Revista Art-emis
Umbra noastr? cea de toate zilele PDF Imprimare Email
Prof. Nicolae M. Constantinescu   
Luni, 28 Octombrie 2013 09:44

Trebuie s? recunosc, a face cronica unei c?r?i precum  „Umbra noas­­tr? cea de toate zilele”, a lui Virgil R?ze?u, cu subtitlul inspirat Virgil R?ze?u - Umbra noastr? cea de toate zilele „Un D.U.I. ca toate celelalte”, nu este deloc o treab? simpl?. Dup? cum, nici încercarea de a o încadra într-o categorie de scrieri nu este simpl?. În cele din urm?, cred c? atributul care i se potrive?te în cea mai mare m?sur? este cel de „carte de atitudine”. Parcurgerea ei ofer? celui interesat satisfac?ia c? a mai f?­cut un pas pe drumul cunoa?terii unei istorii nu prea îndep?rtate, contemporane înc?, dar ocolit? - dac? nu ascuns? cu grij? - vreme de 23 de ani, ?i îi treze?te con?tiin?a faptului c? o asemenea carte trebuia scris?. Mai afirm, în deplin? cuno?tin?? de cauz?, c? citirea acestui document plin de adev?r îi poate induce cititorului aceea?i senza?ie de sil? ?i dezgust pe care o încerci când descoperi, într-un loc mizerabil, colc?itul unor gândaci, viermi sau al altor viet??i resping?toare. Nu­mai c?, nu ai ce comenta, a?a a l?sat Dumnezeu, acela este locul h?r?zit pentru existen?a acelor fiin?e, în vreme ce faptele dez­v?luite în cartea de fa?? s-au petrecut în lumea noastr?, a oamenilor, fiin?e cu judecat? ?i con?tiin??.

Autorului îi revine meritul de a fi ridicat un col?, cât de mic, al perdelei grele care acoper? ?i ascunde activitatea Securit??ii, bra?ul înarmat al Par­­tidului pân? în ’89. El comenteaz? faptele consemnate, pe cele mai multe le demonteaz? cu documente publicate în urm? cu mul?i ani ?i scoate în eviden?? falsitatea ?i anacronismul informa?iilor care alc?­tuiesc grosul dosarului s?u. Cartea lui devine un îndemn ?i o invita?ie adresat? ?i altora de a face acela?i lucru. Ca atare, „cu batista la nas“, derul?m câte ceva din semnifica?iile acestei c?r?i care de­voa­lea­z?, cu mijloacele cele mai simple ?i accesibile, adev?rata fa?? a institu?iei incriminate.

În anul 2007, autorul cere, ?i ob?ine, accesul la propriul dosar de la C.N.S.A.S.: 400 de pagini sau, altfel spus, mai pu?in de 10 centimetri din cei 125 kilometri de dosare întocmite pe seama (?i via?a) semenilor no?tri. Generali, colonei ?i toat? gama de grada?i ?i spe­cia­li?ti, bine sti­­­pendia?i, stâlpi ai unei institu?ii menite s? vegheze la securitatea ?i siguran?a Statului, avi­­zea­z?, aprob?, dispun ?i sem­neaz? întoc­mi­rea unui Dosar de Urm?rire Informativ?. Firesc, la o prim? vedere. Nu­mai c? institu?ia, de care nici o ?ar? nu se poate dispensa, devenit? - pentru noi - principalul instrument represiv ?i dur, alc?tuia un dosar care nu are nici în clin, nici în mânec?, cu sigu­­ran?a na?ional?. Nu con?ine nici o singur? referire la un posibil atentat al titularului de dosar la securitatea ??rii! La un anumit moment, îns??i D.S.S., forul central, le repro?eaz? autorilor, nejustificarea dosarului, dar oamenii locului fac ce ?tiu ?i au înv??at (cum s?-?i justifice existen?a ?i plata?!) ?i a­dun?, cu sârg, nu informa?ii privitoare la siguran?a ??rii, nici vorb?, ci un lung ?ir de calomnii, bârfe, colport?ri, informa?ii de doi bani, îi con­tro­leaz? leg?turile cu cet??enii str?ini ?i din ?ar?, persoanele din anturaj, propria atitudine ?i a celor apropia?i lui fa?? de regim, îi a­na­lizeaz? sar­ci­nile de serviciu, pre­o­cu­p?rile extraprofesionale, primi­rea de foloase necuvenite, pun sub semnul întreb?rii o activitate ?tiin?ific? meritorie cu r?­d?­cini temeinice la Piatra Neam?, enun?ând temerea (stupid? ?i caraghioas?!) c? aceasta ar putea acoperi ac?iuni secrete sau du?m?noase ?i a?a mai departe.

