Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 27 Iulie 2014 17:51
Marian Teodorescu, Campia în vreme de cea??„Câmpia în vreme de cea??” - Marian Teodorescu, Editura Agerpress, 2013
 
Dup? amplele volume ale lui Cornel Nistorescu,  „Reporter la sfâr?itul lumii” ?i „Români vi se preg?te?te ceva”, un alt gazetar afirmat în presa militant?, „ante” ?i postdecembrist?, cu rampa de lansare la revista „Flac?ra”,  ofer? literaturii române un volum de referin?? asupra unei epoci  istorice, inspirat definit? de titlul c?rtii „Câmpia în vreme de cea??”. L-am numit pe autorul Marian Teodorescu, cel  care în anul 1984, de  Ziua Inv???torului, semna în „Flac?ra”  o pagin?  împreun? cu Ilie Purcaru si Cornel Nistorescu, ilustrat? de Paul Agarici. Toti trei au scris despre figurile luminoase ale unor mari dasc?li de ?ar?, p?trun?i de responsabilitatea pe care intelectualii înainta?i o aveau fa?? de via?a satelor. Efigia moral? a dasc?lilor p?rea ?tan?at? în con?tiin?a fiec?ruia. Ilie Purcaru a evocat un mare dasc?l de ?ar?, devenit figura legendar? a Gur?sl?ului, locul istoric din S?laj, unde Mihai Viteazul i-a biruit în lupt? pe unguri. Acest dasc?l s-a b?tut acolo pentru ?coal?, lumin? ?i spirit. A finan?at expedi?ii arheologice, folclorice si etnografice. A adunat în zece caiete toat? istoria locului, tradi?iile, folclorul ?i amintirile despre b?t?lia Gurusl?ului, pe care le-a oferit lui Nicolae Iorga. A în?l?at, în anul 1926, primul obelisc închinat Viteazului, distrus de horthy?ti în anul 1940. Cel de al doilea obelisc, ridicat în anul 1976, este, ast?zi, n?p?dit de b?l?rii. Cornel Nistorescu ?i-a evocat înv???toarea, o tân?r? frumoas?, dar drastic? în metoda pedagogic?, care în  toat? via?a a fost o str?jer? vigilent? a limbii române în satul modest ?i priz?rit, Turmas, a?ezat pe Valea M?rtine?tilor (Hunedoara). Din iubire, relata reputatul gazetar, dupa 25 de ani, când ne b?tea parc? ne b?tea mama. Da, dar din mâna d?sc?li?ei au ie?it oameni, unul ?i unul. Marian Teodorescu a socotit c? „Don Costic?”, înv???torul Constantin Grigore de la ?coala primar? din Buzescu  (Teleorman), a pregatit pentru via??, într-o carier? didactic? exemplar?, 350 de  oameni ai ??rii. Fiica sa, de?i excep?ional preg?tit?, din cauza unor anume stâng?cii lua premiul al doilea. Inv???torul considera c? un exces de obiectivitate, în acest caz, este un  bun exemplu personal, prin care cultiva un model social. Cele trei situa?ii  de via?? ne duc cu gândul la responsabilitatea intelectualilor fa?? de via?a satelor noastre. Adic? spre locul originilor, acolo de unde trebuie ?i este posibil, în scenariul optimist, s? înceap? marea rena?tere ?i rede?teptare na?ional?.
 
Care este starea  satelor ?i a omenilor din talpa ??rii, în devenirea lor?
 
