Revista Art-emis
Fi-va ceasul Eminescu! PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 13 Ianuarie 2011 19:18

Eminescu duoS? ne aducem aminte de Eminescu nu doar pe 15 ianuarie ?i pe 15 iunie, ci īn fiecare zi. Poetul „nepereche", cum avea s?-l numeasc? George C?linescu, cel care a dat m?sura geniului crea?iei romāne?ti, ca valoare absolut?, īnscriindu-se, dup? aprecierea lui Tudor Vianu, al?turi de Dante, Goethe, Shelley, Hugo, īn galeria valorilor universale, Eminescu este s?rb?torit an de an. Cel mai mare scriitor romān pe care l-a ivit pīn? acum timpul - Mihai Eminescu - a?a cum scria ?i Nicolae Iorga īn 1909, se deosebe?te de to?i scriitorii vremii sale ?i prin aceea c? „opera lui īntreag? n-are nici cea mai slab? m?sur? ?i sub niciun raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general romānesc". Poate cei care, īn scrieri lamentabile, i se adreseaz? cu „Badia Mihai", de parc? ar fi tras īmpreun? brazdele eternit??ii literare, nu ?tiu c? Eminescu a inten?ionat s? scrie o gramatic? a limbii sanscrite (limba veche a popoarelor indo-europene), c? a pre?uit cultura ?i filosofia clasic?, abordīnd idei platoniciene. C? preocup?rile sale au fost s? g?seasc? cuvintele care exprim? adev?rul, iar crea?ia lui s? pun? īn eviden?? adev?rurile vie?ii ?i ale sufletelor omene?ti. Una dintre ideile frecvente īn lirica eminescian? este aceea potrivit c?reia, prin formele nepieritoare ale artei, omul reu?e?te s? īnving? vremelnicia exixten?ei sale ?i chiar eternitatea timpului: „numai poetul/ Ca p?s?ri ce zboar?/ Deasupra valurilor/ Trece peste nem?rginirea timpului..." („Numai poetul"). Eminescu r?mīne, īn acest sens, ca un Orfeu modern care - prin cīntecul lirei sale poetice - īnsufle?e?te imaginea Euridikei disp?rute īn īmp?r??ia umbrelor eterne.

Cultura fiec?rui popor are un ceas al ei, ceasul unic īn care spiritul atinge lumina. Acel ceas este irepetabil, cum pentru noi este/fi-va ceasul Eminescu. Nu vom mai avea un Eminescu, cum nici celelalte culturi nu vor mai avea un Shakespeare, un Goethe. O sut? ?aizeci ?i unu de ani de Eminescu īnseamn? eternitatea culturii mari. Da, īl s?rb?torim īn fiecare an pe Eminescu, dar continu?m s? r?mīnem descoperi?i fa?? de el. Cu toate reu?itele īn cercetare, critic? ?i istorie asupra-i, sīntem vinova?i īn ceea ce-l prive?te. Bun?oar? nu-l cunoa?tem īn īntregime, apoi nu-l facem cunoscut īn īntregime, pentru c? nici m?car speciali?tii nu-l cunosc īn īntregime sau nu vor s? ni-l fac? īn īntregime cunoscut. Edi?ia „Perpessicius", interpret?rile de ansamblu ale lui George C?linescu, plus altele, oricīt de str?lucitoare īnsemn?ri, „sīnt tot una cu a se reduce la cunoa?terea Miori?ei prin Alecsandri" (C.Noica). Nici manifest?rile mai mult sau mai pu?in scolastice desf??urate cu acest prilej nu dezvelesc suficient personalitatea lui Eminescu ?i mo?tenirea pe care ne-a l?sat-o - un mare dar de care n-au avut parte alte culturi. Eminescu nu este numai un mare poet, este con?tiin?a culturii noastre, care se īnscrie de la sine īn fiecare vīrst?, īn fiecare genera?ie, intrīnd īn alc?tuirea noastr? pentru totdeauna. Ce ?tie genera?ia prezentului despre poetul nepereche, contemporanul nostru n?scut īn urm? cu un secol ?i jum?tate? Cī?i dintre noi mai comunic?m adev?rat ?i sincer cu Eminescu? Cum mai este receptat ast?zi Eminescu? Dasc?lii mai trezesc destul interes pentru opera sa? Īl mai citim, īl recitim sau l-am p?r?sit īn favoarea literaturii de conjunctur?? Ci?i tineri ?tiu azi c? Eminescu a tradus prima parte ?i cea mai grea din „Critica ra?iunii pure"?

Eminescu trebuie cunoscut īn toate ipostazele: de traducator ?i de om de cultur? des?vīr?it, nu doar din comentariile īnv??ate, din grab?, pe de rost. Īn cele de publicist ?i prozator, īn dubl? natur?: de „gīnditor la problemele ultime", unde nu īncape loc decīt pentru elegia marii poezii, dar ?i īn ipostaza de om cu fa?a spre realitatea timpului s?u, cu interes pentru istorie, pentru limba noastr?, pentru realit??ile economice ale timpului, pentru statistic?, pentru lumea īn marginea ei, pe care s-a str?duit s? o lumineze cu Luceferii ?i cu arheii s?i, īncīt Eminescu trebuie s? fie ast?zi mai actual decīt oricīnd. Trebuie cunoscut ?i adev?rul despre „sacrificarea" geniului. Īntīlnirea cu Eminescu, „romānul absolut", cum īl numea Petre ?u?ea, nu trebuie l?sat? a fi numai o chestiune de exactitate anual?, ci una de vibra?ie na?ional?. S? ne amintim nu doar īn ceasul cardinal de „Atāt de frageda Floare albastra" de pe „Lacul" infiorat de undele nemuririi. S? batem mai des „La curtea cuconului Vasile Creang?" īn con?tiin?e cu ecua?ia elementar? a „Dor" -ului de Eminescu, salvīnd geniul de uitare, a?a cum pe Faust īl mīntuise nu credin?a sau isprava ?tiin?ific?, ci indurarea lui Greetchen. Pentru c? trecerea geniului prin lume a l?sat, ca ?i trecerea lui Hyperion, o dīr? de lumin? īn „cercul nostru strīmt".

footer