Pentru a alimenta ?i a îngro?a dosarul pus în oper?, dovad? de net?g?duit a unei activit??i febrile, neîntrerupte ?i eficiente, organul vigilent cu sarcini de siguran?? na?ional?, folose?te contra plat?, nu mai pu?ini de 30 de infor­matori cu nume codi­fi­cate: Angelescu, Radu, Liviu etc. Spune autorul: „Unii dintre ei erau plevu?c? m?runt? care ar fi declarat orice ?i despre oricine. Dar pe mul?i i-am considerat apropia?i, prieteni, colaboratori, membri ai unei singure echipe cu care m? priveam în ochi zi de zi, care respirau acela?i aer cu mine, de care nu m? feream, cu care aveam interese ?i ?eluri identice, ?i pentru care a? fi garantat, a? fi pus mâna în foc. Unora dintre ei le-am rostit ora?ia funebr? cu mâna pe sicriu”.

Datele consemnate în D.U.I.-ul „Radu” ating, nu rareori, limi­tele grotescului: un gradat (doct!) îi atribuie inten?ii du?m?noase, fiindc? nu mai acoper? pl?gile operate cu pansament ?i, ca atare, „expune pa­ci­en?ii opera?i la infec?ii”, f?r? s? ?tie c? este o metod? adoptat? în toat? lumea civilizat?; i se imput? doctorului c? nu pune medicii stagiari s? opereze, ceea ce - dup? gândirea „or­ganului” grijuliu - lo­ve?­te în fundamentele medicinii române?ti; beneficiaz? din plin de mijloace tehnice de ascultare ?i urm?rire în cas?, în cabinet, în ma?in?, la particip?rile la diverse manifest?ri ?tiin?ifice din ?ar? ?i i se întind capcane diverse; disciplina din ser­viciu ?i efor­turile de dep??ire a lipsurilor ?i dificult??ilor cunoscute sunt con­siderate manifest?ri de autoritarism sau ostilitate: „Atitudinea dr. V.R. aduce prejudicii, determinând oamenii muncii s? comenteze du?m?nos po­litica partidului în domeniul s?n?t??ii”; multe din informa?iile consemnate sunt vechi de zeci de ani, complet ie?ite din actualitate; „organul” dispune „s? se fac? documentarea primirii de foloase necuvenite ?i s? se stabileasc? dac? aceste preocup?ri (?!) sunt urmarea atitudinii sale politice ostile”. S?-i d?m, iar??i, cuvântul autorului: „Nu, nu am pretins niciodat? vreo recompens?, pentru singurul motiv c? am socotit o astfel de ac?iune cel mai mizerabil lucru posibil. Cum s? condi?ionezi sau s? negu?ezi s?n?tatea, vindecarea ori via?a cuiva?! Nimic mai adev?rat c? nu am refuzat, am primit ce mi s-a oferit, dar omenia nu mi-am pierdut-o niciodat?. N-am acceptat aten?ii de la oricine, am acceptat mai pu?in decât a? fi putut primi, iar de la unele categorii de pacien?i (personal sanitar, rude de-ale lor, persoane pe care le ?tiam f?r? posibilit??i materiale ?i altele), nici nu se punea problema s? accept ceva. M-am mul?umit cu ce mi s-a oferit ?i, f?r? s? fac din asta o bravur?, când a fost posibil ?i am avut ce, am f?cut parte ?i perso­nalului care m-a ajutat. Nu cred c? vreunul din subalternii mei poate uita”.

