Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Ion Ionescu Bucovu   
Duminică, 15 Iunie 2014 22:16

Marin Preda - Cel mai iubit dintre p?mânteniAmân de mult s? scriu ceva despre romanul lui Marin Preda care a stârnit atâta vâlva la apari?ia lui ?i care probabil i-a fost fatal pentru c? imediat dup? ce a v?zut lumina tiparului, Marin Preda a murit în ni?te împrejur?ri care înc? nu au fost elucidate ?i cred c? nu vor fi niciodat?. În noaptea când a fost lansat romanul la libr?ria „Eminescu” din capital? s-a strâns un num?r imens de iubitori de literatur?, de la profesori, la scriitori ?i cititori de rând pentru a-i cump?ra cartea. Trecând prin zon? Elena Ceu?escu ?i v?zând atâta puhoi de oameni, a întrebat pentru ce sunt strân?i acolo atâ?ia oameni ?i cineva din escort? i-a r?spuns c? Marin Preda a scris un roman care se nume?te „Cel mai iubit dintre p?mânteni”. Auzind de titlu a crezut c? cel mai iubit dintre p?mânteni este Nicolae Ceau?escu ?i a fost tare încântat?. Dup? câteva zile de la apari?ia romanului a tunat ?i a fulgerat când a aflat c? romanul este un afront adus regimului, prin personajul Petrini, un alter ego al scriitorului, care a îndr?snit s? compare epoca lui Ceau?escu de societate socialist? multilateral dezvoltat? cu o „ er? a tic?lo?ilor”. Cei de la Comitetul de cultur? au mâncat o mare papar? iar securitatea a primit noi ordine de monitorizare a tuturor scriitorilor ?i nu numai a lor, ca s? nu mai apar? astfel de c?r?i. Dar „Cel mai iubit dintre p?mâneni” a fost prima ?i cea mai grea lovitur? dat? regimului de Marin Preda. Nu mai era o proz? cu ?opârle strecurate printre rânduri, a?a cum obi?nuiau scriitorii, ci acuza direct acea „er? a tic?lo?ilor” .

Despre organele de represiune ale statului care ?ineau ?ara sub teroare, eroul romanului „Cel mai iubit dintre p?mânteni”, Petrini, folose?te la adresa lor epitete precum „duri”, „cretini”, „primitiv” (un colonel de Securitate), „demagog rudimentar” (un general), „analfabet periculos” (un gardian pe care pân? la urm? l-a omorât de teama de a nu fi el ucis de acesta) etc. Aici amintea de organele de securitate cum supravegheau oamenii ?i cum o re?et? de medicamente este luat? drept comunicare cifrat?, transmis? „du?manului de clas?” în ?ar?. . Apoi Marin Preda avusese curajul s? vorbeasc? despre unele probleme insolubile ale societ??ii socialiste. În „Convorbirile cu Florin Mugur”, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societ??ii socialiste, cum era agricultura care r?m?sese pe spinarea militarilor ?i elevilor. ?i nu numai atât. În cercuri intime el avea gura slobod? vorbind despre culisele ceau?ismului. Puteau fi trecute cu vederea aceste p?reri infamante ale lui Marin Preda la adresa b?ie?ilor cu petli?e albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece so?ia dictatorului fusese vizat? direct în aluzia referitoare la dorin?a ei de implicare în viata politic?, precum ?i sprijinul logistic al ru?ilor care se sim?iser? ofusca?i la apari?ia volumului „Delirul”.

Toate aceste fapte au speriat regimul ?i a intrat în alarm?. Lui Marin Preda trebuia s? i se închid? gura. Mai cu seam? c? dup? romanul „Cel mai iubit dintre p?mânteni”, autorul devenise celebru, era adulat de mul?ime, mergea prin ?ar? la întânliri cu cititorii, cu delega?ii interminabile de scriitori, critici literari, prieteni ?i era ascultat ca un guru de un auditoriu care umplea s?lile peste m?sur?. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licen??, mi-a declarat c? la citirea romanului „Cel mai iubit dintre p?mânteni”, a stat claustrat în cas? dou? zile ?i dou? nop?i, f?r? s? m?nânce, citindu-l pe ner?suflate. De altfel ?i eu la citirea romanului ,,Cel mai iubit dinte p?mânteni” am r?mas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta m? r?scolise atât de mult încât câteva zile îmi t?iase apetitul. Întreb?ri stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe p?mânt? încotro merge specia uman?? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucere?te pe to?i? ce-i femeia? ce-i r?utatea? care-i sensul vie?ii? ce este cu „era asta a tic?lo?ilor” ?i cu „bezmeticii” despre care vorbea el? încotro merge specia uman?? de ce universul operei lui este a?a de degradant? de ce personajele lui alearg? toate dup? un ideal labirintic, e?uând în lamentabil? Dup? moartea lui tragic?, mi-am r?spuns la toate aceste întreb?ri. El s-a identificat cu eroii s?i, p?r?sind scena vie?ii ca ?i ei, expus derizoriului. El a v?zut ca nimeni altul dincolo de obiecte, st?rile confuze, ambiguitatea sufleteasc?, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboli?tilor. De la el am înv??at c? dragostea nu-i etern?, biologicul din noi o destram?, c? via?a este cel mai mare mister al crea?iunii pe p?mânt, ea nu e frumoas?, dar trebuie s-o facem s? fie frumoas?, c? moartea este o stare natural? pe care numai omul o face însp?imânt?toare…

