Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 12 Ianuarie 2014 12:32

C?t?lin Bu?ag?, art-emisR?s?rind din r?zboiul nev?zut al gīndului, C?t?lin Bu?ag? p?trunde pe t?rīmul poeziei contemporane, ca o urcare īn tren cu bilet rezervat la clasa īntīi, s?-?i al?ture glasul unui cor ce cīnt? pe toate vocile p?mīntului. Īn lumea prezentului, arestat? de micimi, ambiguit??i ?i absurd, tīn?rul poet īncearc? prin vers o redemp?iune, o corectare, din care ?ī?nesc liniile recuperabile ale ini?ialit??ii. Un lirism de adīncime, demontare ?i reasamblare, un registru lin curg?tor ce provoac? selectiv, disociere ?i reintegrare, o lume a viorilor īn vīnt, un poet al dragostei, un poet sobru, tot mai sobru, un poet īntreb?tor opereaz?, aproape constant, cu semne ?i simboluri, oferind cititorului o vast? palet? de sentimente ?i tr?iri poetice: „E chipul t?u acela ce m? a?teapt?-n noapte/ S?-mi māngāie suspinul durerilor de?arte,/ S?-mi umple dorul sumbru de a?tept?ri amare/ Oi fi tu, oare?/ Mireasma ta e-aceea ce ?ine al meu somn/ Īn lumea de fantasme visānd un vis de domn/ C? mi-ai venit al?turi pe-o ve?nicie plin?,/ A mea regin??/ O, cum ī?i este glasul, ori cum privirea-?i este/ O fi de basm astralic sau de pove?ti terestre;/ A?tept ner?bd?tor s? īmi apari īn cale,/ Oi fi tu, oare?”

Antidotul st?rilor suflete?ti, provocate de sentimentul desacraliz?rii, al pierderii identit??ii sub impactul modernismelor dezumanizante, este pentru poetul C?t?lin Bu?ag? repetata īntoarcere la Dumnezeu: „Dar cānd Harul adumbre?te sufletele īn lumin?/, Inima se-mpodobe?te īn cunoa?terea divin?/ ?i-ajutor g?se?ti īn toate ?i pova?a chiar la gāze,/ C? din cele care zboar? printre ramuri, printre frunze/ Nu-i nici una s? n-arate la sfār?itul vie?ii sale/ Cānd picioarele-mpreun? ca la sfānta īnchinare/ C? de Domnul sunt create ?i Lui voia i-au f?cut / ?i doar īmplinindu-i voia au zburat peste p?mānt,/ Deci ?i mirii de-?i īnchin? via?a-ntreag? lui Hristos/ Vor zbura ca dou? aripi ale unui trup frumos/ ?i-or ajunge ca īn ceruri, īngerii īn cor s? spun?: «Te-au iubit pe Tine, Doamne, īmplete?te-le cunun?.»” Prin derularea unor asemenea nota?ii suflete?ti, poezia lui C?t?lin Bu?ag? se īnscrie īn teritoriul sensibilit??ii expresioniste, cu tonalitate elegiac? semnalat? f?r? m??ti sofisticate, uneori pe cale de sugestie, prin proced?ri disimulative sau, alteori, prin lumini de speran??.

Versul s?u īn manier? clasic?, rimat, cantabil, sub mai multe forme cristaline, orice īnf??i??ri ar lua, opereaz? īn scopul extragerii poeticului la temperaturi metaforice ridicate ?i cu nuan?a multipl? a fluxului emo?ional: „Nici māna nu ?i-e-ntins? – prea schimb?toare gānduri/ M?-n?bu??-n durerea c?zut? printre rānduri/ Portretul t?u se pierde ?i-n suflet frunze cad/ Imaginea e rece, iar eu īn doruri ard.” O poezie profund emo?ionant?. Nici nu ?tii cīnd ī?i scap? lacrima sau cīnd aluneci īn propriile nostalgii. Cu vigoarea specific? unui poet tīn?r, C?t?lin Bu?ag? creioneaz? un univers liric coerent, o realitate credibil?, care pare s? ard? grani?ele temporale. Ī?i dore?te ?i reu?e?te individualizarea emo?iei, transmiterea pulsa?iilor suflete?ti prin evocarea unor momente de o intensitate deosebit? sau prin poten?area unor detalii: „Ajuns-am o, iubito, īn Bor?a-Maramu’/ Cu mun?ii īmprejuru-mi de minunate vise/ Cu cerul mai aproape de bra?ele īntinse, / Dar dincolo de bra?e, s? nu-mi vii iar??i tu?/ Str?jeri stau azi Pietro?ii, ai Rodnei dragi copii/ Cu creste ce īn?eap? a norilor podoab?/ Ca s?-?i īmbrace stānca īn rochia cea alb?/ Aici unde cei fameni zidesc mereu chilii./ C?lug?rii ce īn?i?i s-au īmbr?cat cu noaptea/ ?i singuri īn pustia t?cu?ilor molizi/ Au hot?rāt s? piard? a urmelor dorin?e/ Sunt īmplini?i ferice ?i-a?tept? numai moartea.”

Create anume pentru a induce st?ri speciale, construite parc? īn jurul unui nucleu luminos, poeziile vorbesc despre un poet iubitor de Dumnezeu ?i de frumos („O, iart?-m? St?pāne, P?rinte nev?zut / ?i cānd f?r?delege cu voia am f?cut/ S? nu porne?ti mānia, asupr?-mi s? se plece/ C? sunt numai ??rān? ?i Duh prin mine trece./ O, iart?-m? St?pān?, o, Maic? preacinstit?/ ?i-acoper?-?i odrasla īn vremuri de ispit?/ Prime?te rug?ciunea, mijlocitoare Doamn?/ A Domnului Mireas?, a oamenilor mam?.”) ?i se pot apropia u?or de inimi, permi?īnd cititorului s? contemple rolul pe care poetul C?t?lin Bu?ag? īl joac? īn realitatea sa.

footer