Chirurgul nu are o via?? u?oar?, nici în sala de opera?ie, nici în afara ei. Cazul operat, filmul cu tot ce s-a întâmplat intra-operator ?i ce-ar putea urma, evolu?ia uneori dificil? ?i imprevizibil? ?i atâtea alte aspecte îl ur­m?resc, îl macin?, nu-i dau pace, îi trezesc sentimentul c? se afl? pe marginea unei pr?­pas­tii în care poate c?dea în orice moment. În executarea actului chirurgical, operatorul trebuie l?sat s? cump?neasc? doar cu con?tiin?a lui, pentru a echilibra beneficiile ?i riscurile, pentru care î?i asum? întreaga res­pon­­sa­bi­­litate. Reac?iile bolnavului sunt nea?teptate, de aceea discut?m fiecare caz, an­ticipând dificult??ile posibile, pentru a alege solu?ia cea mai potrivit?, de ace­ea revenim în spital la contravizita de fiecare zi. A-l ana­temiza pe chirurg pentru aceste procese delicate din creierul ?i inima lui, în necuno?tin?? de cauz?, a-l discredita pe cel care î?i fa­ce bine meseria ?i a da ap? la moar? unor frustra?i, dorin?elor lor de par­venire ?i invidiei, este un act de tic?lo?ie care nu poate ?i nu trebuie trecut? cu vederea.

Pentru doctorul R?ze?u decizia organului de securitate a fost umi­litoare ?i, mai ales, dramatic?: i s-a interzis s? c?l?toreasc? în str?­in?tate, timp de 20 (dou?zeci!) de ani. Tocmai în perioada de maxim? putere creatoare ?i afirmare profe­sio­nal?. Era, totu?i, membru al unor societ??i savante din ?ar? ?i din afar?, î?i demonstrase op?iunile, revenind din c?l?toriile din anii 1967 ?i 1968, pentru c? – firesc - nu putea renun?a la pozi?ia bun? pe care o avea în ?ar?, pentru o himer?. Cu tot respectul pe care îl am fa?? de cititori, nu m? pot împiedica s? nu redau presupusa formul? a celor care-l sanc?ionau: „D?-l în m?-sa de doctor! S? stea acas?! N-o s? crape!” Dar acesta nu era decât vârful aisbergului nedrept??ilor la care a fost supus. Iat? ce afirm? doctorul R?ze?u: „… pentru o bun? parte din via??, mi-a fost furat? intimitatea la care aveam dreptul, ca orice muritor mi-a fost agresat acest drept elementar. Lezarea intimit??ii nu m-a privit numai pe mine, ci ?i pe cei cu care am venit în contact. Intimitatea lor a fost la fel de pâng?rit? ca ?i a mea. M-am aflat permanent sub urm?rire, s-a ?tiut cu cine m-am întâlnit sau cu cine am vorbit, cu cine m-am culcat, unde m-am deplasat ?i a?a mai departe. Unele convorbiri telefonice cu str?­in?­tatea (pu?ine de altfel) mi-au fost refuzate, cele aprobate mi-au fost ascultate, mi-a fost violat? coresponden?a, locuin?a ?i cabinetul de lucru, am fost ascultat ?i înregistrat din camioneta institu?iei, ca un bandit. Cine r?spunde pentru aceast? mocirl? mizerabil? în care am fost târât ?i, prin mine, ?i al?ii, f?r? voia ?i ?tirea mea ?i a lor? Cine m? desp?gube?te pentru aceste grave atingeri ?i viol?ri ale libert??ii mele?”