Cine era acest Petrini?

Victor Petrini este un tân?r filozof (asistent universitar) care în urma unei crime, apare în fa?a unei instan?e judec?tore?ti ce l-ar putea condamna la închisoare pe via?? ?i încearc? - sf?tuit de avocat - s?-l câ?tige pe judec?tor de partea sa, prin sinceritate, pentru a ob?ine o reducere a pedepsei.Se poate spune, a?adar, c? romanul are factura unei m?rturisiri complete. Dar el este, în acela?i timp, ?i un raport c?tre Dumnezeu (de genul celui imaginat de Kazantzakis), întrucât Victor Petrini, sceptic în ceea ce prive?te norocul s?u în via??, se adreseaz?, prin ceea ce scrie, nu numai instan?ei judec?tore?ti, ci ?i uneia mai înalte, care poate fi posteritatea sau Dumnezeu însu?i. Aproape to?i comentatorii au observat c? Victor Petrini este un alter-ego al lui Marin Preda. Dac? Marin Preda, imediat dup? apari?ia romanului, ar fi declarat „Victor Petrini c’est moi”, nimeni nu ar fi considerat dezv?luirea senza?ional? (ca în cazul lui Flaubert), întrucât coresponden?aMarin Preda - Cel mai iubit dintre p?mânteni - 2 dintre scriitor ?i personaj este evident?. Trebuie f?cute îns? câteva preciz?ri. Victor Petrini reprezint? ceea ce a r?mas neexprimat din personalitatea lui Marin Preda, dup? ce acesta ?i-a scris romanele cu Ilie Moromete. Primul Marin Preda era sobru ?i practica o disciplin? artistic? de fier. Descria situa?ii ?i istorisea întâmpl?ri, f?r? s? le comenteze. Iar el însu?i nu ap?rea în prim-plan. „Cel de-al doilea Marin Preda, reprezentat de Victor Petrini, are comportamentul unui b?trân, care iese în lume cu hainele ?ifonate ?i cu cravata strâmb?, manifestând în plus tendin?a de a vorbi prea mult despre sine, f?r? s? observe - sau s?-i pese - c?-i agaseaz? pe cei din jur.” (Alex. ?tef?nescu). Personajul Petrini este ?i un alterego ?i al lui Ion Caraion, falsul s?u prieten ce-l turna la securitate, care fusese condamnat la ani grei de închisoare ?i apoi la moarte de regimul comunist. Ion Caraion îi povestise multe scene din închisoare pe care Preda le preluase în roman. A?a stând lucrurile, Victor Petrini este închis de dou? ori: o dat? din motive politice minore (în perioada stalinismului, perioad? oricum criticat? de Ceau?escu) ?i înc? o dat? pentru uciderea unui b?rbat, din gelozie (în perioada poststalinist?). Înv??a?i s? comunice printr-un fel de limbaj cifrat cu scriitorii, cititorii dinainte de 1989 în?elegeau, f?r? îndoial?, c? Victor Petrini este de la început pân? la sfâr?it victima terorii comuniste. Cititorii tineri de azi, îns?, n-au cum s? în?eleag?. Ei pot fi deruta?i de importan?a excep?ional? care se d? spa?iului concentra?ionar (reprezentat ca unul apocaliptic), ca ?i persecu?iilor la care este supus personajul dup? isp??irea pedepsei, când, din asistent universitar, ajunge, succesiv, muncitor la un serviciu de deratizare, strungar la o uzin? de tractoare ?i contabil la un oficiu de colectare a ambalajelor. Pe de alt? parte, este neverosimil? ?i favoarea care i se face lui Victor Petrini, arestat pentru o crim?, de a fi l?sat s? scrie 1200 de pagini de confesiuni, când se ?tie c? în închisorile de atunci se ob?inea cu greu chiar ?i o foaie de hârtie pentru o cerere.