Este o întrebare binevenit?, iar Marian Teodorescu ne ajut? s? deslu?im cât de complicate ?i cât de grele pot fi r?spunsurile. Cartea sa  are ca personaje  principale ni?te ??rani din Teleorman supu?i malaxorului de con?tiinte al istoriei postbelice.  Nu seam?n? cu ??ranii din operele lui Zaharia Stancu sau Marin Preda - ?i unul ?i altul  strâns lega?i de ruralul teleorm?nean. Nu sunt nici ??ranii lui Dinu S?raru. Eroul principal din „Câmpia în vreme de cea??” este unul dintre aceia care au intrat în istoria României cu Divizia sovietic? „Tudor Vladimirescu”, format? din prizonieri români c?zu?i pe frontul de Est, dar ?i din suficien?i dezertori ?i oportuni?ti, temeinic prelucra?i de N.K.V.D.. Dumitru Mitea, zis a lu' Muratoare, când a fost demobilizat din numita divizie, a primit drept cuvânt de ordine, din partea comandantului: „Tovara?e Mitea, o s? treci în via?a civil?, dar faptul c? ai fost onorat s? faci parte din aceast? unitate de elit?, care este Divizia „Tudor Vladimirescu”, te oblig? s?-?i folose?ti cuno?tin?ele c?p?tate în procesul de preg?tire politico-ideologic? de care ai beneficiat, pentru inf?ptuirea unei noi societ??i în România […]”.
 
În zorii noii  societ??i,  a lu' Muratoare este uns primar, dup? ce înv???torul Gheorghe Mircescu a fost dat jos cu for?? proletar?, având antecedente de frunta? ??r?nist ?i combatant pe frontul de Est, de unde a lu' Muratoare dezertase la sovietici. În noua societate, „cei buni de papagal” prind locuri, cu scoatere din produc?ie, la facult??ile muncitore?ti cu profil juridic, menite a da noii magistra?i, care s?-i înlocuiasc? pe cei care sunt produsul regimului politic înl?turat. Un astfel de noroc l-a p?lit ?i pe Gic? Boncea, fiul unui ??ran s?rac, care vroia s?-l vad? pe fiu-s?u domn. Pân? la urm?, Gic? Boncea a ajuns procuror pe lâng? Tribunalul Militar Teritorial Bucure?ti, instan?a de judecat? a marilor loturi de „bandi?i contrarevolu?ionari”, spioni ?i tr?d?tori „vându?i imperiali?tilor”. La alegerile din noiembrie 1946,  în comuna gospod?rit? de tovar??ul Mitea, candidat al Blocului Partidelor Democrate , „Ochiul” (??r?ni?tii) a ob?inut 1600 de voturi,  „Stâlpul” (liberalii) 800 de voturi, iar „Soarele” (Blocul Partidelor Demnocrate) 600 de voturi.  Urmare la o circular? a guvernului, buletinele au fost arse imediat dup? num?rarea voturilor, iar rezultatele s-au transmis telefonic ?i centralizat  în ordinea invers? a scorului. Comuna d? s? se r?scoale, dar jandarmii deschid foc, iar capii nemul?umi?ilor sunt du?i noaptea cu duba neagr?.
 
Tovar??ul Mitea promoveaz? la Camera Deputa?ilor, dar pricepe, din prima, c? egalitatea promis? ?i fr??ia - „Secera si Ciocanul” - a muncitorilor cu ??ranii are  oarece hibe.  Reprezenta?ii  „Ciocanului”  au fost cazati la hotelurile de lux „Athénée Palace” ?i „Ambasador”, iar cei ai „Secerii” la Hotel „Rahova”, chipurile  având privilegiul de a fi mai aproape de Palatul din dealul  Patriarhiei. Inainte de a intra în Palatul Parlamentului, tovar??ul Mitea s-a inchinat în fa?a Bisericii Patriarhale. La prima sedin?? a Camerei, a?ezat în fotoliul de deputat, privirea lui Mitea se îndreapt?  fascinat? când spre „cel mai iubit fiu al clasei muncitoare”, Gheorghe Gheorghiu Dej, când spre „zâmbetul cald ?i subtil al dârzei tovar??e Ana”, despre care i se vorbise la preg?tirea politic? din Uniune,  când spre primul ministru, Petru Groza. Acordurile Imnului Regal ?i Mesajul Tronului… Deputatul Mitu, c?ci a?a s-a prezentat colegilor, încearca s? ia noti?e, dar scrisul nu-l ajuta. Re?ine, în memorie, recuno?tin?a regal? fa?? de glorioasa Armat? Sovietic? eliberatoare ?i sarcina trasat? de tân?rul rege pentru sporirea produc?iei agricole, prin înzestrarea cu  ma?ini ?i unelte ?i acordarea de credite. Mitu se bucur? ?i viseaz? cum vor veni tractoarele ?i combainele din Uniunea Sovietic?.
 
