Revista Art-emis
Castelele de cleştar ale lui Harry Ross PDF Imprimare Email
Mihai Batog Bujenita   
Miercuri, 26 Februarie 2014 18:18

Viaţa în doiCum zarva şi tumultul sărbătorilor sfârşitului de an nu sunt deloc propice lecturilor, priveam cu puţină tristeţe la cartea trimisă cu ceva vreme în urmă de Harry Ross, oftam şi treceam mai departe, aşteptând răbdător clipele în care tihna cea binevenită este completată, în modul cel mai fericit, cu cititul unei cărţi despre care eşti sigur că te va încânta. Desigur ştiam şi acest lucru deoarece nu este pentru prima oară când citesc o carte scrisă de acest autor prolific, fascinant şi, mai mereu, surprinzător. Prin urmare, când amorţeala specifică oricărui sfârşit de agitaţie a venit, am deschis cartea: Viaţa în doi - tandreţe şi calvar- editată la Europa Nova, în anul 2004. Specific acest lucru pentru că deşi editată cu aproape zece ani în urmă ea este şi acum foarte actuală prin subiectul său: dragoste şi căsnicie, iar acesta va fi la fel de viu disputat în orice perioadă a istoriei. De ce? Pentru că implică iubirea, un sentiment complex, profund şi chiar determinant pentru fiinţa numită om, dar şi căsnicia, o instituţie fundamentală a societăţii omeneşti din toate timpurile. De altfel Harry Ross, într-un foarte inspirat cuvânt înainte numit: Gândul autorului pe care l-am citit evident la sfârşit, dar pe care în voi prezenta în preambulul discuţiei, rezumă într-un mod foarte inteligent ideea forţă a cărţii asemănând căsnicia cu un castel de cleştar. La început splendid, strălucitor şi aparent inexpugnabil fiindcă este construit prin uriaşa forţa a iubirii, însă, cu timpul, devenit din ce în ce mai meschin, până la dimensiunile unui amărât de bordei în care ura, dispreţul, trădarea, înşelătoriile de tot felul şi uneori chiar crima maculează iremediabil superba construcţie a începutului. Cum este posibil, care sunt cauzele aceste triste prăbuşiri, de ce se produce ea? Harry Ross nu ne dă răspunsuri, evitând cu eleganţă şi înţelepciune postura de moralist. Unul dintre mulţii care ne tot sfătuiesc, de exemplu cum să devenim miliardari, dar nu ne spun şi cum se face de nu au devenit chiar ei. Mai ales că adevăraţii miliardari nu suflă un cuvinţel despre metodele care i-au adus în această poziţie. În fine, nici nu trebuia să ne facem griji în privinţa autorului fiind el un experimentat condeier care a reuşit, nu foarte uşor, să ajungă la inimile cititorilor practicând un stil absolut recognoscibil, printr-o aşezare a cuvintelor în pagină fluent şi plăcut, dar nu fără profunzimi şi de multe ori provocator de autointerogaţii pentru cititorul atent la sensurile de dincolo de text.

În consecinţă, evitând elegant posibilitatea unui text plicticos, autorul ne propune de fapt un exerciţiu interactiv, povestindu-ne o serie de întâmplări şi lăsându-ne nouă, cititorilor, posibilitatea de a le înţelege şi interpreta cum dorim. Pe riscul nostru! Şi ar fi bine să nu uităm că Harry Ross este un om a cărui experienţă de viaţă are avantajul transformării în înţelepciune. Aşadar, mare atenţie la ceea ce putem citi dincolo de textul convenţional! Mi s-a părut foarte interesant şi faptul că personajele povestirilor sunt şi evrei dar şi români. Pe mine unul, nu mă miră acest fapt ştiut fiind că autorul este un bun cunoscător al celor două etnii şi cred că subliniază astfel marea similitudine de atitudini, concepţii şi comportamente însumate conceptului pus în discuţie, similitudine absolut firească, urmare a unei convieţuiri seculare în care, combinate ca într-un creuzet, normele morale au devenit aproape identice. Un motiv în plus ca să ne gândim de cel puţin două ori atunci când suntem îndemnaţi să emitem idei stupide despre diferenţe socio-culturale sau confesionale. Dar cam ce putem afla din povestirile, mai mult sau mai puţin închipuite, ale domnului Ross!? De exemplu că o căsnicie poate intra în suspiciune şi atunci când un soţ, mult prea motivat de profesiune, are secrete faţă de soţia sa. Aici, cu o doză de umor absolut specific, aflăm că se mai pierd şi mătuşi în deşert, ori unchi la poker, dar un soţ nu prea are dreptul moral să se piardă. Însă, o soţie înţeleaptă poate readuce liniştea şi dragostea înapoi în cămin. Numai cu o condiţie: să nu-şi piardă prea repede încrederea! (Momo). Sau că trei mame sunt uneori prea multe (Trei mame şi un copil), iar un căţel simpatic şi iubit poate reconstrui o căsătorie (Delia, Rexi şi iubirea). Umorul destul de caustic dar bonom al lui Harry Ross va fi remarcat din plin în schiţa Cum am ajuns poligam, ori în Baia de plante, însă şi forţa textului dramatic în Preţul trădării. Mai aflăm despre riscurile unei căsnicii în care, din motive de altfel bine întemeiate, soţul lipseşte prea mult de acasă (Soţul voiajor), iar despre suferinţele iubirii, chiar dacă ni se par cunoscute ar fi bine să aflăm şi din schiţa: Fructul oprit.

Dar cum o prezentare a unei cărţi nu trebuie să cadă în păcatul dezvăluirilor, mă voi opri aici. Nu înainte de a recomanda, cu riscul de rigoare, recitirea, din când în când, a povestirilor din această carte. Cum zilnic experienţa noastră de viaţă se îmbogăţeşte continuu şi sensurile reluări se vor schimba funcţie de chiar propriile noastre trăiri. Iar dacă avem prieteni la care ţinem cu adevărat le putem recomanda, fără nici o ezitare, lectura acestei cărţi. Cândva, poate, ne vor mulţumi!

footer