Revista Art-emis
Publius Ovidius Naso, un Petrarca al Antichit??ii PDF Imprimare Email
Prof. Ion Ionescu Bucovu   
Duminică, 20 Iulie 2014 18:56

Ovidius Naso, art-emisPoetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena ?i Alexandria, admirând  frumoasele vestale dar ?i femeile din saloanele nobililor. Dup? ce a c?l?torit pe Nil ?i a r?mas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în ?ar? cu o enorm? bog??ie sufleteasc?. Roma pe timpul lui devenise splendid?, pe Palatin se ridicase faimoasa Domus Augusta ?i Templul de marmur? al lui Apolo, urmat de Statuile Danaidelor. Se cl?dise m?re?ul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei ?i frumosul teatru al lui Marcellus. El frecventa adesea bazinul de ap? al lupt?torilor,  teatrele, circurile, dar ?i localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotic?. În  aceste împrejur?ri, probabil, s-? îndr?gostit el de o femeie- totam cantata per urbem- adic? cântat? în toat? Roma- ascuns? sub numele de Corina. Scria versuri pe un lectulus înc?rcat cu perne, seara în gr?dina sa, pe Via Sacra ?i Via Flaminia, gr?din? întins? pe câteva coline pline cu flori. Spuneam c? a fost un dandi, prima c?s?torie pentru el n-a rezistat, îi fugeau ochii dup? frumoasele Romei, a dat gre? ?i cu a doua ?i cu a treia c?s?torie. Dar i-a r?mas fidel? fiica sa, Perilla, care sub supravegherea lui a cultivat tot artele. Via?a lui a luat o întors?tur? nea?teptat? în anul 8, luna august, era noastr?, când Împ?ratul August îl exileaz? la Tomis, cetatea mercantil? greceasc? de pe coasta M?rii Negre, unde î?i va petrece toat? via?a.

N?scut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogat?, a îndr?git înc? de mic Poezia, de?i tat?l s?u îl întrebase: „De ce încerci o meserie nelucrativ?? Homer însu?i n-a l?sat nicio avere!” Idolii lui erau poe?ii elegiaci. Ovidiu a declarat c? acea care l-a inspirat întâia dat? a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântat? în toat? Roma, ascuns? sub numele de Corina. August, pentru a da satisfac?ie aristocra?iei tradi?ionale, care cerea reînvierea vechilor virtu?i republicane, d?du o serie de legi puritane, împotriva luxului, a adulterului, a celibatului ?i chiar a sterilit??ii, care produse o reac?ie violent?. Între timp, Iulia, nepoata lui August, face demonstra?ii de via?? libertin?. În cercul curtenilor se afla ?i Ovidiu. „Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu f?cuse caz pân? acum, e declarat? oper? corup?toare. Pare-se c? o v?zuse pe Iulia f?r? ve?minte, f?când aluzie  la Acteon, care a surprins pe Diana nud?. Unii cred c? se f?cuse vinovat de „lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împ?ratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la sfâr?itul lui noiembrie, anul 8 e.n., dup? ce mai contempl? pentru ultima dat? cerul cu lun? ?i cu stele al Capitoliului, poetul porni în îndelungatul exil cu câ?iva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionic?, cu multe peripe?ii, apoi Corintul, iese prin Bosfor ?i trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decep?ie. Clima aici e foarte aspr?, iarna un frig cumplt, vara o c?ldur? în?bu?itoare. Pe str?zi ge?ii b?rbo?i ?i pleto?i, p??esc înf??ura?i în cojoace ?i i?ari. Locuitorii vorbesc o grac? împestri?at? cu getic? ?i sarmat?. Peste tot vede paragin?, bordeiele sunt sub p?mânt,rar se v?d pluguri arând ?i vite p?scând.

Tomitanii l-au primit cu pl?cere, l-au scutit de impozite ?i l-au numit poetul lor.

„Dac? la Roma înc? vreun ins m? ?ine minte/ Sau numele meu singur  tr?ie?te înainte/ S? ?tie c? acolo unde începe ghia?a/ Printre barbari Ovidiu î?i irose?te via?a.”

