Revista Art-emis
Teodor Pracsiu, un critic la el acas? PDF Imprimare Email
  
Joi, 17 Octombrie 2013 11:38
Refractii criticeCritica literar? de la refrac?ie la reflec?ie 
 
Se spune c? oratoria f?r? talent poate fi etichetat? ca tupeu (Th. Codreanu), a?a cum incursiunea unui personaj mai pu?in ini?iat într-un domeniu arid, cum este cel al criticii, poate fi considerat? dac? nu insolen?? atunci cel pu?in o atitudine hazardat?. Cu toate acestea savoarea unei lecturi, copios sus?inut? de sclipirile stilistice ale unui autor talentat cum este Teodor Pracsiu, chiar în domeniul criticii literare îndeob?te considerat? o zon? greu accesibil? ?i în consecin?? pu?in atractiv?, poate stârni nu numai pl?cerea ?i interesul lecturii, ci chiar tenta?ia de a-i p?trunde în?elesul în esen?a sa. Cu riscul de a nu fi la în?l?imea acestui deziderat, cu riscul de a face loc omisiunilor, uneori necesare nu numai din complezen??, pân? la urm? important este ceea ce comentezi ?i îndeosebi cum comentezi, mai ales când este vorba de o apari?ie editorial? de excep?ie pe care ne-o ofer?, scriitorul, umoristul, teatrologul, jurnalistul ?i, cu asupra de m?sur?, criticul literar Teodor Pracsiu prin cartea sa „Refrac?ii critice” ap?rut? la editura Sfera Bârlad, în anul de gra?ie 2013. 55 de „cronici, eseuri, medalioane, miniportrete literare” (pg 3), pe care autorul le adun? într-un spa?iu cultural limitat de grani?ele jude?ului Vaslui, într-un orizont de timp ce nu dep??e?te limitele anilor 2004-2o11 care, dincolo de actul în sine important în economia publicistic? a autorului, se constituie într-o fresc? a mi?c?rii literare în spa?iul cultural c?ruia-i apar?ine ?i pe care îl cunoa?te din interior. Este un demers pe care Teodor Pracsiu ?i-l asum? în cuno?tin?? de cauz? ?i cu responsabilitatea omului de cultur? st?pân pe arta expresiei lingvistice ?i utiliz?rii ei, dar mai ales st?pân pe instrumentele criticii literare pentru care v?de?te prin tot ce scrie o înclina?ie aparte. Nu este lipsit de importan?? faptul c? autorul refrac?iilor critice provine dintr-o epoc? cultural? care a profesat critica ca un deziderat, într-o etap? când mai important? decât opera era viziunea asupra ei, de cele mai multe ori dintr-un unghi doctrinar compatibil cu ideologia timpului. M? refer desigur la anii 70-80 ai secolului trecut când cu deosebire rafturile libr?riilor erau pline de „studii critice” ?i „opere alese” ale marilor scriitori autohtoni ?i ai literaturii universale, care dincolo de orientarea în sine, mai pu?in convenabil? din punctul de vedere a consumatorului de literatur?, a creat totu?i mari valori în domeniul criticii literare ?i chiar o adev?rat? ?coal? dominat? de spiritul c?linescian.
 
