Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Benedict Ciubotaru, Chi?in?u   
Duminică, 26 Mai 2013 12:53
Garda de Fier in Basarabia - Alexandru-Moraru & Benedict CiubotaruLa Biblioteca B.P.Hajdau din Chi?in?u a avut loc lansarea c?r?ii „Garda de Fier in Basarabia. Documente", autori Alexandru Moraru ?i Benedict Ciubotaru ap?rut? la Editura Iulian. Despre culegerea de documente au vorbit: Directorul Arhivei OSPRM, istoricul Veaceslav Lupan, dr. Elena ?i?canu, dr. Vasile ?oimaru, poetul ?i scriitorul Ionel C?pi??, camarad Codreanu.

„Cel ce st? indiferent, fricos ?i la? īn fa?a ??rii sale care moare, va fi blestemat de cei ce vin dup? el. ?ar?, cheam?-?i feciorii ?i vor r?spunde. Cei ce te iubesc vor r?spunde, iar la?ii vor sta mu?i."
(Corneliu Zelea Codreanu)[1]

Culegerea de fa?? reprezint? o contribu?ie de-a dreptul inedit? la istoria societ??ii romāne?ti din perioada interbelic?. Caracterul de contribu?ie inedit? īi confer? subiectul comun al acestor 300 de documente - crāmpeie din activitatea unor membri ai Legiunii „Arhanghelul Mihail" īn Basarabia din cadrul Romāniei Mari a?a cum au fost acestea surprinse ?i catalogate de agen?ii mai pu?in instrui?i[2] ai poli?iei ?i siguran?ei statului democrat romān. Aceste documente cuprind ?i unele care ?in de alte organiza?ii politice cum ar fi Liga Ap?r?rii Na?ional Cre?tine (Partidul Na?ional-Cre?tin, „cuzi?tii"), Partidul ??r?nesc al dr. N. Lupu, Partidul Comunist Romān, precum ?i documente care ?in de asemenea reprezentan?i ai clasei politice romāne?ti ca Pantelimon Halippa ?i Victor Iamandi. Aceste documente au fost incluse pentru a oferi o viziune mai larg? asupra metodelor de lucru ale statului democrat romān ?i a atmosferei din acei ani. Acest subiect - Mi?carea Legionar? - a provocat, provoac? ?i va provoca atitudini nu numai dintre cele mai diverse ?i contradictorii, dar ?i dintre cele mai vehemente. ?i asemenea atitudini au ap?rut din chiar momentul īnfiin??rii acestei mi?c?ri, īntr-o zi de iunie din anul 1927.

Nicio mi?care politic?, social? sau cultural? din spa?iul romānesc, de cānd exist? acest spa?iu ca atare, nu a stārnit atitudini atāt de extreme - de la osāndire categoric?, definitiv?, la īncuviin?are ?i exaltare necondi?ionat?. Pe drept cuvānt, aceast? mi?care este un fenomen mult mai complex decāt cum este catalogat de unii critici drept o „mi?care de extrema dreapt?". Atitudinea cea mai r?spāndit? fa?? de legionari este una de condamnare a acestora. ?i este firesc dac? e s? ?inem seama de urm?toarele: „Nichifor Crainic, adversar al legionarilor la vremea cānd ī?i scrie memoriile, vorbe?te de dou? campanii de pres? pline de exager?ri, dirijate de puterea politic? interbelic? īmpotriva legionarilor: una īn prim?vara lui 1938 - ticluit? de Armand C?linescu cu sprijinul tuturor directorilor de ziare - ?i a doua dup? a?a-zisa „rebeliune" din ianuarie 1941. De?i le repro?a legionarilor violen?ele ?i alte lucruri legate de guvernarea lor (septembrie 1940 - ianuarie 1941), Crainic consider? campania de def?imare „total lipsit? de scrupul" (N. Crainic, Zile albe, Zile negre, Casa Editorial? Gāndirea, Bucure?ti, 1991, pp. 298, 337). Despre „obiectivitatea" propagandei comuniste fa?? de legionari nu mai are rost s? vorbim. Cam acelea?i cli?ee fiind preluate ?i dup? 1990, este nevoie de mult discern?mīnt īn trierea informa?iilor."[3]

