifeii care au acaparat, cu ascu?imea coatelor, notorietatea. Maria Diana Popescu este un scriitor rafinat ?i mult mai valoros decāt se vor mul?i īn orgoliul lor. Volumul „... Restul este legend?" (ilustrat de Ion M?ld?rescu cu o grafic? dup? picturile artistei Rodica Iliescu din Paris) este o carte de luare aminte. MDP se demonstreaz? a fi o scriitoare plurivalent?, valoroas?, dotat? cu o sensibilitate aproape bizar? pentru timpurile noastre, cu o elegan?? capricioas?, specific? femeilor erudite. Aportul major la evolu?ia procesului cultural nu are cum s?-i fie negat.

Ceva din blānde?ea fecioarelor, „gata s? māngāie lumea pe cre?tet", dar ?i ceva din īnc?p??ānarea iscoditoare a femeii „mintoase pān? la limita agresivit??ii", citānd din referin?ele acad. Gheorghe P?un la una din c?r?ile poetei. Amestecul, oarecum paradoxal - dezinvoltur? cult?, contempla?ie liric?, neastāmp?r constructiv, dorin?? de cunoa?tere ?i asimilare - din care se nutre?te consecvent ?i demn, a urcat numele s?u pe un podium cu impact. Spiritualice?te de o admirabil? prospe?ime, un nume de top, tot mai citit īn īntreaga lume, cu atāt mai admirabil cu cāt este un jurnalist „f?r? de argin?i", Maria Diana Popescu, conexat? la experien?? ?i profesionalism, f?r? s? se lase derutat? de manipulare, protesteaz? īn speran?a unor vremuri mai bune. De?i īn persoan? e una din cele mai senine figuri, de o stranie candoare, cu o fraz? cald?, īnv?luitoare, pe care nu ai cum s? nu o īndr?ge?ti, īn editoriale se arat? „protestatar vehement", precum afirm? īntr-o edi?ie trecut? a prestigioasei reviste Agero. Citesc īn paginile unor reviste ?i ziare c? Maria Diana Popescu e tot mai preferat? de galeriile de art?, de sediile culturale, īn calitate de amfitrion ?i critic, prezentānd arti?ti plastici ?i scriitori ai vremii. Cu memorie uimitoare ?i o erudit? capacitatea oratoric?, mai rar īntālnit? le genul feminin, MDP este intelectualul care vorbe?te īntotdeauna cu sfiiciune, cu modestie, aproape cu t?cere despre dānsa.

Restul este legenda - dvdAm re?inut, printre altele, de cānd era student?, o frumoas? cugetare: „tr?iesc pe furi?, astfel ca existen?a mea s? nu incomodeze alte existen?e". Iat?, pe furi? ?i cumin?i, scriitorii ca MDP rodesc īn punctele cardinale ale culturii, devenind valoro?i ?i aprecia?i. Nefiind genul de scriitor care se risipe?te prin periodice f?r? audien??, este, f?r? īndoial?, foarte apreciat? la institu?ia Agero din Stuttgart, ?i de consumatorii de cultura bun? din lume. Revenind la „...Restul este legend?" - baz? a talentului ?i a inspira?iei pe care s-au altoit poeme de excep?ie -, g?sesc potrivit ca volumul s? fie a?ezat pe raftul īntāi al bibliotecilor. DVD-ul HD, un film realizat de Ion M?ld?rescu, cu banda sonor? īnregistrat? la KISS FM, ofer? o audi?ie de excep?ie, prin interpretarea de mare sensibilitate a poetei īn duet cu Teodor Bruc?r, director de radio. Niciodat? prea ostentativ?, cu un gen de rigoare desp?timit?, atent? mereu la detaliile de importan??, cānt?rind grijuliu expresiile, dup? m?sur? etic? a adev?rului īmpins pān? la urzeala gramatical?, Maria Diana Popescu, ale c?rei editoriale ?i cronici din pagina Agero le citesc ca pe cuvānt īnaintea c?r?ii programate la lectur?, a ajuns la o limpezime a min?ii, la o coeren?a expresiv? de talia unei mari lec?ii de cultur?. Efortul sincer ?i dezinteresat de obiectivare, de dreptate, este explicabil, poate dincolo de alte scrupule convergente, prin aceea c? scriitoarea Maria Diana Popescu este licen?iat?, pe lāng? Litere, ?i īn Drept. Analiza „moral?" ?i analiza „liric?" sunt dou? oglinzi paralele īn care se reflect? demersul liric ?i m?rturisitor ?i care, la o privire atent?, se completeaz? f?r? tr?dare, f?r? substituire. Dac? exist? īn aceste crea?ii vreo judecat? īndoielnic?, „īn spatele ei nu st? o inten?ionalitate impur?, ci doar fatalele limite ale umanului, cu care ne confrunt?m cu to?ii, chiar dac? nu suntem dornici s-o recunoa?tem".

Capacitatea intelectual? a poetei mi se pare mai presus de orice discu?ie, dac? nu ar fi fost astfel, nu a? fi angajat cuvāntul girator c?r?ilor ?i demersurilor autoarei. Maria Diana Popescu st?pāne?te esen?ial ipostaza de poet ?i pe aceea de editorialist, īn īntemeiata ceart? cu societatea, cu exponen?ii peisajului contemporan. Poeta a ucenicit simpatetic-informal ?i la ?tiin?ele psihologice ?i filosofice, astfel c? literatura aceasta este īnainte de toate document ?i m?rturie, acoperind o parte din complexul problematicii general-umane, sociale, etice, lirice, filosofice sau religioase.

„Am ajuns de unde am plecat la cli?eul-teorie al secolului vitez?/ vreau s? comunic cu Geneza sau cu Via?a de Apoi/ īntr-o complicitate secret? cu mine/ drept r?splat? pentru miliardele de ani/ cīt am st?pīnit cu sīngele/ femeia īngropat? de vie/ sub fruntea mea de femeie/ pasul de balet nu a existat/ nici Fausto Papetti..../ restul este legend?"... O legend? vie!
                                                                                                                                                                                                               Grafica Ion M?ld?rescu footer