Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Zamfira Mihail   
Duminică, 18 Mai 2014 12:23

Vasile ?oimaru - Românii din jurul RomânieiRomânii din jurul României. Monografie etnofotografic?

Vasile ?oimaru are o nesfâr?it? dragoste pentru locurile natale ?i pentru tot ce este românesc. Ea caracterizeaz? sufletul acestei personalit??i, care a reu?it cu ajutorul fototerapiei[1]cu destina?ie civic? evident?, s? se vindece de „boala deput??iei”[2] , care amenin?? oamenii politici. Apari?ia acestei lucr?ri de pionierat în istoria diasporei contemporane, a sociologiei ?i antropologiei culturii, a etnologiei ?i a istoriei românilor în lume este încununarea unei ini?iative personalizate acum 12 ani ?i care, sper?m, va continua. Lucrarea de fa?? este una dintre bornele drumului s?u.

Peste codrii Orheiului, valea Culei ?i a Ichelului, peste Cornova, satul de ba?tin? al autorului, a trecut Istoria, care-?i fâlfâie aripile imense ?i ast?zi peste oamenii care „se afl? sub vremi”; nu numai în aceste locuri, dar din aceste locuri suntem noi, ?i de aceea o cunoa?tem bine. Vremurile nu contenesc s?-i tot pun? la încercare pe oameni, adic? s? le r?scoleasc? vie?ile ?i sufletele. Vasile ?oimaru a aflat adev?rul istoric, zguduitorul Adev?r, atunci când vremurile ?i împrejur?rile i-au îng?duit, dar l-a c?utat neîncetat. A reu?it astfel s? se formeze ca personalitate cu spiritul liber, cu gândirea independent?, apelând la criterii de compara?ie ?i la cât mai diverse mijloace de informare, pentru a judeca cu luciditate oamenii, evenimentele ?i realitatea. A avut revela?ia adev?ratei istorii a românilor citind ?i asimilând scrierile istorice ale lui Nicolae Iorga, C.C. Giurescu ?i Dinu Giurescu ?i ale altora, a celor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, Mircea Vulc?nescu ?i Anton Golopen?ia, ?i având întâlniri în care a discutat ca de la suflet la suflet cu economistul prof. univ. dr. Paul Bran ?i istoricul cons?tean dr. Paul Mihail. ?i iar??i, atunci când vremurile i-au îng?duit, ?i-a propus s? fac? cunoscut concet??enilor gândurile sale ?i s?-i îmbog??easc? cu propriile c?r?i. A alc?tuit ?i a tip?rit o monografie a satului s?u: „Cornova”, Ed. Museum, 2000, o istorie a neamului s?u: „Neamul ?oim?re?tilor”, Ed. Prometeu, 2003, un album liric de m?rturii fotografice: Poeme în imagini, Ed. Prometeu, 2004. A ini?iat ?i a publicat „Cuget?ri de Nicolae Iorga” Ed. Prometeu, 2005, volume cu „Scrieri inedite de Mircea Vulc?nescu” Ed. Prometeu, 2006 ?i alte multe c?r?i de specialitate. C?ci Vasile ?oimaru este doctor în economie, unul dintre întemeietorii Academiei de Studii Economice din Chi?in?u, al c?rei vicerector a fost un timp, cadru didactic universitar de prestigiu, cu lucr?ri de specialitate în domeniul ?tiin?elor economice.

Dintre aforismele lui Nicolae Iorga, multe i-au devenit principii de activitate. Mi s-a p?rut c? recunosc în modul de a-?i manifesta patriotismul, gândul lui Iorga: „«Fr??ia» sentimental? dintre români trebuie schimbat? într-un sim? de unitate. Cu toate urm?rile de solidaritate ?i munc?-mpreun?” (Cuget?ri, p. 232). L-a influen?at decisiv pentru propriile c?ut?ri ?i o alt? constatare a lui Nicolae Iorga care s-a referit la mul?imea românilor vie?uitori în afara grani?elor statului: „România este o ?ar? înconjurat? de români”. Dup? ce cunoscuse, în c?l?torii numeroase, România de azi, ?oimaru a vrut s-o cunoasc? ?i pe cea pe unde românii „nu sunt nic?ieri coloni?ti, venitúri, ci pretutindeni unde locuiesc sunt autohtoni, popula?ie nepomenit de veche” (Mihai Eminescu).

