Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 21 Iulie 2013 16:21

Lucian Boia - Romania altfelE o performan?? s? strâmbi sau s? mânje?ti realit??ile române?ti de azi ?i din trecut.

Într-o zon? de cultur? „altfel", în care doin? e maneaua, film - telenovela, art? plastic? - Perjovschi, beletristic? - textele pentru mici masturbatori ale lui C?rt?rescu, iar Eminescu este „scheletul din debara", Andreescu ?i Luchian, ni?te Neica Nimeni, a?adar într-un asemenea univers cultural nu se cade s? nu-?i aib? locul ?i istoricul pe m?sur?, unul care s? teoretizeze ?i s? impun? sintagma „România altfel". Altfel? Dar, cum spunea cineva, fiecare ?ar? e „altfel". De fapt, c?znit inspiratul autor pare s? vorbeasc? mai degrab? de o ?ar? „mai altfel" sau de una „cea mai altfel". Adic? siluind, schimonosind ?i gramatica, nu doar istoria. Procedur? aplicat? cu asiduitate în fel ?i chip de-a lungul sutei ?i ceva de pagini a opusculului ag??at în cui, cu celeritate - vorba mili?ienilor postdecembri?ti - drept bestseller al zilei. Explicabil, c?ci e întradev?r o perforŹman?? s? strâmbi sau s? mânje?ti atât de dezinvolt ?i de expeditiv realit??ile române?ti de azi ?i din trecut. Numai c? unei c?r?i pretins ?tiin?ifice, dar scris? cum a fost scris?, nu i se cuvin decât vorbe pe m?sur?, adic? de pamflet.

„România altfel" - Viziune halucinant?, cazan al vr?jitoarelor

G?selni?a cu „România altfel" i-a venit autorului în timpul penibilului scandal politic din vara lui 2012. Zaver? care nu a cuprins toat? suflarea româŹneasc?; matadorii ei au fost doar câ?iva neînfrica?i b?rba?i de stat dâmbovi?eni ?i ceva protectori dinafar?. Dar, marcat pesemne de evenimente, cronicarul nostru nu preget? s? edicteze c? „?ara e defect?". ?i nu doar ?ara de azi, ci neamul întreg, de când s-a n?scut el ?i înc? mai înainte, de când se pl?m?dea (ca vai de el, dup? aprecierea autorului c?r?ii). C?ci îns??i „sinteza etnolingŹvistic?" româŹneasc? apare într-o viziune halucinant?, cu geto-dacii - entitate artifiŹcial? ?i neomogen?, romanii - de fapt neromâni de pretutindeni, peste care pre? de un mileniu „o mul?ime de popoare", dar ?i dup?, alte semin?ii („români, maghiari, germani", a luat autorele ?i de la Ceau?escu ceva, m?car asta). Ce mai, treab? de cârpaci, cârpeala în toat? regul?, poporul ?sta „altfel".
Sau, limba român?. „Evident, o limb? romanic?: totu?i, cea mai pu?in latin? dintre limbile latine.". Apoi, „o puternic? înc?rc?tura slav?. [...] Pe locul urm?tor [...] cuvintele de origine turc?. [...] Se adaug? cuvinte grece?ti, ungure?ti [...] ?i de diverse alte origini". Dup? care, „relatinizare", dar, aten?ie, „tot cu material str?in". Imaginea e de cazan al vr?jitoarelor cu o fiertur? în care se pun fel ?i fel de buruieni ciudate. Dar exist? în lume vreo limb? pur?? Dup? cum ne e descris procesul, ai senza?ia c? aceast? limb? „altfel" s-a ivit ?i vivoteaz? din întâmplare în întâmplare, din gre?eal? în gre?eal?, încropit? cu produse de la second hand. Te ?i miri cum a putut un George Br?tianu s? exclame „O minune ?i un miracol". Ce minune, ce miracol, croitora?ul cel viteaz al trecutului taie precum se taie ?i Br?tianu, ?i tot ce mai e istoric ?i istoriografie pe aici.

Românii î?i descoper? „neînsemn?tatea"

Avem ?i privilegiul unui capitol închinat unui poncif preferat al detracŹtorilor „no?tri": mitul str?inului. Autorul e imbatabil în exegeza miturilor, dac? o lu?m dup? titlurile ?i edi?iile sale în materie. Capitolul cu pricina e simplu de rezumat: ce e bun (?i chiar ?i ce e r?u) la noi nu e de-al nostru, „î?i are aproape în totalitate obâr?ia în Occident (minus, m?car, vorba proast? „obâr?ie"). Autorul cade pe spate când poveste?te cum Carol I „d?dea mâna cu « supu?ii », întinzând dou? sau trei degete, dup? rangul fiec?ruia, dar niciodat? mâna întreag?". Mai rar un a?a Vod?, mein Herr!
Ce-ar mai fi de exemplificat? „Complexul de inferioritate"? P?i, cine zice, ?la e! Li se repro?eaz? românilor ?i altora de prin preajm? c? au „??ri mici aflate mereu la cheremul altora". Bun în?eles c? de vin? sunt ace?ti „mici". Drept care, „românii î?i descoper? « neînsemn?tatea »". Greu de p?truns o asemenea - s?-i zicem - logic?. Poate doar apelând la morala fabulei cu lupul ?i mielul, unde mielul e de vin?.

O copit? dat? „epocii de aur"

O copit? se c?dea s? fie dat? ?i „epocii de aur" a lui Ceau?escu, ?i chiar „unde-i greu voinicului", adic? într-unul dintre pu?inele lucruri de fal? ale vremii: prestigiul ??rii în lume. Dup? ce zice despre Ceau?escu cum c? a fost „unul dintre marii actori mondiali", „singurul care", „inteligenta incontestabil? ?i intui?ie sigur?", „un mediator ideal", „era peste tot", „suprem? recunoa?tere" (adic? eterna calea?c? regal? britanic?) ?i alte câte ?i mai câte, autorul se întreab?, ca baciul ardelean din banc: „La ce au servit toate acestea? La nimic". Bun? ?i asta.

De ce este România altfel? Pentru a se mira cei de-alde dân?ii...

E lucru de mirare în aceast? carte cum fiecare propozi?ie ?i frântur? de fraza muste?te de mali?ie, dispre?, grea?? sau venin. Parc? o musc? sâcâitoare s-ar a?eza taman pe rândul pe care-l cite?ti ?i tot dai din mân? pân? faci tic. Drept care, gata. Nu exegez?, nici m?car zeam? lung? de pamflet, pentru Lucian Boia, „De ce este Romania altfel?", Humanitas, 2012. O întristat? adunare, îns?, parc? tot i s-ar fi cuvenit. ?i a fost. Iat-o consemŹnat? într-un dosar de gazet?, dup? cum citim: „Dilema veche de s?pt?mâna aceasta se întreab?: Este România altfel?. Dosarul con?ine interven?iile particiŹpan?ilor la dezbaterea pe marginea c?r?ii De ce este România altfel? de Lucian Boia, organizat? pe 20 februarie de c?tre Colegiul « Noua Europ? », Editura Humanitas ?i Clubul Dilema veche". De ce este România altfel? Prostimea ar zice c? ?i pentru a se mira cei de-alde dân?ii, de mai sus.

Sursa: Curentul.ro[1]
Not?: Subtitlurile apar?in redac?iei

---------------------------------------------------------------- 

[1] http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013030483824/Lumea-i-cum-este/Romania-astfel.html

footer