Din noianul de criterii pe care ideologia timpului le impunea, criticul Teodor Pracsiu alege pe cele necesare, valide ?i utile care s? limiteze subiectivismul, încorsetarea ?i cutumele, l?sând loc laturii obiective, bazat? pe valoare, autenticitate ?i veridicitate, în ceea ce în?elegem pân? la urm? prin fond ?i form?, reu?ind s? se plaseze astfel în ipostaza exegetului care poate privi opera la modul echidistant ?i impar?ial, cu ochiul specialistului exersat în spa?iul criticii literare. 55 de perle stilistice a? spune dac? ne referim la discursul narativ în care abund?, frumos în?iruite ?i atent ordonate; metafora, compara?ia, epitetul, sintagma, aspecte ce fac lectura încânt?toare ?i ra?ionamentul accesibil. Neîndoios autorul are stil, are discurs, se apleac? cu acribia cercet?torului asupra esen?elor pe care le scoate în eviden?? ?i le pune viguros ?i cu talent în pagin?. Se vede de la distan?? c? autorul însu?i are experien?a truditorului în ale condeiului ?i cunoa?te bine meandrele crea?iei, mai ales în arta cuvântului. El însu?i scriitor, autor de romane, cunoa?te din interior fr?mântarea c?ut?rii sensurilor ?i formelor, ?i mai ales truda a?ez?rii slovei pentru a?i împlini rostul. Câteva tr?s?turi îl individualizeaz? în planul criticii literare. În primul rând capacitatea de analiz? ?i sintez? probat? conving?tor prin prezent?rile scurte, dense ?i concise, în care inutilul ?i formalul nu se reg?sesc. Mai mult, prin maniera în care esen?a este pus? în eviden?? ?i probat? prin for?a argumentului autorul devine credibil în demersul s?u. Pentru c? „dincolo de efemeride ce?oase ?i de înjgheb?ri ocazionale, în fa?a c?r?ilor valide am încercat s? descop?r sâmburele peren, s? identific liniile unui desen coerent ?i semnele unei voca?ii” (pg 3), spune autorul. Este un maestru în utilizarea jaloanelor, canoanelor ?i parametrilor specifici care pân? la urm? particularizeaz? latura profesional? a criticii. Gra?ie acestor instrumente de lucru p?trunde u?or în universul c?r?ii analizate, neocolind contextul spa?ial ?i temporal în care apare, ?i mai ales neeludând detaliul care o individualizeaz?. O spune un om obi?nuit cu c?utarea ?i utilizarea detaliului într-un domeniu în care ra?ionamentul precis, judecata corect? ?i logica ?tiin?ific? formeaz? suportul necesar în domeniul cercet?rii medicale.
 
O alt? tr?s?tur? este aceea c? analiza operei se face în conjunc?ie nedesmin?it? cu cunoa?terea autorului pe care-l prezint? nu numai în dimensiunea lui literar?, nu numai în universul lui de exprimare, ci ?i a contextului social concret în care tr?ie?te ?i scrie, în rela?ionarea direct? cu realit??ile vie?ii de zi cu zi, ceea ce d? un plus de valoare criticii în sine pentru c? pune în valoare binomul oper?-creator. Aici descoperim dimensiunea c?linescian? în maniera de abordare a operei ?i autorului pe care criticul Teodor Pracsiu o utilizeaz?, f?r? s? ajung? îns? la dezgolirea total? a sinelui a?a cum se practic? în critica vulgar? întâlnit? ast?zi la detractorii ?i demolatorii simbolurilor noastre na?ionale. El se opre?te mai ales asupra eului, rareori asupra supraeului ?i aceasta o face numai atunci când este vorba de o exacerbare veleitar? în compara?ie cu valoarea autentic?, ceea ce dovede?te c? abordarea freuidian?, cu m?sur? îns?, nu-i este str?in? mai ales atunci când p?trunde în sfera nonconformismului. Reu?e?te s? ?in? dreapta cump?n? între autor ?i oper? ?i mai ales dreapta m?sur? în ierarhia celor supu?i criticii sale, ceea ce-l face s? fie considerat unul din criticii cei mai aprecia?i la nivel local ?i nu numai, un adev?rat C?linescu al locului am putea spune noi, f?r? teama de a gre?i.Nu rareori î?i manifest? deschis teama de „prea mult” de?i încurajeaz? scrisul, de calitate îns?. Într-adev?r ast?zi se scrie mai mult ca niciodat?, se tip?re?te mai mult ca niciodat?, paradoxul timpurilor noastre fiind acela c? se cite?te din ce în ce mai pu?in. Nutre?te cu sinceritate convingerea c? dac? ast?zi cenzura nu mai este posibil?, critica trebuie s? r?mân? criteriul de selec?ie a valorii. Pentru c? excesul de crea?ie literar? feti?izeaz? actul de crea?ie, iar cantitatea niciodat? nu ?ine pasul cu calitatea.Sigur la originea acestui „prea mult” st? în primul rând goana dup? notorietate, o adev?rat? caracteristic? a zilelor noastre, ca ?i o adev?rat? obsesie a existen?ei percepute. Conform acestor deziderate, egocentrice în fond ?i nicidecum altruiste, nu conteaz? ce spui ?i cum spui, important este s? spui, iar spa?iul public s? te perceap?. De aici amalgamul greu de diferen?iat al valorilor ce se pierd ?i al nonvalorilor care prolifereaz? ?i care prin cantitate aduc prejudicii calit??ii. De aici ?i atitudinea t?ioas? a criticului care devine necru??tor cu feti?ul, alc?tuirile bizare, for?ate ?i neconving?toare.
 