Geneza alc?tuirii lucr?rii „Românii din jurul României” a fost dintre cele mai incitante. A demarat ca un proiect de lung? durat?, elaborat îns? de la început în componentele lui esen?iale. A existat o „Idee”, un imbold sufletesc al lui Vasile ?oimaru ?i anume: nevoia de cunoa?tere plenar? a tot ce înseamn? suflet românesc în afara grani?elor de ast?zi ale României. Elementul de control îl constituie limba român?, marca identit??ii, în ultim? esen??, a unui popor. Detaliile lingvistice î?i g?sesc suport în amintirile autorului care s-a în?eles cu vorbitorii (înc? ?i ai) limbii române sau ale dialectelor ei (aromâna, istroromâna) în toate locurile în care i-a g?sit vie?uind pe ace?tia. Proiectul s-a conturat, în ceea ce prive?te spa?iul care urma s? fie str?b?tut ?i cercetat, de la o etap? la alta, de-a lungul anilor. Întâiul itinerar a mers pe urmele celui al lui Teodor Burada, cercet?tor de la sfâr?itul secolului al XIX-lea, apoi aten?ia s-a îndreptat ?i spre locurile descrise de B.P. Ha?deu ?i N. Iorga, vizitate de echipa lui Anton Golopen?ia ?i spre patria lui Tache Papahagi. Dup? cinci ani, zece ??ri vizitate ?i peste 100.000 km parcur?i, a f?cut un prim popas ?i a alc?tuit ?i a tip?rit lucrarea „Românii din jurul României în imagini”, ap?rut? în 2008[3] , care s-a bucurat de peste 50 de lans?ri de carte, despre care s-au scris peste 150 de recenzii ?i prezent?ri în mass-media ?i au fost organizate mese rotunde de interes ?tiin?ific. Dar acesta a fost începutul, pentru c? pe urm? z?rile s-au tot l?rgit, c?l?toriile s-au îndreptat spre locuri tot mai îndep?rtate de cas? ?i durau timp tot mai îndelung. Primele întreb?ri la care a vrut s? afle r?spuns autorul au fost unele de felul „Care este punctul cel mai nordic - sau sudic etc. - al a?ez?rilor române?ti?”, pentru ca, odat? fixate reperele, rela?iile interumane stabilite la fa?a locului s? fie cele care au determinat adâncirea ?i l?rgirea investiga?iilor. Mai ales adâncimea cunoa?terii, cu contacte ad-hoc, urmare a unor împrejur?ri unice, care nu se pot repeta nici pentru autorul nostru ?i, oricum, niciodat? pentru al?i cercet?tori, ?i prelungite cu interviuri-confesiuni ?i legarea unor prietenii pe via??.

Particularitatea esen?ial? este harisma rela?iilor umane pe care poate ?i ?tie cum s? le stabileasc? Vasile ?oimaru. O total? libertate a dialogului, încrederea pe care o are în interlocutorul din a?ez?rile la care ajungea pentru prima dat?, c?ruia îi transfer? aceea?i încredere în necunoscutul care este chiar el. Abordarea direct? a celuilalt este o deprindere a omului de la ?ar? care d? oricui bun? ziua, cu aerul c? se cunosc dintotdeauna. Este abordarea direct? a profesorului care stabile?te ?i între?ine dialogul cu elevii sau studen?ii, cu cei de aceea?i genera?ie dar ?i cu cei vârstnici, cu cunoscu?i sau necunoscu?i. Dar, mai ales este abordarea direct? a omului sincer, deschis contactului interuman, capabil s? impresioneze pe cel?lalt prin interesul pe care-l poart? pentru limba pe care acela o vorbe?te, ca ?i el. Cu întrebarea miraculoas? pe buze: „Vorbi?i române?te?” g?se?te r?spuns pozitiv sau o negare ?i, de aici, începe derularea cercet?rii sale. I-a trebuit foarte mult curaj pentru a pleca, cu fiecare deplasare, într-un necunoscut plin de primejdii care se pot ivi - ?i pe care le-a putut, slav? Domnului, evita, pe cât posibil[4]  - ?i, mai ales, o perseveren?? b?rb?teasc? de a nu întrerupe sau a mic?ora ceea ce poate face. ?i de a face tot ce putea pentru a ob?ine cât mai multe informa?ii ?i m?rturii din toate locurile ?i din fiecare în parte, pentru c? iluzia de a mai reveni este, de cele mai multe ori, o utopie. Anii treceau, num?rul localit??ilor ?i a ??rilor vizitate sporeau ?i m?rturiile fotografice se înmul?eau. Dup? 12 ani, la un alt popas, monografia de fa?? reune?te un num?r dublu (!) de imagini inedite, a localit??ilor vizitate ?i ale sutelor de confra?i cunoscu?i.