Victor Petrini, care se consider? un b?rbat urât, f?r? succes la femei, se angajeaz? totu?i mereu în pove?ti de dragoste, tr?ite cu o mare intensitate. Toate îi r?nesc sufletul. Prima lui aventur? dateaz? din anii de liceu, când dus de trei colegi - Pretorian, Szekely ?i Asanache – la o cârcium? deocheat?, „Mama r?ni?ilor”, cunoa?te o fat? f?r? prejudec??i, Nineta Romulus, ?i devine iubitul ei. Leg?tura nu dureaz? mult, întrucât fata, instabil? sentimental, dispare pe nea?teptate. Episodul provoac? o adev?rat? furtun? în familia adolescentului, ai c?rui p?rin?i (tat?l - monteur la o fabric? de avioane, mama - o femeie evlavioas?) consider? scandaloas? venirea în atingere cu o „curv?”. Victor Petrini se îndr?goste?te apoi, în studen?ie, de o coleg?, „C?prioara”, care dispare ?i ea, în împrejur?ri misterioase (r?mâne îns?rcinat?, Victor Petrini, dornic s? acape de copil, o duce la un ginecolog, B., iar din acel moment nimeni nu mai aude de fat?; se presupune c? a murit pe masa de opera?ie, dar nu i se poate g?si cadavrul ?i nu se poate dovedi nimic). A treia poveste de dragoste, cea mai extins? ?i mai chinuitoare, o are ca protagonist? pe Matilda, o femeie necultivat? ?i imprevizibil?, care îi creeaz? lui Victor Petrini o dependen?? umilitoare, ca dependen?a de un drog. În sfâr?it, apare ?i o a patra femeie, Suzy, în via?a personajului, dându-i iluzia unei rena?teri, dar tocmai pentru aceast? femeie s?vâr?e?te el, din gelozie, crima care îl duce din nou în pu?c?rie. Cele trei femei sunt trei ipostaze ale dragostei care nu dureaz?. Întotdeauna intervine biologicul ?i degradeaz? sentimentul dragostei.

Vorbind mereu de nefericirea sa, Victor Petrini se îndep?rteaz? de minunata senin?tate a naratorului din romanele cu Ilie Moromete ?i se plânge, ca un copil, cititorilor. Ni-l imagin?m adeseori cu obrajii sc?lda?i în lacrimi. „Cel mai iubit dintre p?mânteni” este o m?rturisire complet?, un raport c?tre Dumnezeu, dar ?i o lamenta?ie. Dar st?m ?i ne întreb?m dac? ast?zi romanul mai prezint? acela?i interes ca atunci la apari?ie. Unii critici îi minimalizeaz? importan?a estetic? ?i eseistic?. Eugen Simion îi laud? substan?a epic?: „În secolul nostru s-a v?zut c? biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru ?i a?teptat, ci bruta la??, care, eliberat? de orice moral?, se selec?ioneaz? rapid ?i se une?te cu alte brute împotriva oric?ror veleit??i de libertate ?i mândrie, omorând orice scânteie a spiritului ?i aruncând omul în perversiunea dela?iunii, a corup?iei ?i a fanatismului… Pe ace?ti oameni îi caracterizeaz? simplu: vai de capul lor!”

Privind romanul de foarte sus, îl vedem ca pe o combina?ie de eseistic? ?i epic? (de analiz? ?i crea?ie, în termenii lui Garabet Ibr?ileanu). Eseistica este naiv?, patetic?, de un amatorism compromi??tor pentru scriitor (Alex. ?tef?nescu). Epica, îns?, are for?? ?i expresivitate.Lui Marin Preda nu-i st? bine s? se lanseze în cuget?ri de genul: „Moartea e un fenomen simplu în natur?, numai oamenii îl fac însp?imânt?tor.”; „Cultura e o form? de via??, prin care o colectivitate uman? î?i exprim? for?a creatoare.”; „Sinceritatea poate ame?i mai mult decât falsul mister al minciunii.” etc. Dar ?i unele scânteitoare : „Dac? dragoste nu e, nimic nu e.” În schimb, scriitorul este în elementul s?u când poveste?te întâmpl?ri sau când descrie momente de manifestare ira?ional? a vie?ii pe care le domin? nu prin comentarii, ci prin îns??i eternizarea lor într-un text literar. Trilogia ar trebui antologat? pentru a-?i eviden?ia  lupta cu  „era tic?lo?ilor”, „dar ?i frumuse?ea literar?, cople?it? de o eseistic? nerelevant? ?i inutil?” (Alex ?tef?nescu).

footer