Adept al celebrei medita?ii a lui Maurice Roch „dac? vrei s? spui ceva trebuie s? îndepline?ti trei condi?ii; 1 s? ai ceva de spus, 2 s? ?tii s? spui ?i 3 s? te opre?ti la timp dup? ce ai terminat de spus” Teodor Pracsiu dovede?te acest lucru prin tot ceea ce scrie ?i pretinde acelea?i rigori celor pe care-i analizeaz?. În acela?i registru se înscrie ?i aparenta lips? de în?elegere pentru preocup?rile prea lume?ti a unora din personajele analizate cum este Ion Enache (Aedul metafizic, pg 25) ?i Ion Iancu Lefter (Remember, pg 58), poe?i locali cu notorietate boem?. Manifest? o în?elegere aparte ?i chiar o curiozitate pentru debutan?ii tardivi în câmpul scriiturii de substan??, indiferent de domeniu; literar ?tiin?ific, filosofic etc. Nutre?te ?i v?de?te convingerea c? în?elepciunea izvorât? din cunoa?tere ?i experien?? formeaz? acel cadru necesar pentru un con?inut valabil ?i interesant, circumscris valorii. Astfel Petre Iosub (Portret în evantai, pg 61) reu?e?te s? edifice o oper? într-un timp relativ scurt, mai pu?in de un deceniu, desigur în spatele ei g?sindu-se multe anticip?ri lucrative care remodelate ?i adaptate ajung la nivelul profunzimii unei abord?ri de substan??. Pasiunea manifest? la acest autor pentru latura metafizic? a filosofiei este evident? ?i str?bate opera sa de la un cap?t la altul, atitudine oarecum dificil de în?eles într-o societate cu înclina?ii mai degrab? atee prin educa?ie, care î?i are originile într-o lung? perioad? în care abordarea materialist? reprezenta filonul de baz? al form?rii omului nou. Dar u?urin?a cu care Petre Iosub î?i dep??e?te condi?ia anterioar? ne duce cu gândul la acel refugiu din cotidianul agresiv ?i incompetent, pe care autorul îl caut? cu obstina?ie, orientându-l spre zona în?elepciunii calme, a?ezate, care conduce mai mult la împ?carea cu sine decât cu lumea. Cu scrupulozitatea criticului versat Teodor Pracsiu îl surprinde pe autor în toate ipostazele sale creatoare; poet, publicist, sociolog ?i mai ales filosof.
 