F?r? a conceptualiza fenomenul legionar, adic? f?r? a-l pozi?iona īn coordonate conceptuale - pertinente, relevante, adecvate - nu este posibil s? īn?elegem nici criticile f?cute lui, nici elogiile. Cu atāt mai mult nu vom putea percepe adecvat textele documentelor cuprinse īn aceast? colec?ie. Prezenta prefa?? īncearc? s? ofere o viziune cīt de cīt empatic? asupra acestei Mi?c?ri ca fenomen f?r? vreo analogie atāt īn istoria spa?iului romānesc, cāt ?i, cu atāt mai mult, īn alte spa?ii. Aici trebuie, totu?i, s? remarc?m, anticipānd mai multe informa?ii pertinente, c? cea mai apropiat?, dar, oricum, departe de a fi similar?, este mi?carea sutelor negre din Rusia dinaintea celor trei „revolu?ii" - 1905, 1917 februarie ?i octombrie.

Legionarismul, ca fenomen social, nu poate fi clasificat exclusiv prin caracterisitici politice sau social-politice dup? cum se caracterizeaz? partidele. Corneliu Zelea Codreanu sublinia c? Legiunea „Arhangelul Mihail" nu este un partid, ci o mi?care. O mi?care n?scut? din durerea poporului romān pentru starea de īmpilare na?ional? īn care se afla, īn special dup? r?zboi (Primul R?zboi Mondial). Problemele cu care se confruntau romānii ca persoane ?i ca popor - corup?ia total? a clasei politice, s?r?cia, nedreptatea generalizat?, dec?derea moravurilor - erau v?zute ca o urmare fireasc? a cotropirii poporului romān de c?tre „str?inii de neam" care formau p?turile dominante īn societate. Clasa politic? īn persoana aproape a tuturor partidelor de atunci era ?i ea v?zut? nu ca exprim?toare a durerilor poporului, a voin?ei lui ?i a valorilor lui, ci numai ?i numai a intereselor oligarhiei financiare interna?ionale.

Spre deosebire de toate celelalte forma?iuni politice, C?pitanul, cum era numit C. Z. Codreanu de c?tre legionari ?i nu numai de c?tre ei, considera c? starea de umilire, de asuprire īn care a fost adus romānul poate fi schimbat? exclusiv prin formarea unui „om nou" care, de fapt, este romānul vechi, cel din trecutul milenar. Acest romān nou este nou numai īn compara?ie cu genera?iile formate ?i īnvechite īn cadrul statului romān modern. Omul nou putea fi format ca rezultat al unui proces de con?tiin??: „Mi?carea Legionar? nu poate birui decīt odat? cu des?vīr?irea unui proces interior de con?tiin?? a Na?iunii Romāne. Cīnd acest proces va cuprinde pe majoritatea Romānilor, ?i se va des?vār?i, biruin?a va veni atunci automat, f?r? comploturi ?i lovituri de stat."[4] Pentru a īn?elege cāt de cāt specificul acestei mi?c?ri este util s? ne amintim contextul īn care ea a ap?rut.

Pe data de 29 decembrie 1919 Primul Parlament al noii Romānii - al Romāniei Mari - ratifica documentele Unirii din anul 1918 adoptate la Chi?in?u pentru Basarabia, la Cern?u?i pentru Bucovina ?i la Alba-Iulia pentru Transilvania ?i „p?r?ile ungure?ti". Sub aspect de numeroase schimb?ri cantitative (suprafa?a a crescut, īn compara?ie cu anul 1916, de peste dou? ori, iar popula?ia de aproape dou? ori)[5] ?i calitative survenite īn doar cāteva luni (īntre martie ?i decembrie 1918) noul stat era foarte diferit de Vechiul Regat īnfiin?at īn 1859. Dup? cum remarc? cercet?torii de profil, „Conferin?a de pace de la Paris din 1919, prin autoritatea indiscutabil? [s.n.] a marilor puteri, prin amploarea ?i nivelul problemelor abordate ?i mai ales prin maniera hot?rīt?, īn fond dictatorial? [- s.n.], de solu?ionare a lor, p?rea s? pun? cap?t [...] pentru mult? vreme marilor diferende politice ?i teritoriale dintre state."[6] Romānia Mare urma s? func?ioneze ?i cu o nou? Constitu?ie adoptat? īn 1923 sub presiunea zdrobitoare a „Marilor Puteri", de fapt, a oligarhiei financiare interna?ionale. Practic, existen?a īns??i a Romāniei Mari era condi?ionat?, prin adoptarea acestei Constitu?ii, de c?tre „Marile Puteri" care controlau „Liga Na?iunilor" īnfiin?at? īn 1919.