Nici C.N.S.A.S., institu?ie mo?it? din fosta Securitate, nu se dez­minte ca institu?ie ambigu? ?i neinteresat? de descoperirea adev?rului. Din totalul celor 30 de informatori consemna?i de dosar, aceasta nu-i deconspir? „obiectivului” decât 9 (nou?). S?-l l?s?m pe autor s?-?i exprime of-ul: „De mai bine de 6 ani de zile, solicit deconspirarea tuturor «ciripitorilor» din dosarul meu. F?r? rezultat. Nu cred în minciuna c? nu au preluat toate materia­lele (dac? nu le-au preluat, de ce nu au f?cut-o?!) ?i nu au identificat to?i informatorii (eviden?a acestora exista la Inspectoratele jude?ene, doar erau pl?ti?i). Este greu de în?eles ?i de acceptat asemenea reticen?e din partea CNSAS, organul chemat s? fac? lumin?. Ori, adev?rul exprimat numai pe jum?tate sau pe sfert, nu mai este adev?r.” Iat? de ce este mai mult decât justificat acest veritabil Apel c?tre Securitate (similar Apelului c?tre Lichele) pe care cet??eanul R?­ze?u îl face: „... nu a?i f?cut decât s? v? ap?ra?i pâinea bun? ?i nemeritat? pe care o mânca?i, fiind incapabili de o munc? folositoare semenilor vo?tri. Nu a?i f?cut decât s? smulge?i denun?uri mizerabile din gurile la fel de mizerabile ale unor tic?lo?i, ca s? pute?i s?-mi pune?i mie c?tu?e. Tot a?a cum a?i fost bine pl?ti?i înainte de ’89, acum sta?i bine mersi la c?lduric? ?i la ad?postul celor care au continuat s? v? apere ?i dup? revolu?ie, v? mânca?i f?r? ru?ine pensia de cinci sau zece ori mai mare decât a mea, dac? nu cumva a?i devenit prosperi oameni de afaceri ?i huli?i, cu mânie capitalist?, st?pânul ?i mâna murdar? care v-a hr?nit, v-a ocrotit ?i v-a p?strat a?a cum era?i. Ni?te neoameni! Pentru c? oameni nu a?i fost niciodat? ?i nu ve?i fi în vecii vecilor. Nu ave?i cum s? fi?i! ?i s? mai ?ti?i c? nu am nici un fel de îndoial?: ?i acum dup? trecerea atâtor ani, mocni?i ?i fierbe?i în voi aceia?i du?m?nie neostoit? ?i aceia?i desconsiderare pentru oamenii capabili, de valoare, utili societ??ii, cum voi nu a?i fost niciodat?. Sunte?i primii care socoti?i acel decembrie ’89 o revolu?ie adev?rat?, când a fost de fapt o lovitur? de stat mizerabil?, pl?tit? cu via?a de mii de oameni nevinova?i, cei mai mul?i tineri înseta?i de libertate ?i adev?r. Sunt convins c? dac? v? întreab? cineva despre toate ac?iunile voastre g?unoase ?i pline de ur? f?r? limite, care au compromis îns??i ideea de serviciu de informa?ii ?i de siguran?? a statului, de care nici o ?ar? nu se poate lipsi, a?i spune c? - de fapt - nu v-a?i f?cut decât datoria de militari, c? a?i ac?ionat la ordinul superiorilor c? n-a?i f?cut r?u nim?nui. Ce ru?ine! Cât? josnicie!”

D.U.I.-ul doctorului R?ze?u este închis în august 1988 cu o motiva?ie din care temnicerii s?i nu ezit? s?-?i fac? un titlu de glorie: „… urmare a influen??rii pozitive a obiectivului, pentru a nu i se ?tirbi din prestigiul ?i aprecierile de care se bucur? cât ?i pentru a-?i p?stra func?ia pe care o ocup?”, f?r? s? uite s? adauge c? r?mâne în aten­?ia institu?iei (cari­tabile, dup? cum se vede) urmând a fi contactat periodic de ofi?erul mânuitor de condei ?i de doi dintre informatori „pentru a-l determina s? adopte o politic? realist?, s? nu s?vâr?easc? fapte antisociale ori care ar putea afecta interesele statului (!?!)!” Cât? grij? cet??eneasc? fa?? de un tic?los recu­perat, salvat de grija p?rinteasc? a organului!

Cartea pe care recomand cititorilor îmi înt?re?te, cu argumente palpabile, ideea nulit??ii, a superficialit??ii ?i a bu­nului plac cu care au ac?ionat or­ga­nele de securitate ?i ne arat?, amploarea artificialului ?i a discre?ionarului care au ca­rac­terizat întrea­ga activitate a acestei institu?ii, pentru cet??eanul de rând. Doctorul R?ze?u a scris aceast? carte cu convingerea c? istoria trebuie s? consemneze realit??ile acelei vremi, c? cineva trebuie s? r?spund? m?car moral pentru marea mi?elie pe care am tr?it-o, c? oamenii tre­buie informa?i, iar institu?ia condamnat?. Lucrurile nu trebuie l?sate la voia întâm­pl?rii ?i adormite odat? cu trecerea vremii pentru c?, a?a cum am început s? fim informa?i de tic?lo?iile pe care le-au suferit în închisori oameni nevinova?i, la fel trebuie s? cunoa?tem agresiunile aduse unor oameni afla?i în stare de libertate, de acelea?i institu?ii blestemate ?i organe ale Partidului. De aceea a scris el cartea. Pentru ca asemenea lucruri s? nu se mai repete. Niciodat?! Pentru ca cei vinova?i s? fie odat? ?i odat? tra?i la r?spundere. M?car prin ar?tarea cu degetul!

footer