Discursul Pre?edintelui Consiliului de Mini?tri îl entuziasmeaz?, c?ci: „Adunarea Deputa?ilor nu mai e Parlamentul vechilor politicieni. Nu mai e o distrac?ie sau un exerci?iu de gimnastic? politic? sau un prilej de a te certa cu al?ii. S-a terminat cu spectacolul tr?nc?nelilor inutile, de aceea deputa?ii trebuie s? se dedice unei activit??i intensive ?i folositoare”. Dupa prima s?pt?mân? de activitate parlamentar?, Mitu avea s? afle c? în noua sa ipostaz? sunt importante trei lucruri : informa?ia, rela?iile ?i banii.  A?a c?, de Cr?ciun, nu se mai osteni s? taie porcul, fiindc? s-au g?sit destui s? i-l prepare, iar cu o aten?ie b?neasc? oferit? consilierului lui Z?roni ?i-a împropiet?rit cumnatul cu vreo zece hectare, la pre? de dou? ?i jum?tate. In nici o lun? de osteneal?, a votat legi din care nu în?elegea nimic. Noroc cu un coleg de camer?, un oltean cu mintea ager?, care l-a sf?tuit s? scape repede de bani, c?ci vor vota stabilizarea monetar?. A?a a cump?rat p?mânt de la un cons?tean, care în semn de protest a dat foc milioanelor f?r? valoare le poarta deputatului, alegându-se ?i cu o amend?!
 
Apoi, ?i-a amintit c?  în Uniunea Sovietic? i  s-a spus: „Cine nu este cu noi este împotriva noastr?”, pretext de r?zbunare pe înv???torul Mircescu, care nu-i da aten?ie, nu era cu el, ?i-i l?sase fiul repetent în clasa a treia. A?a c? a f?cut un denun?  la partid  ?i dasc?lul va sta trei ani în închisoare f?r? s? fie oficial acuzat  ?i judecat. Alegerile pentru Marea Adunare Na?ionala l-au l?sat pe tovara?ul Mitu pe dinafar?, fiind reciclat consilier la Sec?ia Agricol? de plas?. Din aceasta func?ie de corvoad? birocratic? a fost selectat în comandourile revolu?ionare care, în noaptea de 2/3 martie 1949 au despropriet?rit mo?ierii ?i le-au impus domiciliu for?at. Apoi, experien?a sa politic? a fost deplin valorificat? în cei 13 ani de lupt? cu 11 milioane de ??rani care au încercat zadarnic s? se opun? colectiviz?rii agriculturii. Nu s-ar putea spune c? lui Mitea i-au pl?cut îns?rcin?rile partidului. Când l-a denun?at pe înv???tor l-a str?fulgerat amintirea primei zile de ?coal?, când doamna Mircescu i-a pus creionul în mân?. Când mo?ierul Nicolae Lupu a fost ridicat la miezul nop?ii, doar cu strictul necesar ?i-a amintit cu strângere de inim?  c? tat?l acestuia, Anghel Lupu, a fost un boier omenos, care nu le-a pus botni?? la culesul viei ?i nici nu a ?inut seama c? ??ranii mâncau struguri pe s?turate, c? familia Lupu nu s-a amestecat în politic? ?i nu a f?cut r?u nim?nui.
 