R?zboiul Mondial ?i-a atins pe atunci scopurile sale: desfiin?area celor trei monarhii imperiale - Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar ?i Imperiul Rus - care nu īn?elegeau s? se supun? regulilor impuse īntregului glob de c?tre oligarhia financiar? interna?ional?. Scopul urm?rit prin īnf?ptuirea r?zboiului mondial consta, astfel, īn īnl?turarea acestor piedici geopolitice ?i, prin urmare, ?i geoeconomice, īn fa?a impunerii la nivel interna?ional a intereselor capitalismului financiar. Acesta este, prin defini?ie, interna?ional, mai exact, supra-na?ional, trans-na?ional, prin faptul īnsu?i c?, pentru func?ionarea sa, el are nevoie s?-?i supun? necondi?ionat economiile, deci ?i societ??ile, tuturor statelor lumii, s? le fac? dependente de rela?iile economice externe cu ??rile de re?edin?? politic? a capitalismului financiar. Istoricii constat? c? „Dup? primul r?zboi mondial, interna?ionalizarea vie?ii politice ?i economice a ??rilor lumii devine un fenomen tot mai accentuat, asta īnsemnānd, īn cazul concret al Romāniei, o dependen?? tot mai mare a statutului ei politic ?i a situa?iei ei economice de rela?iile cu ??rile europene ?i chiar cu unele puteri din afara Europei."[7]

Imperiul Austro-Ungar a fost desfiin?at nu numai institu?ional, dar ?i teritorial, p?mānturile lui fiind īmp?r?ite printre popoarele care cāndva īl formau, o parte de teritorii trecānd ?i la alte state care nu f?cuser? parte din el: la Italia, Serbia („Regatul Slavilor de Sud") ?i Romānia. Imperiul German a urmat ?i el o soart? asem?n?toare, dar, din cauza unei structuri etno-culturale mai omogene decāt vecinul ?i aliatul s?u din sud, s-a ales cu mai pu?ine, de?i semnificative, pierderi teritoriale. Sub aspect institu?ional a fost ?i acesta desfiin?at, fiind transformat īntr-o republic? parlamentar? cu totul impotent? fa?? de problemele cu care se confrunta ?ara.

De?i Imperiul Rus a suferit ?i el pierderi teritoriale īnsemnate - pe seama p?mīnturilor anterior anexate de c?tre el sau īncorporate īn el, - mai ales īn partea sa european? (Finlanda, ??rile Baltice, teritorii par?ial īn favoarea Poloniei ?i Romāniei), schimb?rile suferite de el au fost cele mai distrug?toare care pot fi u?or calificate drept genocid. Potrivit unor cercet?tori, ceea ce a ap?rut īn locul lui - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) - se deosebea de Imperiul Rus incomparabil mai mult decāt Imperiul Otoman de Imperiul Bizantin al c?rui loc īl ocupase.

A distruge trei imperii dintre cele mai puternice, ?i decāt Imperiul Francez ?i decāt S.U.A. sau Imperiul Nipon, este pe puterile unei for?e deosebite cum este oligarhia financiar? interna?ional?. Dac? ea a izbutit s? distrug? asemenea colo?i geopolitici, ce īnseamn? pentru ea s? construiasc? state dup? hatārul s?u ? Este evident c? ??rile Baltice, Finlanda sau Polonia nu ī?i datoreaz? existen?a statal? propriilor eforturi de?i ele nu au dus lips? de acestea. Ele au fost confec?ionate ?i admise s? existe exclusiv cu anumite roluri geopolitice folositoare pentru cei care au ini?iat, au permis ?i au ghidat formarea lor. Orice abatere a acestor state de la rolul prestabilit conduce la desfiin?area lor. Bineīn?eles, la īnceput se īncearc? schimbarea regimului politic īn locul celui ie?it de sub controlul extern, iar dac? nu se izbute?te, ceea ce este un caz extrem de rar, atunci se procedeaz? la anexare-alipire-unire la vecinii controla?i de aceea?i oligarhie.