Nu mai pu?in apreciativ se exprim? criticul atunci când este vorba de proza lui Daniel Dragomirescu (Cel din urm? rapsod, pg 40), un scriitor dominat de angoase, pendulând între realitate ?i esoteric, ?i care dup? îndelungi elabor?ri iese la ramp? cu scriituri valoroase. Analizându-i opera de maturitate „cel din urm? rapsod ?i alte povestiri” criticul Teodor Pracsiu nu se re?ine în a face observa?ii realiste privind eroii c?r?ii ?i tr?irile lor, nu rareori misterioase ?i nonconformiste, în care realul cotidian tr?it aievea încorporeaz? miraculosul. Apreciaz? la acest autor de voca?ie persuasiunea, d?ruirea, implicarea în via?a personajelor ?i nu în ultimul rând veridicul nara?iunii care plaseaz? povestirea în zona incert? a intersec?iei dintre rural ?i urban, esen?a constituind-o totu?i satul cu mentalitatea lui. Nu mai pu?in impresionat r?mâne Teodor Pracsiu de concitadinul s?u Ioan Baban (Fecunditate f?r? frontiere, pg 35), un alt talent în arta scrisului, sub diverse forme îns?; poezie, nuvel?, povestire ?i epigram?, a c?rui debut are loc la vârsta în?elepciunii într-un ritm debordant ?i extrem de conving?tor. Mai ales sub aspectul crea?iei lirice, poetul târziu, oscileaz? în medita?ia sa între aici, cu reminiscen?ele unor tr?iri trecute, ?i misterul drumului care se îngusteaz? mereu, ducând c?tre o lume pendulând între neant ?i speran??. Prolificitatea brusc? ?i nea?teptat?, în egal? m?sur? sub aspectul cantit??ii dar mai ales al calit??ii scriiturii, îl face pe critic s?-l suspecteze pe Ioan Baban ca fiind un gânditor de substan?? cu exerci?iu îndelung în arta scrisului. Aspect cu atât mai relevant cu cât Ioan Baban nu a b?tut ostentativ la poarta notoriet??ii, aceasta deschizându-i-se ?i primindu-l cu bagajul select al lecturii, talentului ?i crea?iei autentice.
 
La aceia?i categorie se adaug? înc? dou? personalit??i pe care criticul le trateaz? din perspectiva diferit? a domeniilor pe care le abordeaz? ?i a tipologiei personalit??ii lor. Una dintre ele este profesorul de matematic? Dumitru Apostolache (Oglinzile memoriei, pg 113) care, dincolo de faptul c? demonstreaz? compatibilitatea dintre ?tiin?a matematicii ?i arta literar?, se prezint? atent, jovial, previzibil ?i în?eleg?tor, de o amabilitate bonom? în volumul s?u Oglinzile iubirii. Între timp ?i parc? pentru a împlini previziunile criticului, Dumitru Apostolache va ie?i în public cu un nou volum, mai potrivit fizionomiei sale literare, este vorba de „Muguri ?i flori de voie bun?” o culegere amuzant? de epigrame, snoave, glume, anecdote, bine ancorate în realit??ile vremurilor sale ?i, de ce nu, în spiritul hazului de necaz atât de propriu poporului nostru, sentiment pe care nu numai c? îl tr?ie?te cu dezinvoltur? ci îl ?i r?spânde?te cu generozitate. Nu acela?i lucru se poate spune despre paginile acordate omului de cultur? vasluian Dumitru Marin (La 70 de ani, pg 133), a c?rui radiografie este una necru??toare. Cu precizia chirurgului, de data aceasta în disec?ia crea?iei, apreciindu-i totu?i str?dania ?i criticându-i noncomformismul, recunoa?te nelini?tea ?i perseveren?a în ob?inerea notoriet??ii, dar î?i exprim? rezervele mai ales în str?dania de a impune curentul cultural informa?ional, concept totu?i discutabil în opinia criticului, prin deficien?e structurale ?i prin absen?a criteriilor definitorii. Aprecierea dubitativ? privind zbaterile, nelini?tile, fr?mânt?rile ?i ie?irile în spa?iul literar creator, uneori precipitat alteori incoerent dar întotdeauna perseverent, se încheie brusc cu constatarea c? profesorul Dumitru Marin are totu?i 70 de ani.
 
