Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Tudor Nedelcea   
Miercuri, 03 Iulie 2013 17:24

Mihai Eminescu, Dictionar EnciclopedicDintre to?i care au scris despre opera ?i personalitatea savantului de la Chi?in?u, Eugen Simion l-a portretizat, c?linescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura ?i semnele comportamentale ale unui r?ze? din epoca lui ?tefan cel Mare. Voinic, ?eap?n, niciodat? gr?bit, cu vorba domoal? [...] ?ine drumul drept, pe la mijloc, ?i, de-i pornit într-o direc?ie, n-o schimb? pân? nu ajunge la locul cuvenit. Îmi place la el, între altele, c? se ?ine de cuvânt [...]. Ca un ??ran basarabean, hâr?it de via??, st? locului ?i, contrar prejudec??ilor despre adamismul nostru tradi?ional, duce lucrurile la cap?t. Nu-i place s? construiasc? din fuga cailor, cum spunea G. C?linescu c? am fi f?cut, noi, românii, de-a lungul veacurilor, ?i nu las? neterminat? catedrala pe care a început-o”.

Catedrala despre care vorbe?te Eugen Simion în cuvânt-înainte este o carte de excep?ie extrem de rar? (?i cu atât mai pre?ioas?) în cultura român?, Mihai Eminescu. Dic?ionar enciclopedic (Chi?in?u, Editura Gunivas, 2012). Este o carte monumental?, de 584 p., elaborat? de Mihai Cimpoi în cadrul Institutului de Filologie al Academiei de ?tiin?e al Moldovei ?i al Centrului Academic Interna?ional „Mihai Eminescu”, ultima institu?ie fiind creat? tot de el, la Chi?in?u, o carte îndr?znea??, necesar?, care ar fi putut fi rezultatul unui institut de cercetare academic?. Dar, iat?, c? Mihai Cimpoi a realizat-o de unul singur, în urma unui efort titanic. Mihai Cimpoi era îndrept??it s? realizeze aceast? „catedral?” eminescian?, studiile sale anterioare fiind chez??ia succesului: Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologi ?i traduc?tori din întreaga lume (Chi?in?u, 1993, Bucure?ti, 1995), C?derea în sus a Luceaf?rului (Gala?i, 1993), Narcis ?i Hyperion (Chi?in?u, 1979, 1985, Ia?i, 1994), M? topesc în fl?c?ri (Chi?in?u, 1999), Esen?a fiin?ei. (Mi)teme ?i simboluri existen?iale eminesciene (Chi?in?u, 2003, Ia?i, 2007); a coordonat, de asemenea, cele opt volume din Opere eminesciene (Chi?in?u, 2001), a f?cut parte din colectivul de editare al vol. I-X, Corpus Eminescu ( pref. Eugen Simion, Bucure?ti-Chi?in?u, 1998-2000), a scris, împreun? cu Eugen Simion, portretul-sintez? al lui Eminescu din Dic?ionarul General al Literaturii Române (E-K, Bucure?ti, 2006), a prefa?at diverse studii, a sus?inut numeroase comunic?ri despre Poet etc. ?i, parafrazându-l pe Marin Sorescu, pentru ca toate acestea s? poarte un nume, Mihai Cimpoi a scris Mihai Eminescu. Dic?ionar enciclopedic.

Despre necesitatea unei asemenea lucr?ri nu mai este cazul s? revenim; cât despre competen?a critic? ?i analitic? a autorului, a?ijderea. Nu c?r?i denigratoare, dar nici cele care s? afi?eze un idolatrism de??n?at are nevoie de genera?ia de azi ?i de mâine. Eminescu nu are nimic de ascuns, el se las? descoperit, cercetat, dar, ne îndeamn? chiar el, „s? ne înarm?m mintea cu o rece nep?rtinire ?i s? nu surescit?m cugetarea”, s? avem „inima foarte cald? ?i minte foarte rece” („Convorbiri literare”, X, nr. 5, 1 aug. 1876, p. 168). Acest nobil îndemn l-a urmat Mihai Cimpoi. Plecând de la sensul originar, grecesc al cuvântului „enciclopedie” ( în?untru, cerc), exegetul î?i concentreaz? întreaga trud? pe cercul eminescian, întrucât „cuvânt-cheie, metafor? obsedant?, simbol existen?ial fundamental, cercul reitereaz?, la poetul nostru, cu note originale, propriet??ile comune simbolismului universal: mi?carea etern?, care nu cunoa?te varia?ii, început, sfâr?it, cerul, timpul («uria?a roat? a vremii»), cosmosul (v?zut ca o sfer?), lumea spiritual?, divinitatea imuabil? (Centrul = Dumnezeu; cercul=crea?ia)”. A?a a procedat Mihai Cimpoi ?i în excelenta O istorie deschis? a literaturii române din Basarabia (ap?rut? în patru edi?ii!): („Literatura român? din Basarabia s-a închis în t?cerea propriului s?u cerc, emblem? prin excelen?? a mioriticului. Spiritul românului basarabean cunoa?te o mi?care circular?, care este aceea a unui fatum asumat”). For?ând pu?in, am putea spune c? spiritul eminescian, esen?a fiin?ei a modelat, în propor?ie covâr?itoare, caracterul esen?ial al basarabeanului ?i a literaturii sale.

