Revista Art-emis
Un biolog despre antievoluţionism PDF Imprimare Email
Medic Claudiu Popescu, Doctor în Ştiinţe Medicale   
Sâmbătă, 08 Ianuarie 2011 15:05
Popescu ClaudiuA apărut la editura Anastasia, o folositoare „Introducere în antievoluţionismul ştiinţific – despre evoluţia omului de către om", de Oana Iftime, biolog. După cum declară autoarea în prefaţă, luând ca premisă faptul că ştiinţei i-a fost impus materialismul în efortul general de a înlătura pe Dumnezeu din creaţia Sa, cartea meditează asupra consecinţelor sociale şi îşi propune să respingă numai pe criterii ştiinţifice ipotezele despre originea abiotică a vieţii şi despre evoluţia biologică a speciilor, în aşa fel încât să demonstreze că sunt false şi că realitatea prezisă de ele este imposibilă.

Ca formă, apare ca un lung eseu în două părţi, structurat pe teme sau în jurul unor idei principale. În oarecare măsură surprinzătoare, textul conţine multe anglicisme traduse prin transcriere, propoziţii netraduse din engleza uzuală, pe alocuri o punctuaţie cel puţin neobişnuită, exclamaţii şi expresii ştrengare, parcă din vocabularul studenţilor conştiincioşi. Toate acestea contribuie la ironia declarată, cu care tratează unele aspecte ale duhului vremii şi ale evoluţionismului, având ca substrat un simţ al umorului bun şi cult, sacrificând cuvenita rigoare a judecării unor ipoteze importante cu presupusa intenţie de a se detaşa de limbajul rigid şi afectat al textelor ştiinţifice pentru eficientizarea comunicării.

Din prima parte, care alcătuieşte şi o mărturisire de credinţă ortodoxă, se degajă, ca sentimente dominante, întristarea şi dezamăgirea faţă de o lume atee, plină de minciună, aroganţă şi nepăsare. Consecinţele refuzării recunoaşterii prezenţei şi rolului lui Dumnezeu în lume sunt favorizate de anularea transcendentului, moralului şi trăirii religioase, astfel: întărirea păcatelor ca patimi, credulitatea publicului, lipsa de informare şi lipsa pornirii către informare, persecuţia şi exploatarea istorică a raselor, concretizate, de exemplu, prin sclavia primelor veacuri sau prin încercările de epurare din secolul trecut. Tot aici găsim o minuţioasă clasificare a categoriilor de oameni care răspândesc materialismul şi evoluţionismul, cu aferenta critică acidă la adresa „ateilor militanţi" şi mai ales la adresa „profitorilor" de pe urma răspândirii modului de gândire evoluţionist. Cu acest prilej, se pune serios problema unei replici pe măsură, la fel de bine organizată şi susţinută ca evoluţionismul, anume un „creaţionism militant". Răspunsul ortodox, ca venind din partea religiei, dar şi ca bun simţ ştiinţific, nu trebuie prezentat sub forma unui hibrid: un evoluţionism cum Deo, care eşuează pe ambele fronturi. De notat şi dizertaţiile menite să ducă raţiunea către Ziditor plecând de la biologia zidirii, de exemplu prin dezvăluirea că nu necesitatea stă principial la baza vieţii.

Partea a doua este o îmbinare între prezentarea didactică şi accesibilă a unor noţiuni de biologie şi demontarea sistematică a tezelor evoluţioniste. Atitudinea ironică persistă, dar e dublată de o vădită experienţă pedagogică şi de o amplă informare asupra progreselor şi experimentelor care ţin de „teoria" evoluţionistă modernă. Îndoctrinat prin învăţământul public cu prezentarea neloială, unilaterală, a explicaţiilor asupra lumii şi vieţii, cititorul se vede nevoit să pună la îndoială prejudecăţile învăţate, iar cel cinstit, care crede în adevăr, fie el doar ştiinţific, ar admite că, citind, i s-a mai subţiat vălul minţii. footer