Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Liviu Ioan Stoiciu   
Miercuri, 13 Noiembrie 2013 22:41

Marin Ifrim„Am c?utat prea mult nimicul în alt? parte. Dar m? întorc unde sufl? ostenelile” (Emil Cioran)

Poet, eseist, cronicar, publicist de frunte, Marin Ifrim „din Buz?u” s-a impus cu tonul s?u pamfletar, polemic ?i parodic original. Sigur, trebuie s?-i fie ad?ugate ?i sinceritatea, buna credin?? ?i generozitatea ar?tate fa?? de colegii de literatur? român? (pe plan local are deja o confrerie literar? a lui; nu e debutant care s? nu-i aib? confirmarea, ai impresia, dar ?i „consacra?ii” au parte de primiri critice colegiale remarcabile), pe care i-a sus?inut pân? în pânzele albe. A condus reviste literare, a întocmit almanahuri ?i a pus la cale manifest?ri ?i concursuri literare. Mai nou, are ?i dou? bloguri active, ?inute la zi (intitulate „Blogul lui Marin Ifrim”, pe teme exclusiv literare, transformat într-o adev?rat? foaie de cultur?, ?i „Letopise?ul lui Marin Ifrim”, pe teme inclusiv politice ?i sociale, cu totul neconformist ?i de o rar? agresivitate lingvistic?). „Omul, ca persoan?” ?i scriitorul (în general) Marin Ifrim au impus la Buz?u o personalitate moral? cum rar se na?te la români, de mare onestitate. De ce s? nu citez un poem al lui, intitulat „Vasul Marin”, care-i d? de gol ceva din autentica valoare?

„Vasul marin ifrim nu e un vas de r?zboi/ de?i are un contur agresiv/ vasul marin ifrim/ este un vas schizofrenic/ pân? la m?duva apelor/ vasul marin ifrim are o dinamic? stranie/ ?i caut? golfurile femeii cu apuc?turi de canibal/ vasul marin ifrim e o ambarca?iune/ cu însu?iri stranii”.

F?r? s? dea peste nimeni, v?zându-?i de drumul lui, condus de o stea boem?, Marin Ifrim s-a trezit „la o vârst?” (e n?scut în 1955), în 2010, invitat în Anglia, în vizit? particular?. În 30 decembrie 2012, fericit, Marin Ifrim îmi scria pe e-mail: „Drag? Liviu, sunt de trei zile în Anglia. Sunt multe de povestit. Tr?iesc într-o lume nefiresc de normal?, în Newton Abbot, un or??el de vreo 21.000 de locuitori”... A?a a început povestea acestei c?r?i, care adun? epistolele lui Marin Ifrim din Anglia. De un an, Marin Ifrim avea rubrica lui într-o publica?ie online (cu impact pe pia?a publicistic? de la noi) pe care eu am inventat-o, la insisten?a unui prieten, Lauren?iu Barbu (cu firm? de softuri), cu numele de Jurnalul de Vrancea, actualizat? zilnic (bazat? pe textele inedite primite de la scriitori la Opinii ?i la pagina de cultur? - la care Marin Ifrim era atotprezent, semn?tura sa d?dea greutate; tonul textelor lui sco?ând din min?i autorit??ile locale, care i-au pus pe urme, la un moment dat, serviciile secrete, s?-l compromit?; la Opiniile Jurnalului de Vrancea, în cele ?apte zile ale s?pt?mânii, fiecare scriitor cu ziua lui, semnau, al?turi de mine ?i de Marin Ifrim, criticul foc??nean Mircea Dinutz, poe?ii adjudeni Paul Spirescu ?i Adrian Botez ?i doi bucure?teni: prozatorul Petru Ionescu ?i istoricul literar Rodica L?z?rescu). Din p?cate, din martie 2012 Jurnalul de Vrancea a disp?rut din peisaj (eu am renun?at la coordonarea lui, care-mi consuma întreaga zi), administratorul s?u intrând în faliment. Îmi amintesc de un text incomod al lui Marin Ifrim, scris dup? ce a fost închis Jurnalul de Vrancea, la înfiin?area blogului lui cultural (în care anun?a ?i înfiin?area blogului lui politic!), „Despre teroarea politic? a culturii ?i cultura politic? a terorii”, care spune multe despre Marin Ifrim, îl citez: Am jurat mie însumi, am promis celor apropia?i c?, orice ar fi, niciodat? nu-mi voi mai da cu p?rerea despre ga?ca na?ional? de godaci politici. ?i m-am ?inut de cuvânt. Totu?i, dup? ce am fost înl?turat „cu delicate?e” din colectivul unei puternice publica?ii on-line, dup? ce mi s-a spus verde-n fa?? de c?tre ?eful unei publica?ii locale (buzoiene), unde realizam, bilunar, dou? pagini, una politic? (pamflet) ?i una literar?, c? nu mai pot scrie nimic despre politicieni, dup? ce am fost pur ?i simplu redus ?i indus la t?cere, la moarte civil?, cum se spune, spurc?ciunile din cine ?tie ce ?i care servicii oculte, tot îmi pândesc sâmbetele. Se pare c? dincolo de a m? b?ga eu însumi în seam?, în fa?a oglinzii, în spatele acesteia lucreaz? la erodarea imaginii mele o puzderie de draci, carcalaci indestructibili. Eu sunt deja o fiin??, un scriitor anihilat... Nu fac parte din circul nim?nui. S-a mers pân? acolo încât mi-a fost jignit? foarte dureros ?i cinic familia... Dar nu mor elefan?ii când vor purecii... În rest, numai literatur?, numai de bine, numai despre cuvinte împ?rt??ite, sfin?ite înc? de la botezul fiec?ruia

