Revista Art-emis
Victor Roşca PDF Imprimare Email
Prof. dr. Marian Barbu   
Duminică, 06 Aprilie 2014 16:30
Experimentul TârgşorO viaţă de om, aşa cum a fost”[1]
 
Ideea biografismului creator este de dată recentă în istoria omenirii. S-ar putea spune că apariția tiparului a făcut posibilă multiplicarea jurnalelor, a biografiilor reale sau romanțate, a amintirilor și a altor forme de exprimare - instinctuală, planificată sau poruncită. Precizez - toate fără a sta sub aripa literaturizării sau a documentului pur, de arhivă, care îmbracă obligatoriu stilul administrativ. Nimic din toate aceste supoziții (teoretice) în scrisul lui Victor Roșca din Canada, de 15 ani diriguitor avizat al revistei „Candela” din Montréal. De acum, ziarist recunoscut, în zona Québéc, iar din 2011 și scriitor cu drepturi depline în cadrul Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R.). Cele două cărți, editate în România, se intitulează „Moara lui Kalusec”[2] 224 pagini, 2007, și „Experimentul Târgșor”[3] - 424 pagini, 2011 (ambele purtând indicativul Fundației Aspera, sub auspiciile căreia s-au tipărit și alte cărți despre represiunea comunistă din România). Despre fenomenul în cauză, s-a scris îndelung după 1989 și niciodată nu va fi de ajuns, atâta timp cât mai trăiesc oameni care au suferit în închisorile comuniste, din cauza bestiilor sovietizate și reciclate la nevoie, ori de câte ori se impunea tortura. Serialul de televiziune, intitulat Memorialul durerii, semnat de colega noastră de facultate bucureșteană, Lucia Hossu Longin, rămâne, peste veac, o zguduitoare depoziție în această privință.
 
Cărțile lui Victor Roșca oferă evidente distincții de folosire a limbii române în toate registrele ei de comunicare - ale istoriei, demografiei, culturii naționale, psihologiei individuale și de grup, sociologiei, în care dialogul și investigația rămân mobilul de bază al disciplinei, ale orientării în spațiu, cu detalii impresionante vizând geografia locurilor. Peste toate, se pliază, și se impune memoria dinamică a numelor, autorul arătându-se neodihnit în alăturarea frățească de fiecare în parte. Invocând profesiunea de inginer în construcții a scriitorului, vom găsi firești explicații ale organizării textelor pe capitole distincte, formularea literar- atractivă[4], a acestora, prima carte având chiar indice de nume. Toate, nu cu un scop imediat, ci de durată ! Darea în folosință a unei construcții, indiferent de ce nivel și de care cerințe, presupune asumarea unui profesionalism și a unor idei care l-au impus. Ei bine, Victor Roșca a dezvoltat, în cele două cărți, filosofia unei existențe din interiorul unui spațiu concentraționar, devenit cândva aproape implacabil.
 
Personajul de bază al întregului demers mărturisitor nu este altul decât el însuși, adică Victor Roșca. Dacă Darie, un alter ego prea Moara lui Kalusekclar al lui Zaharia Stancu, era îndemnat persistent să nu uite, nimic să nu uite, din ce li s-a întâmplat țăranilor români răsculați la 1907, tot așa ne propune și Victor Roșca despre comunismul din România, adevărat gulag rusesc în perioada lui dură. Într-o notă de recurs la memorie, el se exprimă apodictic: „Întunericul în care am trăit fusese pentru noi ca o umbră a morții. Viața a fost creată abia după ce s-a făcut lumină”. Frază cu miez filosofic și biblic, emanație a unui scriitor ca Victor Roșca pe care istoria mașteră l-a obligat să-și reformuleze, în cunoștință de cauză, revenirea asupra sinelui, încă neliniștit în rostirea completă a Adevărului.
-------------------------------------------
[1] Titlul tabletei mele face trimitere (mentală) la Nicolae Iorga sau la eminescologul George Munteanu.
[2] Formularea oximoronică prin care se indică fărădelegile Siguranței din Brașov, a cărei căpetenie se numea Kalusek. Din ordinul lui, se zdrobea trup după trup, mai ales noaptea. Așa că „moara [...] măcina până la ivirea zorilor”(apud V.R.).
Titlul nuvelei fantastice a lui Gala Galaction – Moara lui Călifar -, este convertit prin ocheanul întors al indicatorilor de structură din platforma unui tragic antic grecesc.
[3] Mulțimea de nume care populează paginile cărții se înscrie în ceea ce „marele” Macarenko a înțeles prin reeducare. Sub biciul lui Satan, prigoana tinerilor era finalizată... dialectic (apud V.R.), adică experimental. Și chinezii, sub dictatura lui Mao, au procedat la... reeducarea prin muncă a tinerilor, fii de intelectuali. În acest sens scriitorul chinez Dai Sijie (astăzi cetățean francez și regizor de faimă) a publicat un roman intitulat „Balzac și Micuța Croitoreas”ă.
[4] Câteva titluri : Conștiința, oglinda inimii umane, Jocul pe tăișul cuțitului, Policandrele pușcăriei, În numele fericirii generale, Ideile au o vreme a lor, Zile cu soare în izolare, „Temniceri cu grade”, „Martir la 18 ani”, „Timp bolnav” ș.a.
M.B.
footer