Însu?i Eminescu define?te cercul ca „herb al eternit??ii”, în care „ schema cursului naturii este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de transi?iune”. Înl?turând unele formul?ri impuse în literatura de specialitate (pesimism de inspira?ie schopenhaurian?, optimist, romantism thanatologic ?i elegiac, tradi?ionalist etc.), Mihai Cimpoi abordeaz? universul eminescian printr-un studiu comparatist ?i interdisciplinar, în care interpret?rile sunt pe deplin justificate. „Am c?utat totu?i s? demonstr?m prioritar unitatea ei [lumii eminesciene] ?i s? aplic?m o gril? ontologic?”, c?ci el este poetul „la care identific?m o rostire esen?ial? a fiin?ei”.

Dic?ionarul enciclopedic este organizat, metodologic, pe mari capitole. Autorul începe, firesc, cu datele biografice (locul na?terii fixându-l la Boto?ani), vorbe?te despre crearea cultului / mitului Eminescu, apoi, alte capitole sunt consacrate „interpret?rilor tipologice ?i categoriale” (clasicismul, romantismul, barocul, simbolismul, clasicitate ?i modernitate), culturii sale (demonstrat? prin personalit??i istorice, figuri culturale, autori cita?i sau tradu?i, eroi literari), mitului ?i mitologiei (personaje mitologice, p?s?ri, plante, copaci ?i animale mitice în crea?ia sa), concep?iei sale filosofice, istorice, sociologice, economice, religioase, pedagogice, lingvistice, consemnând expresiile celebre ?i proverbele din manuscrisele sale. Urmeaz? analiza eminescianismului („în?eles ini?ial ca manifestare a des?vâr?irii estetice, apoi a deplin?t??ii culturale, ?i – mai larg – a exponen?ialit??ii identitare, deopotriv? na?ionale ?i universale”), a limbii stilului ?i limbajului po(i)etic eminescian.

Interesant? - ?i asta singularizeaz? lucrarea lui Mihai Cimpoi – este modalitatea de analiz? a operei sale, pe genuri literare, incluzând, îns?, ?i notele de curs ?i de lectur?, excerpte, transcrieri, coresponden?a, în care „notele” la unele titluri sau versuri sunt mig?los alc?tuite. De pild?, Sonet satiric: „este vizat pe un ton virulent, pamfletar, istoricul ?i scriitorul V.A. Urechea”. Nu sunt uitate nici „exerci?iile textuale” din manuscrise (considerate „moloz” de Perpessicius), care aduc „dovada unui proces de exercitare permanentizat”, reale sclipiri de geniu ( de pild?: „?i-n a sufletului noapte tu o lamp? ai aprins”). Studii vaste sunt consacrate „odiseii recept?rii” sale în ?ar? ?i peste hotare, personalitatea autorului „Luceaf?rului” în viziunea marilor scriitori români (Arghezi, Bacovia, Blaga, Cioran, Eliade, Goga, E. Ionescu, Hasdeu, Camil Petrescu, Rebreanu, Sorescu, Sadoveanu, Nichita, Vieru), omagiile lirice, dar ?i studii obiective, pertinente consacrate antieminescianismului ?i detractorilor s?i.

Eminescologia, constituit? istoric, „cu cre?teri ?i descre?teri sinusoidale” este analizat? ca fenomen estetic ?i social, prin principalii s?i exponen?i (G. Anca, Ilie B?descu, Anita Bhose, Gh. Bulg?r, I. Buza?i, D. Caracostea, G. C?linescu, I. Chendi, Ciopraga, Cioran, Codreanu, Rosa del Conte, Victor Cr?ciun, Cre?ia, C. Cuble?an, Zoe Dumitrescu-Bu?ulenga, N. Georgescu, E. Ionescu, Iorga, D. Irimia, Maiorescu, Dan M?nuc?, I. Milo?, G. Munteanu, D. Mur?ra?u, Tudor Nedelcea, C. Noica, Paleologu-Matta, Edgar Papu, Perpessicius, A.Z.N. Pop, D. Popovici, E. Simion, M. Steriade, Titiuc?, Todoran, Ungheanu, Usc?tescu, Vatamaniuc, Vianu, Vuia, Vieru etc., etc.). Nu putea lipsi prezen?a lui Eminescu ca erou literar sau în lucr?ri de istorie, dic?ionare ?i enciclopedii, în muzica, arte vizuale, cinematografie, filatelie ?i medalistic?, precum ?i edi?iile importante ale operei sale, în limba român? ?i în alte limbi.

Mihai Eminescu. Dic?ionar enciclopedic este opera unui exeget de care însu?i Poetul ar fi mândru, o lucrare care se înscrie în pantheonul culturii române, pentru c? aceast? lucrare de referin?? „exclude atât vanit??ile ?i r?t?cirile localismului orb, cât ?i cosmopolitismul arogant ?i represiv fa?? de miturile spiritualit??ii na?ionale” (Eugen Simion).

footer