Cartea este un document care m?rturise?te despre existen?a românilor din jurul României din anii 2002-2014. Acest „de jur-împrejur” se întinde la distan?e ?i de peste o mie de kilometri, dar în împr??tierea lor românii totu?i formeaz? un inel, ca un fel de halou sau nimb în jurul ei. Iar un „r?sad” peste Ocean, satul Boian din Canada, face dovada solidarit??ii locuitorilor unei a?ez?ri tradi?ionale, care pot învinge, prin habitatul-enclav?, secolele, care disperseaz?. ?i asemenea r?saduri a întâlnit de la ??rmul M?rii Baltice pân? în Kazahstan ?i din Italia la Istanbul, prin tot sud-estul Europei. Relatând subiectiv despre câteva aspecte, pe care le-am cunoscut sau le intuiesc, de fapt m? învârt în jurul subiectului. C?ci acestea sunt doar interpret?ri par?iale ale reu?itei ac?iunii lui Vasile ?oimaru de cunoa?tere a românilor ?i a a?ez?rilor lor. Povestirea propriu-zis? a cercet?rilor derulate timp de 12 ani ?i de-a lungul a aproximativ 250.000 km de drum a fost expus? chiar de autor în multele interviuri radiofonice sau televizate, în nenum?rate articole publicate în reviste de larg? audien??.[5]  Ceea ce i s-a întâmplat pân? în momentul imortaliz?rii imaginilor pe pelicul? - în sistemul tradi?ional al fotografiilor artistice, dar ?i digitalizat - ?i dup? aceea, pân? la tip?rirea lor este, deocamdat?, o necunoscut? care ne ?ine în suspans. ?i autorul mai are s? ne povesteasc? ?i despre acele am?nunte pe care le vedem în mai fiecare imagine ?i c?rora, poate, nu le în?elegem integral semnifica?ia.

În monografia de fa?? avem faptele nude, documentele. Care vor r?mâne astfel pentru cât timp vor fi. „Imaginea” domin? epoca noastr? prin nenum?ratele ei valen?e dintre care cea de martor, imagine-document, este foarte cultivat? ?i exploatat?. Este unul dintre aspectele sugestive ?i credibile, care îmbog??esc relatarea oral? sau scris? ?i, sub alte aspecte, surprinde, static, am?nunte pe care relatarea, dinamic? prin ea îns??i, tinde s? le ignore sau s? le minimalizeze în cursul expunerii. De altfel, dup? p?rerea multor speciali?ti în mass-media, imaginea covâr?e?te textul ?i-i las? locul doar de înso?itor al impresiei covâr?itoare, directe, ob?inute prin impactul unei bune focaliz?ri a tabloului, a detalierii am?nuntului semnificativ, al culorilor. Epoca modern? cultiv? cu plenitudine comunicarea sub influen?a covâr?itoare a imaginii. De altfel, ca s? facem o parantez? la acest insert necesar în economia prezent?rii, imaginea a fost cooptat? ?i în metodologia analizei filologice a textului prin suplimentul pe care-l confer? acestuia ?i, în genere, constituie, acum, una dintre componentele istoriei, printr-o amplificare a domeniului, alt?dat? restrâns numai la „istoria artei”, parte a istoriei culturii. Imagologia ?i-a cucerit statutul de disciplin? universitar? ?i academic? ?i îi lipse?te doar o buna istoriografie a cercet?rilor pentru ca s? accead? la rolul de „maître-servant” în cucerirea redutei cercet?rilor din secolul al XXI-lea. Dar nu despre virtu?ile imaginii în sine ne propunem s? aducem argumente ci, tocmai, despre calit??ile ei de martor. „Obiectivitatea” i se recunoa?te ?i în dosare penale, iar istoria cu atât mai mult profit? de valen?ele ei incontestabile.