Nu avem motive s? credem c? geneza Romāniei Mari ar fi fost alta decāt cea a celorlalte state ap?rute pe ruinele imperiilor nimicite. Faptul c? reprezentan?ii micilor popoare f?ceau antecamera la Marile Puteri ale vremii ?i, uneori, chiar insistau īn cerin?ele lor, nu īnseamn? c? „Marile Puteri" au cedat ceva f?r? s?-?i asigure controlul necesar asupra celor „cedate". Hot?rārilor de la Chi?in?u-Cern?u?i-Alba-Iulia li s-a dat curs īn planul recunoa?terii interna?ionale doar dup? ce clasa politic? romāneasc? a reconfirmat c? va continua s? se supun? mecanismelor de control extern deplin (total, de fapt). Aceste mecanisme au fost legiferate pentru romāni īn form? de Constitu?ia anului 1923.

Nu este vorba numai de stipularea īn ea a drepturilor minorit??ilor na?ionale, de?i aceast? cerin?? a fost vehiculat? ca cea mai dur? cedare a statului romān modern īn fa?a presiunilor Ligii Na?iunilor. Este vorba de mecanismul de formare a puterii de stat īns??i. Acest mecanism este, prin procedurile sale esen?iale, absolut controlabil de c?tre oligarhia financiar? interna?ional? prin „partenerii" ?i filialele ei locale. Un asemenea mecanism, īmpreun? cu sistemele de control asupra con?tiin?ei sociale (cultura oficial?, īnv???mīntul public, mass-media ?i, īnainte de toate, institu?ia eclaziastic? de stat), a form?rii adecvate a acesteia nu numai la genera?iile existente, dar ?i, īn special, la cele noi, asigur? generarea unei clase politice absolut loiale oligarhiei.
- Va urma -
----------------------------------------------
Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4

[1] Corneliu Zelea Codreanu. Doctrina Mi?c?rii Legionare. Prezentare concis?. Restituiri istorice. Ed. Lucman, Bucure?ti, 2003, pag. 170.

[2] Originalele documentelor abund? īn gre?eli de exprimare, ortografice, de sens, ceea ce v?de?te nivelul de (in)cultur? al angaja?ilor/racola?ilor organelor de ocrotire a dreptului ?i a ordinii constitu?ionale ale oric?rui stat democratic sau totalitar. Este gr?itor statutul cultural (?i, deseori, ca urmare, cel moral) al persoanelor recrutate de aceste servicii publice (poli?ia), semipublice (procuratura) ?i mai pu?in publice (Siguran?a, securitatea statului). ?i este explicabil: o persoan? mai instruit? nu poate executa orice ordine, ci doar acelea care sīnt īn concordan?? cu interesele na?ionale, nu cu cele ale camarilei īnc?pute la putere prin īn?elarea maselor (democra?iile) sau prin teroare (totalitarismele). Īn acest sens, URSS ?i RM nu fac excep?ie.

[3] „Sfāntul Īnchisorilor”, Editura Reīntregirea 2007, pag. 19.

[4] Corneliu Zelea Codreanu. Doctrina Mi?c?rii Legionare. Prezentare concis?. Restituiri istorice. Ed. Lucman, Bucure?ti, 2003, pag.. 137.

[5] Īn 1916 Vechiul Regat – „Romānia Mic?” (Muntenia, Oltenia, Dobrogea īntreag? ?i epava Moldovei) – avea o suprafa?? de 138 000 km2 , iar īn 1919 avea 295 049 km2. Respectiv popula?ia a crescut mecanic de la 7.9 milioane de locuitori la 14.7 milioane.

[6] Ion ?urcanu, Istoria romānilor. Muzeul Br?ilei, Editura Istros, Br?ila, 2007, pag. 443.

[7]  Ibidem. /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} footer