Chiar dac? subiectivismul nu pare s? fi ocolit unele din afirma?iile criticului, nu se poate spune c? Teodor Pracsiu nu a demonstrat prin for?a argumentului c? se afl? pe teritoriul s?u, mai bine zis la el acas?. Nu cu aceia?i m?sur?, dar p?strând propor?iile totu?i se exprim? Teodor Pracsiu când vine vorba despre Valentin Silvestru (Posteritatea lui Valentin Silvestru, pg 74), intelectualul complex ?i complet ce fascineaz? ?i extaziaz? critica pracsian?. Am putea spune c? în ordinea preferin?elor criticului, Valentin Silvestru se situiaz? imediat dup? Theodor Codreanu. Unul din cei mai mari teatrologi ai literaturii noastre „domnul teatru” a fost, este ?i va r?mâne, chiar ?i dup? dispari?ia sa fizic?, mentorul Festivalului Vasluian al Umorului, Constantin T?nase. Tratat cu respectul cuvenit unei valori autentice, cu nostalgia, delicate?ea ?i regretul unor rela?ii atât de fructuoase, prietene?ti ?i în acela?i timp cordiale, Valentin Silvestru r?mâne în ochii criticului „un gentlemen în vremi plebee” sau „un aristrocrat printre proletari” (pg 79). Pân? la urm? omul Silvestru, care se revendica cu obstina?ie ca apar?inând spa?iului istoric al Vasluiului (n?scut la Scânteia, a copil?rit la Hu?i), r?mâne exemplul cel mai autentic al asimil?rii culturale a oric?rui tr?itor pe aceste meleaguri, indiferent de provenien?a etnic?. Dincolo de aceast? afinitate explicit? pentru valoare Teodor Pracsiu are delicate?ea de a nu vexa memoria atunci când prezint? unele personalit??i a c?ror trecut, sau prezent, nu corespund exegezei sale, fie ?i prin prisma unor criterii personale. Este cazul lui Vasile Ion Cataram? (Istoria tragic?, pg 94) care a trebuit s? pl?teasc? pentru convingerile sale, pentru verticalitatea personalit??ii sale, însumând într-o m?sur? tragic? soarta intelectualilor interbelici, anima?i de idealuri na?ionaliste, într-o vreme când volbura bol?evic? amenin?a cu infernul orwellian ce avea s? se instaureze nu peste mult timp. Acest scriitor scrie dezinvolt în presa timpului într-o vreme când cerbicia doctrinar? c?p?ta dimensiuni apocaliptice. Este omul care ?i-a tr?it destinul tragic sub trei dictaturi f?r? îns? s?-?i tr?deze crezul intelectual, a?ezându-se astfel în rândul marilor intelectuali care ?i-au slujit neamul ?i ?ara. Dorin?a criticului ca autorul s? ni se dezv?luie în ceea ce reprezent? cu adev?rat prin cele trei romane ale sale (Dezr?d?cina?ii, Jaf ?i Iepurii) este una legitim?, pentru c? astfel ar oferi posibilitatea plas?rii sale în ierarhia fireasc? a valorilor noastre culturale. Nu ?tim în ce m?sur? compromisul a f?cut parte din via?a scriitorului Vasile Ion Cataram?, dar t?cerea post deten?ie pare s? spun? c? nu, spre deosebire de Vladimir Streinu care ?i-a pl?tit relativ scump eliberarea, critic pe care Teodor Pracsiu împreun? cu Daniela Oatu, într-o excelent? critic? a criticii (Un senior al spiritului, Vladimir Streinu) ni-l prezint? ?i sub acest aspect, cu o delicate?e catifelat? ?i, pe bun? dreptate, de o manier? admirativ? ?i conciliant? în fa?a unei valori autentice.
 