Un alt aspect referitor la imagine are în vedere, de data aceasta, componenta tematic? a ceea ce înf??i?eaz?. În fotografiile lui Vasile ?oimaru, latura lor de Românii din jurul României - 2document etnografic este cea care prevaleaz?. Etnofotografia a fost cultivat? de la începuturile experimentale ale fotografiatului. În atelierele pionierilor acestei noi „arte” erau aduse personaje considerate exotice, în costume tradi?ionale, pentru a fi imortalizate. Fotografia realizat? pe teren, care surpinde scene de via?? autentic?, provine dintr-o perioad? în care etnografia îns??i se delimita ca disciplin? ?tiin?ific?. Lucrarea lui Tache Papahagi, „Images d’ethnographie roumaine”[6] , reprezint?, pân? ast?zi, un etalon al ?tiin?ei etnografice sprijinit? de fotografie. Iar propensiunea pentru „istorii” în imagini nu au întârziat s? apar? ?i atlasele etnografice ca ?i cele istorice au h?r?ile suplimentate cu imagini. Un astfel de probatoriu, prin etnofotografii, despre a?ez?rile române?ti, adic? cu locuitori de origine român?, r?spândite prin Europa, dar formând o adev?rat? ghirland? în jurul hotarelor României îl reprezint? în întregul ei lucrarea lui Vasile ?oimaru, „Românii din jurul României. Monografie etnofotografic?”.

Zonele cu a?ez?ri au fost repartizate în capitole, pentru ca itinerarul în carte s? urmeze un parcurs geografic, în sensul acelor ceasornicului. Capitolele, pe care le cunoa?te?i din lucrare, eviden?iaz? aceast? ordine metodologic?. Sunt dou?sprezece ore astrale - c?rora li se adaug? „Vestigiile române?ti pe alte meridiane” ?i „Copiii românimii” -, care mai mult chiar decât o proiec?ie tridimensional?, redau o clip? suspensat? în timp ?i spa?iu. Respira?ia atmosferei imortalizate se simte virtual ?i întregul cap?t? o coloratur? puternic sentimental?, f?r? s? fie vreodat? dulceag?. Autorul caut? s? surprind? chintesen?a frumuse?ii ?i realizeaz? un „cine-verité” care ne convinge ?i ne strârne?te curiozitatea de a o cunoa?te la fa?a locului. Locurile, cl?dirile, drumurile ajung s? ne „vorbeasc?” ?i în t?cerea în care sunt surprinse nu prezen?a oamenilor le-ar anima. Ele exist? ca s? m?rturiseasc? despre stiluri de civiliza?ie, deseori exterioare etnicului, dar pe care, indiscutabil, îl influen?eaz?. Ca ?i ambientul social, din care r?sar, cu obstina?ie, tradi?ii, obiceiuri ?i d?inuiri. Cultura spiritual? se interp?trunde cu aspecte ale culturii materiale mo?tenite ?i perpetuate, deseori, în formele originare. M-a impresionat în mod deosebit portul local din Tatra polonez? pe care vechii oieri îl vor fi mo?tenit în l?zile de zestre. Sau cus?turile de pe ?tergare ?i ales?turile de pe covoare din Martano?a (Ucraina) sau Moldovanskoe (Caucazul de Nord). Reprezint?, ca orice marc? personalizant?, o emblem? a apartenen?ei la un grup etnic care, uneori în condi?ia de a folosi în cerc restrâns limba matern?, poate s-o uite, dar s? nu-?i p?r?seasc? portul. Sau situa?ii, mult mai numeroase, în care este p?r?sit portul ?i perpetuate limba ?i obiceiurile.