Nici în lunga campanie a colectiviz?rii, Mitea nu a luptat cu convingere revolutionar?, dar cerberii ideologici îi aminteau mereu, lui ?i celorlal?i ca el, de îndoctrinarea primit? în Uniunea Sovietic?: „A?i în?elat încrederea partidului, având atâtea nerealiz?ri în îndeplinirea acestei sarcini fundamentale din programul de transformare socialist? a agriculturii  […] v? l?sa?i domina?i de atmosfera zvonistic? du?m?noas? a chiaburimii. V? amintesc c? nu ei, ci noi suntem la putere, de aceea, folositi-v? de ea ?i da?i de p?mânt cu aceste lipitori ale satului. Elibera?i pe oamenii cinsti?i din chingile otr?vite ale acestor nemernici!” În satul lui Mitea  conducerea muncii de „l?murire”  a ??ranilor a fost încredin?at?  muncitorilor Ilie Buzatu si Mitic? S?p?lig?, comuni?ti ilegali?ti din deta?amentul  Atelierelor C.F.R. Grivi?a Ro?ie. Ace?tia i-au cerut lui Mitea informa?ii despre „punctele slabe ale comunit??ii ?i cei care se vor împotrivi […]” . Fostul frunta? ??r?nist, înv???torul Mircescu, pentru „autoritatea ?i respectul de care se bucura  […]”, ?i chiaburul Vu?u Petrache, „care lanseaz? zvonuri alarmiste, tenden?ioase ?i aduce injurii partidului, guvernului nostru ?i Uniunii Sovietice”  sunt indica?i ca nepotrivi?i s? fie aborda?i. Nici nu va fi cazul. Când Buzatu ?i S?p?lig? au intrat în sat, în noaptea precedent?  umbrele cu duba neagr?  ridicaser? “elementele du?m?noase”.
 
Partidul, Securitatea ?i Procuratura sunt personaje colective  dominante ale nara?iunii, a c?ror prezen?? se simte ?i în aburii Câmpiei Române înv?luite în cea??. Crescut ?i educat în valorile rezumate în câte o „maxim?” din operele lui Engels, Marx, Lenin ?i Stalin,  Radu Mitea î?i dep??e?te tat?l ?i întruchipeaz? tot r?ul esen?ial din epoca Republicii Populare Române. În antitez?, Gic? Boncea, procurorul militar, fiul lui Niculic?, ??ranulul hâtru, care-?i botezase  câinele „Stalin” , evolueaz? ca personaj pozitiv, drept pentru care v-a fi trecut „în civil”, „la o  reducere de personal”. Motivul, îns?, era refuzul instrument?rii judiciare a unei dela?iuni de complot ?i uneltire împotriva orânduirii democrat-populare, pe care tribunalul a g?sit-o nefondat? ?i a retrimis-o pentru proba?iune. „Uneltitorii” erau opt elevi din ultima clas? de liceu, exclu?i din U.T.M., ca fii de „fo?ti”,  cu interdic?ia abuziv? de nu participa la reuniunile tineretului. Firesc, cei marginaliza?i, si-au organizat propriile distrac?ii, iar vigilentul Radu Mitea, secretar organizatoric raional al U.T.M., l-a instigat pe Miric? Tudose secretatul U.T.M. din liceu s?-i denun?e c? se întrunesc pe ascuns ?i uneltesc împotriva clasei muncitoare, a partidului ?i guvernului. Niculic? Boncea nu ?i-a întrebat niciodat? fiul de ce nu mai poart? uniforma militar? ?i lucreaz? ca jurist consult. Gic?, îns?, odat? ?i odat?, a?a în treac?t i-a zis-o : „tat?, cred c? nu ai fost prea inspirat când ai botezat câinele cu numele lui Stalin”
 
Nara?iunea se încheie cu un final în care personajele, exponen?i ai unei epoci care ne-a marcat profund istoria, esueaz? în propriile cariere ?i vie?i personale.
Fraza de încheiere a c?r?ii este de luat aminte ?i s? nu ne dea linite: „Pe vreme de cea??, în câmpie, lucrurile au contururi neclare, iar întâmpl?rile nu-?i dezv?luie nici ele în?elesul!” Bun venit scriitorului Marian Teodorescu între risipitorii de cea??!
footer