P?strându-se în acela?i areal, dar cu aciditatea unei critici impus? circumstan?ial, analizeaz? poezia lui Mihai Sultana Vicol (Justi?iarul nevindecabil, pg 103), un poet al paradoxurilor care îmbin? „vehemen?a paroxistic? a tonului” cu realit??ile timpului s?u, pe care le percepe ?i le red? de o manier? nu rareori grotesc?. Cum este ?i firesc criticul nu vede cu ochi buni teribilismele în scris ?i deopotriv? în atitudine, multe dintre ele doar de dragul afi??rii ostentative în ochii contemporanilor, riscând chiar momente existen?iale ce mimeaz? dramatismul eroic de tip Don Quijote. O not? aparte în economia c?r?ii o reprezint? paginile consacrate lui Theodor Codreanu, figur? reprezentativ? a criticii literare autentice care, din fieful s?u provincial hu?ean, reu?e?te s? devin? un reper de necontestat la nivel na?ional, împlinind astfel intui?ia anticipativ? a lui Edgar Papu atunci când prefa?a „Fragmentele lui Lamparis” În trei prezent?ri succesive (pg 5, 9 ?i 13), un miniportret ?i dou? eseuri critice (Codreanu cel tân?r, Acolade aforistice ?i Poet ?i simbol), primul u?or elegiac-nostalgic celelalte adev?rate exegeze literare, Theodor Codreanu este prezentat atât prin prisma timpului devenirii sale, cât ?i prin prisma criticului pentru care detaliul, compara?ia, atitudinea participativ? ?i ierarhizarea valoric? reprezint? parametri de referin?? ai operei sale, oper? care exceleaz? prin aceea c? nu are re?ineri în a aborda simbolurile literaturii noastre, mai vechi sau mai noi; Eminescu, Bacovia, Caragiale, Maiorescu, Grigore Vieru, ca ?i, am ad?uga noi, r?zboiului deschis pe care-l poart? cu postmodernismul ?i avangarda sa „political correctness” bineîn?eles cu arma cuvântului. Are o admira?ie particular? pentru maniera în care Th Codreanu reu?e?te s? exploreze adâncimile (abisalul) construc?iei literare, fie c? este vorba de Caragiale, Grigore Vieru sau George Bacovia, descifrând aici liniile de for?? ale crea?iei autorilor men?iona?i. Originarul, primordialul, arheul, ontologicul, sunt elemente de referin?? ?i instrumentele de lucru ale criticii codreniene, la care nu ezit? s? se raporteaze în toate scrierile sale ?i pe care le folose?te obsesiv în discursul s?u critic, extrem de logic de altfel ?i bine articulat, aspecte pe care Teodor Pracsiu le subliniaz? cu asupra de m?sur?.
 
Dealtfel opera bardului hu?ean (chiar ast?zi când înc? este în plin? desf??urare) este suficient de ampl?, profund? ?i complex? încât s? fac? obiectul unei exegeze pe m?sur?, angajament pe care doar un spirit ca al lui Teodor Pracsiu l-ar putea împlini. Ar fi o oportunitate prin care Teodor Pracsiu ar ie?i din aria autorepro?ului pe care ?i-l face, cu privire la opera prietenului s?u, atunci când spune „i-am citit c?r?ile cu respect ?i pre?uire ?i regret adânc faptul c? n-am scris despre toate, l?sând zilele s? treac? într-o dulce lenevie mioritic?” (pg 8). În ansamblul s?u cartea Refrac?ii critice, prin ?inut? ?i maniera doct? de abordare, trece u?or pragul filtrant al refrac?iei, alunecând u?or spre zona reflexiei actului creator în realitatea zilelor noastre ?i de ce nu, în cel al reflec?iei privind rolul ?i rostul criticii oneste ?i obiective. Însu?i autorul c?r?ii este imaginea vie a unei prezen?e remarcabile în aria culturii ?i spiritualit??ii locale, prezen?? ce se impune, în egal? m?sur? prin condei ?i prin presta?ia public?. Atent, jovial, respectuos ?i colocvial, Teodor Pracsiu r?mâne o prezen?? notabil? ?i extrem de agreabil?, care reu?e?te s? conving? întotdeauna prin for?a argumentului ?i acurate?ea discursului.
Dincolo de aceste considera?ii am convingerea c? Refrac?ii Critice î?i dovede?te utilitatea din mai multe perspective, dintre care trei mi se par cu deosebire importante;
- pentru cititor; o lectur? pl?cut?, doct?, senin?, solicitant?, dar ?i reconfortant?,
- pentru specialist; un izvor de informa?ie ?i o viziune critic? peste care este greu de trecut,
- pentru istoric; o m?rturie vie a unui spa?iu cultural viu, prolific ?i cu perspectiv?.
 
footer