Bilingvismul în propor?ie de mas?, în etapa în care ajunge s? fie transmis oral genera?iei urm?toare, odat? cu limba matern?, constituie „viermele” (din terminologia I.T.) care declan?eaz? erodarea sistemului unei limbi. Pân? la aceast? faz?, împrumuturile sau calcurile str?ine se petrec în lexicul limbii receptoare, or acesta este un palier în modific?ri continui. Iar a doua limb?, din mediul alogen în care vie?uiesc de secole sau doar de decenii ace?ti români des??ra?i, este înv??at? în anturajul de joac? al copiilor, prin ?coal? sau în condi?iile convie?uirii interetnice.

Constat?m, cu regret, c? religia ortodox? a acestor confra?i români nu a putut fi sus?inut? în limba matern? de c?tre bisericile ortodoxe din localit??ile respective, doarece statele slave în care se afl? folosesc în cult o limb? moart? (slava veche) pe care o impun, f?r? s? admit? acestei etnii ortodoxe posibilitatea de a oficia în limba proprie, vernacular?. Este un aspect de discriminare foarte pu?in eviden?iat în contextul interna?ional, dar care contribuie cu pecetea sa la dezna?ionalizare. De exemplu, încerc?rile localnicilor, din ultimele decenii, de a se accepta oficierea în limba român? a cultului ortodox în localit??i din Valea Timocului sârbesc (la Malaini?a sau la Negotin) s-au lovit de opozi?ia autorit??ilor civile dar... ?i a celor biserice?ti sârbe. De?i, în reciprocitate, sârbii din România se afl? sub jurisdic?ia unui episcopat sârb ?i oficiaz? în limba slav?, dup? cum exist? loca?uri de cult pentru toate comunit??ile conlocuitoare din ?ara noastr?. Mai mult ca oriunde, în asemenea enclave, de multe ori izolate unele de altele, mamele sunt cele care transmit noului n?scut limba mo?tenit? ?i-l integreaz?, astfel, unui cerc tradi?ional. Pe care familia ?i societatea, ulterior, pot s?-l cultive sau s?-l destrame. Tocmai aceste momente, de solidaritate de grup, au fost surprinse în multe locuri: Ap?a de Mijloc, Ciudei, Crasna-Ilschi sau S?rata (Ucraina), Moldovanskoe din Caucazul de Nord (Rusia), Gâmzova (Bulgaria), Slatina (Timoc) sau zvonciarii (clopotarii) istroromâni din Jeiani (Croa?ia). Ini?iativa alc?tuirii în secolul al XX-lea a unor muzee sau colec?ii publice din unele localit??i ofer? posibilitatea de conservare a unor vestigii, altfel ignorate de genera?iile succesive care suport? presiunea diferitelor împrejur?ri politice.

Toponimele ?i antroponimele, câte scap? schimb?rilor oficiale, sunt dovada aceleia?i continuit??i. Cunoscând sute de localit??i din aceast? arie, autorul a putut stabili corela?ii între perechi de toponime identice situate la mari distan?e, în state diferite: Pancevo, Suboti?a, Canija, Martano?a sau N?dlac (din Ucraina, reg. Kirovograd ?i Serbia, reg. Voivodina) ?.a. A identificat numele Cornova din Orheiul Basarabiei ?i în localitatea Ravascletto din Friul (în nordul Italiei), iar în sud-estul Basarabiei istorice a urm?rit soarta a?ez?rilor alt?dat? cu nume „occidentale”: Paris (azi Veseolâi Kut), Strasbourg (azi Marazlievka), Leipzig (azi Serpnevoie), Luxembourg (azi Peremoga), toate în Ucraina. Mai sunt înc? a?ez?ri, pe lâng? cele cercetate pân? acum de Vasile ?oimaru, care a?teapt? s? fie vizitate. Este de la sine în?eles c? el va continua periplul s?u, devenit parte a vie?ii sale. O afirm? ?i autorul: „Legisla?ia european?... acord? ?i fonduri speciale pentru cercetarea minorit??ilor etnice din afara grani?elor ??rii”, iar el a realizat toate minun??iile de pân? acum f?r? nici un fond alocat anume. Sunt de a?teptat, în acest sens, noi dezv?luiri ?i m?rturii din partea sa.

