Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Eugen Evu   
Duminică, 17 Februarie 2013 22:18
Maria Diana Popescu, art-emis               Maria Diana Popescu a debutat cu poeme, în 2002, cu o splendid? carte al c?rei simplu titlu te face s? tresari: „Lumea dintre gânduri". Gândul-cogito-ul Mariei Diana Popescu - inteligen?? manifest? în dimensiunea cea mai vibratorie a poetului - este cel ce se auto-exploreaz? în estetic, cu inconfundabil tonus propriu, în urm?toarele-i c?r?i: „Trecutul din clip?", „Urma de stea", „Atingerea de înger", „Vechimea ve?niciei", (titlu-sofism), „Cursuri de ?antaj" (ascu?ime civic-polemic?), „Cai crucifica?i la simpozioane" (superb oximoronic recurs la un Delacroix - Dali , dadaist-paranoic), „Imperfectul perfect", „Restul este legend?". Parantezele mele sunt doar nuan?ate atingeri la un dat-posibil trend oximoronic al acestei poetese-surpriz?. A? zice c? este ceva din viitorul precipitat al liricii române?ti, iar poeta aceasta este una dintre zveltele prefigur?ri ale unei altfel-de-poezii: poezia rupturii de uria?ul munte rezidual al scriiturii literare ante-lovilutzie, ca finish al unui secol ?i mileniu. O ruptur? ce apeleaz? impetuos la ecologizarea îndr?znea?? a vastului teren, otr?vit de grafomania decaden?ei „epocii" inflamatului sistem cenzorial tiranic. Lucrul jurnalistic relev? o voca?ie cert? a moralei pledate acut, dintr-o suferin?? ?i co-participare la vindecare, una catarsic?.
           Sim?ul impetuos-civic al acestei fiin?e definite ca fragil?, îns?, paradoxal, puternic energetic?, este salutar remarcat de acad. Gheorghe P?un într-o schi?? de portret: „Preg?tit? parc? s? mângâie pe cre?tet în fiecare clip?, dar ?i mintoas? pân? aproape de limita agresivit??ii (...), îndr?gostit? vizibil de limba român?"... Într-un schimb straniu de cuvinte pe firul telefonic, am sim?it cu stingherire ceva rar la noua genera?ie literar?, nevoia de a iubi, pe care o consider mai important? la om decât cea de a fi iubit. Aceea?i senza?ie am avut-o ?i fa?? cu avalan?a ei de întreb?ri ce izvodesc dintr-o inconfundabil?-chem?toare fervoare a comunic?rii elevate. Se prea poate s? resimt, la anii mei, furibund ar?i în c?utarea de sine, o anume prejudecat?, o anume inhibi?ie ce va fi a celui dedulcit (...) la desf?tarea, la darurile de la suflet la suflet, în sus, spre resorb?ia spiritual? imponderabil?, sacralizant?, despre care tac to?i cei asemenea nou?. Gemenii- semeni, care numi?i a?a de mine, l-au cam re-tulburat pe Al Cistelecan. Un prim volum de publicistic? cultural?, din care se accentueaz? atitudinal personalitatea nes??ioas?, sinergic?-rezonant? cu Lumea, pare a fi „Dialoguri privilegiate" . La atare spirit arhitectonic, vom saluta empatic total o atitudine care nu este singular?, ci prefigureaz? reac?ia unei întregi genera?ii: frustrate ci nu delirând mesianic-patologic, viguroas? prin duh, ci nu deviind în câmpul nega?ionismului fracturist: dovad? remarcabilele ei editoriale din revista Agero, Stuttgart. Fericita îmbinare între feminitatea delicat? a psihologiei percep?iei- recept?rii-reflect?rii - recte deschiderii spre interpretare semiotic?, plurisemantic?, lirica recentului ei volum, reiese negre?it prin luciditatea spontan? a discursului, contopind impulsurile unei interiorit??ii ultra-active, rev?rsat? prin oglindire analogic? în exotericul realului ?i colocviind cu el de pe pozi?ii morale paleriene. Deducem o experien?? ezoteric? pregnant?, o ardere peste m?sur?, cu atingere, ci nu mimesis al celeilalte Popescu: Simona cea r?sf??at? primejdios de strategiile promo?ionale dâmbovite, cu dubioase antecedente: Nichita St?nescu ?i, recent, Mircea C?rt?rescu.
            Maria Diana Popescu este, evident, în mar? superb spre ?i întru autocunoa?tere, via livresca, îns? tensiunile înnoitoare ?i benefice pentru cel atras de sensul st?rii - rostuirii Poetului în Cetate - sunt izbucuri limpezi din adâncimi bogate ale Însufle?irii empatice, iubitoare de semeni. Aici s-ar putea remarca, eventual, ceea ce acad. Gheorghe P?un constat? sobru ?i judicios: un nucleu intim agitat ?i cu foame de eliberare, de „r?zvr?tire a „r?nii poetice", a „unui spirit liber, interogativ, bântuit (a? zice întru mântuire! - n.m.) de setea de dreptate („existen?ial?"), cu un solid antrenament filosofic, livresc sau dobândit prin iluminare poetica". (NE) întâmplarea unui recent dialog cu jurnalista-poet? mi-a indus instantaneu acea stare rezonant? „privilegiat?” în reciprocitate. Maria Diana Popescu este lucrat? de gând-cuvânt-reprezentare-semn, quadratur? a cercului, superb comentat? de ?tefan Augustin Doina?.
