Revista Art-emis
Drumeţ în calea vieţii PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Vineri, 24 Decembrie 2010 21:16
Ilie GorjanA pătrunde în universul familiei Sporiş e o încercare dificilă, indiferent din partea cui ar veni ea, şi, totodată, un act temerar la care nu se poate încumeta oricine, ci doar cel îndreptăţit s-o facă prin har literar, dragoste de semenii săi, spirit raţional în aprecierea valorilor umane, şi prin a fi un bun „colecţionar" de prieteni şi oameni adevăraţi. Cel căruia nu i-a venit deloc greu să-şi asume o astfel de misiune dificilă şi să pătrundă în complexitatea familiei Sporiş, efectuînd un demers literar de suflet cu privire la Gheorghe Sporiş, unul dintre cei opt fraţi ai acestei prestigioase familii, nu este altcineva decât inimosul arhitect de caractere, Eugen Petrescu, preşedintele Cultului eroilor, filiala Vâlcea.

În cartea „Personalităţi vâlcene. Publicistul Gheorghe Sporiş la 65 de ani", apărută la editura proprie a autorului, Eugen Petrescu reuşeşte să ne prezinte o frumoasă poveste de viaţă, o adevărată istorie de suflet a unui slujitor împătimit al turismului vâlcean, naţional şi universal, un portret impecabil al unei personalităţi de o certă valoare umană, literară şi ştiinţifică. Autorul aduce în prim plan mărturiile emoţionante ale unor importanţi oameni de cultură din spaţiul mirific vâlcean, mărturii care, la unison, recunosc, evidenţiază şi realizează portretul psihologic, de caracter şi temperamental al omului deosebit Gheorghe Sporiş. Este o încântare să desprinzi din economia cărţii aprecieri de genul : „Gheorghe reuşeşte să-şi croiască un drum deosebit în împărăţia artelor" (Costea Marinoiu), „...lovişteanul, montaniardul şi omul de cultură Gheorghe Sporiş este o persoană de caracter, un om practic, de acţiune, un om pe care te poţi baza oricând" (Marian Pătraşcu), „Gheorghe Sporiş, moşneanul loviştean căutător de noi sensuri şi trăiri inconfundabile în sanctuarul vâlcean, rămâne la cei 65 de ani , ostaş preţuit de Dumnezeu şi de semeni, pe meterezele cetăţii eternului Râmnic de pe plaiurile Vâlcii" (pr. Ion Marinescu), „Turismul vâlcean, ardelenesc, românesc, cel mai de aproape sau de mai departe, ar fi mai sărac dacă Gheorghe Sporiş nu ar fi prezent prin cuvânt şi imagine, mereu, printre acţiunile specifice lui" (Petre Cichirdan), „...personalitatea acestui modest, dar talentat contemporan, deschizător de drumuri într-un domeniu al artei şi culturii vâlcene, atât la propriu cât şi la figurat" (Dumitru Bondoc).

Însă cea mai atractivă prezentare o realizează, nimeni altcineva, decât fratele lui mai mic, eminentul şi distinsul om de cultură dr. Mihai Sporiş. Stilul apropiat de arhaism şi folosirea redundantă a viitorului anterior dau un farmec aparte „epistolei" scrise de Mihai Sporiş, epistolă care, pe orice om cu un cât de mic simţ artistic, nu se poate să nu-l răscolească, să nu-i aducă aminte de propria-i devenire socială, de propriile-i trăiri din copilărie şi până în perioada majoratului.
Imaginea lui Gheorghe Sporiş văzută prin ochii şi mintea fratelui său este una realistă, raţională, o expresie a obiectivităţii de care dă dovadă Mihai Sporiş în aprecierea oamenilor, inclusiv a membrilor familiei sale. „Fire neostoită, poetică, se lăsa uşor încântat şi dus de valul imaginaţiei sale", dezvăluie Mihai Sporiş o parte din universul sufletesc al fratelui său, şi continuă în acelaşi ton: „Ce căuta şi mai caută fratele meu şi acum? Himerele, poate iluziile, poate viziunea donquijotească din imaginaţia lui fecundă şi felul lui mereu anticipativ. Răzvrătit, neîmpăcat cu lumea reală, se va fi aflat într-o frondă continuă...". „Pentru viaţa imaginii frumoase a colindat lumea, a urcat munţii, a intrat în fundul pământului, a gândit soarele în arcul lui pe boltă, a căutat chipul frumos al omului, oglindind inima lui bună" mai spune Mihai Sporiş despre acest drumeţ în calea vieţii, care este fratele său. Şi încheie mărturia sa de dragoste faţă de fratele mai mare precizând că „a fost, este şi aşa îl va reţine timpul nostru, fratele meu de lapte şi de sânge, ivit cu numele de Gheorghe, pe care familia şi l-a însuşit cu alintul Gigi, aşa cum îl şi strig, pe numele lui de frate mai mare, fratele din vecinătatea mea, model în copilărie, confident în adolescenţă, adversar în idei acum, în dezbaterile furtunoase, dar întotdeauna acceptate ca diversitate şi modalităţi de a fi şi diferiţi, adică fiecare cu convingerile lui".

Eugen Petrescu îşi încheie lucrarea cu imagini din viaţa şi activitatea celui omagiat, imagini care nu fac altceva decât să întregească starea de graţie pe care ţi-o induce întregul text al cărţii. Asigur cititorul că ajungând la ultima filă a cărţii, va simţi tristeţea despărţirii de un om drag, pe care parcă l-ar fi cunoscut dintotdeauna.


DRUMEŢ ÎN CALEA VIEŢII
General mr. (r), conf. univ. dr. Ilie Gorjan footer