Revista Art-emis
Fluxul informaţional în activitatea de cercetare PDF Imprimare Email
Valentina Lupu   
Duminică, 03 Martie 2013 20:33
Fluxul informationalUnul din domeniile care avea să zguduie din temelii organizarea socială şi evoluţia societăţii a fost şi rămâne domeniul informaticii. În mai puţin de 50 de ani societatea umană s-a trezit în faţa provocărilor unui nou tip de societate şi anume societatea informatizată care avea să dărâme frontierele tradiţionale şi să deschidă larg porţile globalizării.

Oricât de ermetică ar părea o societate totalitară, experienţă pe care şi România a trăit-o din plin, ea nu poate rezista asaltului cunoaşterii prin sistemul informatic care foarte repede avea să depăşească modalităţile deja clasice reprezentate de presa scrisă şi mijloacele audiovizuale. Pentru că prin internet universul informaţional poposeşte în fiecare casă, este la îndemâna oricărui posesor de calculator personal conectat la una din multiplele reţele existente astăzi. Într-un interval relativ scurt informaţia a devenit atât de vastă şi facilă încât s-a creat premiza răsturnării preceptelor clasice ale stocării şi utilizării ei, în consecinţă a apărut necesitatea unei noi modalităţi de abordare, cu o metodologie specifică într-un domeniu pe cât de fascinant pe atât de necesar vremurilor noastre.

Iată domeniul în care o carte de excepţie concepută şi oferită nouă de un specialist consacrat în bibliologie şi ştiinţa informării, doamna Cristina Popescu, în calitatea sa de cadru didactic al catedrei de specialitate din cadrul Universităţii din Bucureşti. Editată la editura bucureşteană Univers Enciclopedic Gold, 2012, sub titlul sugestiv „Fluxul informaţional în activitatea de cercetare" cartea este o apariţie necesară am spune noi, care reuşeşte să facă lumină într-o zonă a cunoaşterii unde nu rareori amatorismul este la el acasă.

Frumos sistematizată şi bine organizată ca structură, cartea promite să devină un instrument important în utilizarea informaţiei, în egală măsură pentru specialist şi utilizatorul obişnuit. Pentru specialist în formularea metodologiei sistematizării informaţiei utile din punct de vedere profesional, pentru cercetător un ghid pentru paşii de parcurs în căutarea şi utilizarea informaţiei necesare activităţii de cercetare, iar pentru utilizatorul obişnuit accesul la informaţia utilă pentru lărgirea orizontului său cultural.

Stilul didactic transpare în fiecare din cele 7 capitole ale cărţii, fiecare capitol încercând o abordare la modul exhaustiv pentru tema propusă. Pornind de la modul individual de abordare a procesului educaţional în etapele sale de formare şi permanentizare, la principiile de eficienţă personală prin modul de organizare a muncii intelectuale, cartea oferă cititorului interesat un ghid util abordării universului informaţional atât de vast astăzi şi bulversant la prima vedere. Valoarea cărţii este dată, pe lângă caracterul ei didactic, şi de modul cum tratează unele probleme practice legate de studiu, cercetare, structurare şi mod de abordare în domeniul ştiinţific, fie că este vorba de pregătirea universitară; lucrări de licenţă, masterat, teze de doctorat, sau pentru alcătuirea lucrărilor ştiinţifice în cadrul activităţii de cercetare. Detaliile tehnice, generos prezentate în carte, sunt cu atât mai necesare astăzi când mediul academic este în bună parte sufocat de impostură, iar universul informaţional poluat de pseudoştiinţă.

Cum era şi firesc, din perspectiva omului de specialitate, bibliografia ocupă un loc important şi pe bună dreptate pentru că abordarea unei teme indiferent de domeniu presupune o documentare aprofundată. Aici este locul unde autoritatea doamnei Cristina Popescu se vădeşte prin rigurozitatea selectării materialului documentar şi acurateţea citării şi uilizării referinţei bibliografice. Demers absolut necesar pentru că cercetarea încă suferă din cauza diletantismului formulării bibliografice. Onorant pentru cultura românească este asocierea pe care autoarea o intreprinde între două nume celebre în universul ştiinţific; Umberto Eco cu a sa „Cum se face o teză de licenţă" şi Mircea Vulcănescu cu al său eseu despre „Organizarea muncii intelectuale" pentru că la ambii rigoarea cercetării şi acurateţea expunerii sunt exemplare.

Cu deosebire în capitolul 6 autoarea se regăseşte, într-o zonă familiară aş spune, prin modul cum face lumină în ceea ce înseamnă citarea bibliografică şi standardele în domeniu cu privire la citarea autorilor şi surselor documentare conform normelor internaţionale. Fără îndoială că aceste standarde ar trebui cunoscute şi mai ales respectate de cei care lucrează în cercetare sau informare indiferent de domeniu. Din nefericire este un aspect care scapă multor cercetători, mai ales în perioada de formare, în perioada studiilor doctorale, la alcătuirea lucrărilor de sinteză, monografiilor şi chiar a tratatelor de specialitate. Nu este cazul să recurgem la exemplificări dar aceste aspecte sunt suficient de frecvente chiar şi în culturile mari care nu rareori îşi permit să preia idei şi chiar realizări ale unor culturi mai mici fără să le citeze. Îmi vine în minte celebrul exemplu al marelui nostru om de ştiinţă Nicolae C Paulescu, descoperitorul de facto al insulinei, descoperire furată de un comando canadian de tristă amintire pentru care a şi primit premiul Nobel deşi compatriotul nostru îşi publicase rezultatele sale cu 2 ani înainte în reviste de circulaţie internaţională.

Nu mai puţin relevant pentru domeniul domniei sale este capitolul 7 în care autoarea face deasemenea lumină într-un domeniu pe care internetul a reuşit să-l bulverseze prin stufărişul informaţiilor nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Este vorba de ghidul lucrărilor de referinţă care selectează informaţia utilă, certă, verificată şi demonstrată teoretic şi practic care să constituie element de referinţă, sursă de inspiraţie şi chiar proiect de studiu, cu accent pentru perioada de formare a viitorului cercetător. „Al învăţa pe student cum să înveţe" înseamnă al obişnui în subsidiar în aşi forma o tehnică a muncii intelectuale în cadrul căreia selectarea, aprecierea şi utilizarea creatoare a informaţiei sunt esenţiale pentru viitorul intelectual.

Adeptă convinsă a noilor tendinţe în biblioteconomia modernă în care biblioteca clasică este pe cale să se transforme în bibliotecă virtuală, doamna Cristina Popescu devansează cu brio această nouă orientare printr-un adevărat tratat am putea spune care abordează aceste aspecte din punct de vedere pur tehnic. Este vorba de „Ştiinţa bibliotecii între concept şi practică" apărută la aceiaşi editură în acelaşi an. Pentru profesioniştii truditori în nobila muncă cu cartea ambele cărţi se recomandă prin ele însele, autoarea având meritul indiscutabil al specialistului care oferă cu generozitate şi talent instrumentele necesare unei munci utile şi de înaltă calitate.

Pentru că până la urmă „în mâinile lui (bibliotecarului n.n.) stă toată cultura păstrată în scris a unui popor şi a omenirii, şi acest mare Portar de Cetate a Minţii trebuie înconjurat de toată luarea aminte cuvenită" (citat pg 6), iar în opinia autoarei „o bibliotecă este un templu al lecturii, al discursului în tovărăşia celor mai de seamă spirite ale culturii universale, de la îndepărtata Antichitate până la ultimii contemporani" (citat pg 7). footer