Operele lui în care a cântat dragostea, „Ars amatoria” ?i „Ars amandi” sunt un fel de istorie spiritual? a dragostei unui p?gân care a v?zut în femeie cel mai gra?ios animal.Ovidiu cunoa?te ideea divinit??ii femeii ?i a eternit??ii dragostei. „Darul meu este de a nemuri prin cântece/ Femeile care au binemeritat: aceea pe care am ales-o devine ilustr? prin arta mea [...] Faima pe care o vor h?r?zi cântecele va fi ve?nic?.”Elegiile erotice ale lui sunt întemeiate pe elementul senzual. Ovidiu nu cunoa?te castitatea. Iat? o elegie : E var?.  Soarele este la amiaz?. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jum?tate deschise,  lumina intr? în odaie ca într-o p?dure. Atunci Corina apare cu p?rul desf??urat pe umeri ?i poetul îi admir? ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e rev?rsatul zorilor, la ceasul când aerul e r?coros ?i privighetoarea cânt?. O alt? elegie reprezint? un bilet trimis odat? cu un inel. Poetul ar dori s? fie inelul însu?i ca s? fie dus la buze atunci când puella î?i sigileaz? tabletele, s? alunece în sânul ei, sau s? intre cu ea în baie. „Amores” cânt? în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresat? Corinei, femeie iubit? pe care o exalt? în versuri în?l??toare. Aceste elegii i-au f?cut pe contemporani s?-l numeasc? „tenerorum lusor amorum”, adic? cânt?re? al iubirilor ginga?e. „Heroides” este o colec?ie de scrisori care povestesc romanul unor celebre pasiuni erotice: Hero c?tre Leandru, Penelopa c?tre Ulise etc. „Metamorfozele” reprezint? opera de c?p?tâi a poetului ?i în?ir? mul?imea legendelor despre transform?rile Universului, începând cu geneza ?i pân? la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calit??ile în?scute ale lui Ovidiu, precum ?i toate câ?tigurile pe care le datora profesorilor s?i, frecvent?rii saloanelor ?i satisfac?iile vie?ii romane, se reg?sesc în „Metamorfoze”. Expresia e c?utat?, pitorescul ?i plastica sunt foarte ap?sate, adesea gradate în chip fericit, mergând pân? la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul î?i deplânge amarul zilelor petrecute în exil, ap?sat de singur?tate, de dorul dup? cei l?sa?i acas?, de cerul ve?nic senin al Italiei. În acest? oper? este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii ?i pe vechii sci?i. De aceea eu  consider c? orice Istorie a literaturii române ar trebui s? înceap? cu acest mare poet.

Ovidiu r?mâne totu?i poetul iubirii.

El a dat lec?ii contemporanilor cum s? aleag? ?i s? cucereasc? o femeie, cum s? p?streze iubirea ?i cum s? se poarte femeia  cu iubitul. A fost un expert al psihologiei feminine ?i un rafinat în estetica corporal? ?i vestimentar?. Spicuim câteva idei din opera lui. Femeile trebuie duse la plimbare - zice el - la teatru, la circ, discu?iile cu ele trebuie s? poarte o not? elegant?, cu cuvinte alese, s? se lase sfiala rustic? la o parte, iubitul s? i se dest?inuie, s?-i admire fa?a ?i picioarele. Amantul trebuie s? joace teatru, s? plâng?, s? fie amabil, s?-?i arate gelozia. La însu?irile fizice trebuie s? se al?ture ?i însu?irile psihice. „Amorul pl?cut se ademene?te cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Înc?lze?te-i la sân mâinile înghe?ate! Nu-i repro?a iubitei defectele! Afl? un nume m?gulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-a n?scut.” El d? ?i sfaturi femeilor. Zice c? cine refuz? un cavaler va tremura bab? în patul ei pustiu. „?arpele î?i schimb? pielea, cerbul înnoie?te coarnele, tinere?ea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia s? fie elegant?,s? uzeze de toate mijloacele ei pentru ? atrage un b?rbat. Femeia cu capul prelung s?-?i fac? piept?n?tura la mijloc, cea cu capul rotund s?-?i strâng? piept?n?tura într-un nod în cre?tet, l?sându-?i urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul st? bine blondelor, albul oache?elor, s? nu-?i miroase subsuorile sau picioarele, folose?te dresurile cu m?sur?. Ascunde-?i vi?iile, piciorul urât, gâtul p?tat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu m?sur?, cânt? ?i danseaz? gratios” 

Naso magister erat…

A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toat? lumea. Cea mai trist? dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care ?i le-a compus ca epitaf, la moartea lui: „Al ginga?elor amoruri cânt?re?, ce zace-aicea,/ sunt r?pus, poetul Naso, de al meu sublim talent./ Trec?tor, dac? vreodat? ai iubit, cumva ferice,/ Zi lui Naso, n-ai sfial?, odihneasc?-?i osu-n pace!”.

- G. C?linescu, Scriitori str?ini, editura pentru Literatura Universal?, Bucure?ti,1967, pag.113-152;

- Mic dic?ionar-Scriitori greci ?i latini;

- N. Lascu, Ovidiu, omul ?i poetul, Cluj, Dacia,1971.

footer