          Poezia de fa?? merit? lectura duminical?, de?i este suma unor „munci" în accep?ia zicerii „muncit de gânduri": v?dit fertil? pe ogorul semantic. R?sare peste crepuscularul-convulsiv al liricii înregimentate, iat?, o poezie a patosului re-înn?scut, epifanic-genomic. Lazaretul prin care stihia î?i târ?e?te ?o?onii perorând habotnic-r?stit-senil despre „metri cubi de cultur?", are a se teme de viitorul (pe care, oricum, nu mai are organon-ul de a-l sesiza), ambetat de impoten?a natural? a „consumatorului" de literatur?-gândire. Genera?ia Mariei Diana Popescu nu este nici m?car de am?git cu hilarul colorism de parad? pe spectrul ro?u-stacojiu-retard-portoc?lâi, etc. Arderea lucid t?ioas? a poeziei-pamflet-eseu- ars-poetica a Mariei Diana Popescu fiind recursiv? la eternul rost al poeziei, s? ne desf?t?m (s? ne dez- feciorim?!) în facerile ?i desfacerile unei prezen?e poetice, harnice spiritual ?i cu sim? etic ce abia se diferen?iaz? de travaliul estetic, n?valnic asumat.
          Maria Diana Popescu gânde?te poetic ?i enun?? filosofic. Spiritul se înnoie?te, inversând timpul, prin arderea intens? a corporalit??ii. Pledoaria ei este socratic? ?i transcende derizoriul umbros istoric. Istoria ei este a ID-ului personal versus unul al deidentific?rii colective. „Cu poeme-celule, într-o incint? virtual? a spiritului- templu", este enun?at clar refuzul „ochiului de control" ?i Diana mitosului eladic are „în tolb? arcul ?i s?ge?ile": eroismul acesta revine reînc?rcat de superbia unui nou panteon semantic.
           Trimiterile mito-poetice abund? în lirica ei. Simbolistica este fertil cultivat? în enun?ul eseistic, aparent confortabil, tonul polemic fiind a(le)goric. Încet-încet, cartea ne conduce în interiorul acelei sus-citate gândiri poetice a lumii. Acest fream?t semantic cre?te cu paginarea labirintic? ?i întinde între-adev?r un halou-n?vod de vraj?, de magie. Vulturul lui Etana îi poart? fiin?a în levita?ia ?i scrut?rile diafane, în acalmia sau reveriile privilegiului cuvintelor de a „umbla prin cer" descul?e, zborul fiind descul? ?i concentrat pe focaliz?ri infraro?ii ?i infraseismice care scaneaz?, semiotic, o geografie a libert??ii observate ca întreg planetar, un zbor nocturn. Extragerea memoriei freatice a emo?iilor arse, relev? substan?? poetic? pur?.
         E p?cat s? ne gr?bim a p?trunde lecturând frugal „n?lucirile" de încercare ini?iatic? din acest labirint asumat ?i deschis nou?, ca o captivitate iluzorie: se cere re-lectura ?i revenirea, spre a decoda semnele l?sate mistic-religios de fantasma luminoas? a spiritului poetic, vânat de zeitatea vân?toarei sublime, Diana, într-o preluc? sanctuaric?, la care are acces ca orice zei??.
         S? ne (re)cunoa?tem prin poezia uneia dintre cele mai interesante voci înnoitoare ale liricii române?ti actuale. Nu fac o impietate ori indiscre?ie, dac? preiau mesajul autografic care mi-a muiat inima, recunosc: „Caut oameni s?-i îmbr??i?ez". Altfel, a?adar, decât cinicul-sceptic Diogene, Câinele Înstelat, ?i altfel decum Emil Cioran: prin aceea c? Maria Diana Popescu î?i extrage ?i face auzit flaut dintr-o sp?rtur? a luminii - poezia empatiei divinului. Un mare pictor contemporan român aflat în Portugalia, are o viziune a genezei, în care, al?turi de Creator ?i bivalent pancretic - întrupeaz? umanul fiind Femeie.
          Spiritele gemene se caut? ?i, uneori, se recunosc în starea de levita?ie a logosului str?puns: cu s?geata; ei bine, este s?geata ce ne prelunge?te fiin?a ?i nu se mai întoarce… Salut întinerind b?trâne?te, un r?s?rit frumos care „aprinde întunericul”, adic? r?spund îmbr??i??rii, cu bucuria unic? a cunoa?terii în sensul originar, vechi-testamentar. footer