„Scrisori din Anglia de la Marin Ifrim” se intitula serialul de la pagina de cultur? a Jurnalului de Vrancea – paginile lui de jurnal fiind înso?ite de fotografii. Eu l-am rugat pe Marin Ifrim s? scrie impresii ale lui din c?l?toria în Anglia pentru cititorii Jurnalului de Vrancea ?i ai blogului meu (pe atunci, un blog aflat în floare; din 21 august 2012, în semn de protest l-am închis, dup? întoarcerea lui B?sescu la Palatul Cotroceni, împotriva celor 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui, ajutat de ?ase politruci de la Curtea Constitu?ional? ?i de mafia politic? european?). „Cititorii Jurnalului de Vrancea pot vedea prin ochii lui Marin Ifrim realit??i dintr-o lume îndep?rtat?”, îl prezentam. Nu mi-a venit s? cred când am v?zut c? are acces la Internet acolo unde era ?i c?-mi scria „în direct” din Anglia: Totul e accesibil, mai pu?in b?utura ?i ?ig?rile. De exemplu, ?ig?rile de aici sunt cam de vreo patru ori mai scumpe decât cele din România. Sau: În fine, dup? opt zile, am b?ut ?i eu o bere englezeasc?. Meniul este foarte variat în specialit??i engleze?ti fiind înso?it de o prezentare irepro?abil? din partea personalului. La intrare, clientul este întâmpinat cu citate scrise direct pe perete, din mari oameni de cultur?: Shakespeare, J. J. Rousseau etc. Deviza localului este sugestiv?: „Intri ca str?in ?i pleci ca prieten”… De pe atunci se anun?a a fi un jurnal epistolar literar superb (azi, jurnalul ?i memoriile au îndeosebi cititori de calitate; nu neap?rat jurnalul dintr-o c?l?torie). M-am bucurat acum s? aflu c? epistolele lui din c?l?torie se constituie într-o carte, care ar putea fi de referin?? în opera lui Marin Ifrim. Descoperi în ea mentalitatea unui scriitor român din Buz?u pus fa?? în fa?? cu vechea realitate a Angliei - ispitele, frustr?rile ?i mândria î?i dau mâna în aceast? carte ?i-i cresc autorului Marin Ifrim pân? la cer respectul de sine, considerând c? face parte dintre noroco?i c? a ajuns la cap?tul Europei, pe insula glorioas? a lui Shakespeare. A cules în Anglia, prin senza?ii, noi „esen?e ?i intensit??i”. Marin Ifrim a r?mas îndr?gostit de Anglia, unde s-ar întoarce ?i ar r?mânea acolo „pentru totdeauna”. De?i, dup? o reflec?ie îndelungat?, ar putea s? recunoasc?, în fa?a oglinzii, ca Emil Cioran: „Am c?utat prea mult nimicul în alt? parte. Dar m? întorc unde sufl? ostenelile”…

footer