Lucrarea de fa??, completând-o pe cea din 2008, reu?e?te s? prezinte o imagine integral? a românimii statornicite în afara grani?elor actuale ale României. Ea reprezint? un tezaur de informa?ii, de atest?ri, de legitimare a identit??ii române?ti a diasporei ai c?rei membri se recunosc ei în?i?i ca apar?inând românimii. Întreaga sa documentare la fa?a locului a fost f?cut? respectând metodologia ?tiin?ific? a adun?rii datelor de pe teren, înregistrând cele mai multe din declara?iile responden?ilor, luând contact cu persoane de diferite vârste, ocupa?ii, cu femei ?i b?rba?i, preocupat s? cunoasc? atât aspecte ale culturii spirituale (tradi?ii, obiceiuri, s?rb?tori religioase, ?.a.) cât ?i cele ale culturii materiale, în genere aspectele de afirmare ale identit??ii de grup.

Vasile ?oimaru a visat, a îndr?znit ?i a realizat un fond inestimabil de etnofotografii, cu valoare de unicitate, valorificat? doar partial prin cele peste 2000 de reproduceri tip?rite, pe care cercet?torul individual cu greu poate s? ?i-o imagineze încheiat?. Este o carte pentru ve?nicie pentru c? niciodat? nu vor mai putea fi surprinse m?rturiile a?a cum Vasile ?oimaru le-a înregistrat, despre confra?ii români ?i pentru a înt?ri „con?tiin?a de sine” a lor, ?i pe care le ofer? drept ofrand?. Unicitatea cercet?rii tuturor românilor din jurul României a lui Vasile ?oimaru este o realitate ?tiin?ific?. Timpul lucreaz? în favoarea înt?ririi prestigiului ei ?tiin?ific.   Institu?iile culturale au început s?-l premieze ?i Societ??i savante s?-l numere printre membri. Iar cercet?torii s? foloseasc? aceste c?r?i pentru bog??ia lor de informa?ii. Ceea ce ne mai dorim sunt c?r?ile viitoare, pe care le preg?te?te Vasile ?oimaru sau la care începe s? se gândeasc?, ?i pentru finalizarea c?rora îi dorim mul?i, mul?i ani cu realiz?ri ?i cu succese!

Prefa?? la lucrarea lui Vasile ?oimaru Românii din jurul României. Monografie etnofotografic?, Chi?in?u, Editura Serebia ?i One?ti, Editura Magic Print, 2014


[1] Vezi: Fototerapia m-a salvat de boala deput??iei..., interviu cu Vasile ?oimaru, a consemnat Nicolae Roibu, „Timpul”, 16. 03. 2009 (reprodus ?i în N.Roibu, Arti?ti ?i ??rani, Chi?in?u, 2010). Despre aceast? boal? a politicienilor, V. ?oimaru a scris ?i în c?r?ile: C?derea premierilor, Chi?in?u, Ed.Civitas, 1999, 320 p.; C?derea comuni?tilor. Enciclopedia minciunilor comuniste, Chi?in?u, Ed. Prometeu, 2010, 160 p.+ il.
[2] Conf. univ. dr. Vasile ?oimaru a fost ales de dou? ori deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994 ?i 1998-2001), în ambele mandate fiind vicepre?edinte al Comisiei permanente pentru economie.
[3] Vasile ?oimaru, Românii din jurul României în imagini, Chi?in?u, Ed. Prometeu, 2008, 272 p. , 800 ill.
[4] Pentru c? amenda cinic?, pe care o aplic?, din principiu în fosta urss, de foarte multe ori, mili?ianul când vede t?bli?a de înmatriculare a automobilului din R. Moldova, cu greu poate fi evitat?.
[5] Vezi, cu deosebire, Un om al faptelor: Vasile ?oimaru. Biobibliografie. Biblioteca Municipal? „B.P. Hasdeu”, Centrul de documentare ?i informare, alc?tuitor: Ludmila Capi?a, Chi?in?u, 2011, 328 p. + il.
[6] Tache Papahagi, Images d’ethnographie roumaine, 3 vol., Societatea cultural-na?ional? Apostol M?rg?rit, Bucure?ti, Cultura Na?ional?, 1928, 1930, 1934.
footer