Revista Art-emis
Conf. univ. dr. Ion Mocioi - Viaţa lui Brâncuşi PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 21 Noiembrie 2010 00:51
Conf univ dr Ion Mocioi Viata lui BrancusiDe-a lungul timpului, conf. univ. dr. Ion Mocioi a studiat şi a elaborat o serie de lucrări de importanţă majoră despre opera şi viaţa sculptorului modern, Constantin Brâncuşi, cel mai de seamă aparţinător al artei româneşti şi universale, care a revoluţionat arta secolului XX, deschizînd drumul sculpturii moderne în lume. „Maestrul suprem al formei organice", cum a fost numit Brâncuşi de către criticul Carola Giedion Welcker, stăruie printre esenţe, el însuşi căutător al esenţei lucrurilor, pe care a exprimat-o măiestrit în creaţia sa. Parafrazînd unul din aforismele sale, în vastul volum „BRÂNCUŞI - VIAŢA", Editura „Spicon-Drim Edit", „ne aflăm în sfera frumosului şi nu mai ai nevoie de explicaţii". Despre autorul „Măiestrei" vorbeşte şi se întrece pe sine conf. univ. dr. Ion Mocioi, domnia sa punînd în pagini ansamblul devenirii cosmice brâncuşiene, cîntecul materiei sculptate se cere citit în contextul armoniei universale, al trăiniciei. Conf. univ. dr. Ion Mocioi ne apropie de „părintele sculpturii moderne", activitatea sa de cercetare avînd ca rezultat acest amplu studiu în 400 de pagini, care pătrunde cu slova şi documentarea adîncimile de sens ale creaţiei brâncuşiene, la fel cum „au încercat atîtea condeie recunoscute pe toate meridianele", în mii şi mii de pagini. Volumul are la pagina a doua un preţios portret al sculptorului Constantin Brâncuşi, executat în creion de către Marin Sorescu. Din perspectiva acestui studiu, Brâncuşi este inepuizabil pentru contemporani. Cu alţi ochi, din alte perspective şi cu cercetări sporite, acest „mare prieten al artiştilor, al criticilor de artă" poate fi redescoperit continuu.

Autorul lucrării îmbogăţeşte schiţele biografice şi evocările despre Brâncuşi cu mărturii de preţ şi-l apropie, ni-l apropie pe OMUL BRÂNCUŞI, ascuns în mantia de taină a demiurgului, pe Brâncuşi românul care-şi crease în inima boemului Paris, la Montmartre, un atelier-locuinţă peste pragul căruia i-au trecut femeile frumoase dar şi arta eternă. Acolo era oaza lui de Românie, cu scaune şi cu laviţă sculptate în lemn, cu masă rotundă şi sobă de lut asemenea celor din Hobiţa natală. Totodată volumul se adaugă în chip meritat patrimoniului naţional românesc, parcă mai amplu decît cele existente, prin sursele de informaţie şi dublat de dragostea autorului faţă de ilustrul înaintaş, zămislitorul „Sărutului" în piatră (1907), care sugerează, precum scria Vlahuţă, contopirea totală într-o îmbrăţişare a „două îngînări de făpturi omeneşti". Cartea străbate biografii consacrate, pentru a-i descoperi genialului sculptor raze din fascinanta lumină a sufletului, lumină care traversează spre noi aceste prime decenii de eternitate brâncuşiană. Studiul de faţă este o altă sublimă dovadă a nemuririi, nu numai a demiurgului, ci şi a omului Brâncuşi, plecat de acasă din Gorj să-şi împlinească Eul în universalitate, o dovadă în plus fiind faptul că opera lui Brâncuşi continuă să atragă cercetătorii de astăzi. Inedit în peisajul livresc, volumul oferă o largă deschidere spre opera „părintelui sculpturii moderne", recunoscut în metropolele lumii drept înnoitorul care a revoluţionat conceptul de sculptură.

Cu evidente afinităţi estetice, filozofie, artistice, culturale, conf. univ. dr. Ion Mocioi şi-a dedicat o parte din viaţă cercetării şi promovării geniului brâncuşian. Peste patruzeci de cărţi publicate din care aproape zece dedicate operei şi viţeii marelui artist român - dar brâncuşologul Ion Mocioi nu se opreşte aici, domnia sa a contribuit la înfiinţarea, dotarea şi deschiderea Muzeului de Artă din Târgu-Jiu, a Taberei de sculptură de la Hobiţa, iar demersurile pentru realizarea Muzeului Brâncuşi de la Peştişani sînt susţinute financiar tot de către dînsul, fiind sigur că investeşte banii proprii într-o moştenire culturală eternă. Conf. univ. dr. Ioan Mocioi îşi pleacă fruntea aureolată de veşnicie brâncuşiană pe tărîmul pe care păşeşte demiurgul. Plecat pe tărîmul eternităţii, oare el nu trăieşte aici atîta timp cît va supravieţui în noi, în alţii? footer