Revista Art-emis
Portret de poet - Maria Diana Popescu PDF Imprimare Email
Acad. Gheorghe P?un   
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:34
Acad. Gheorghe P?un, art-emisNu pretind c? m? pricep la poezie (nici nu ?tiu la ce ar reveni o asemenea „pricepere"; chiar cred, precum avertiza un fizician celebru, cu mali?ie vorbind despre fizicienii în?i?i, din zona cuantic? mai ales, el fiind celebru tocmai în fizica numit? cuantic?, având ?i un Premiu Nobel la rever, c? „pricepu?ii la poezie" ar trebui privi?i cu suspiciune, oricum poezia poate/trebuie citit? la infinit, de fiecare cititor altfel ?i de fiecare dat? altfel - Umberto Eco dixit), dar m?rturisesc c? degust poezie (modern?) ca ?i cum a? privi un tablou sau a? asculta muzic?. Cu deplin? ?i pofticioas? abandonare. Spre a tr?i oarece st?ri estetice - ca s? nu spun „st?ri suflete?ti", sau chiar „înalte st?ri suflete?ti", pentru c? prea e vizibil ?i banal cli?eul -, induse, sau m?car pretextate, de poezia, pictura, compozi?ia cu pricina. Preg?tit mereu de re-lectur?.

Mai greu e îns? atunci când poetul e cunoscut, el chiar exist? dincolo de un nume adunat pe-o carte. ?i mai greu e atunci când cuno?ti mai întâi poetul ?i abia apoi poezia sa, când nu mai po?i separa omul de carte. Cu prec?dere, atunci când separarea nici nu e posibil?, poetul tr?ind ca-n carte. Iat-o, de-o pild?, pe Maria-Diana Popescu. Marie ?i Dian? în acela?i timp, predestinare înc? de la botez, ursit? de ursitoare darnice, dar nu mult doritoare de consens.

Fragil? pân? la evanescen?? (nu o spun eu primul), pioas? la modul înalt al termenului, „tr?ind parc? pe furi?" (?i asta am citit-o undeva), cu o delicate?e uneori anacronic? – mai ales pentru vremea noastr? tarat? de indelicate?e, elegant? în fiece gest, preg?tit? parc? s? mângâie lumea pe cre?tet în fiecare clip?, dar ?i mintoas? pân? aproape de limita agresivit??ii - mai ales pentru vremea noastr? superficial?, plin? de aplomb (gazet?resc), rapid? în gând, rapid? la condei, eficient?, mobil? ?i productiv?, îndr?gostit? vizibil de limba român?.

Volume de poezie, volume de interviuri, publicistic? - ba chiar ?i fotografie. Metafore-filigran, pictate cu pensul? oriental?, pe hârtie de m?tase, pe bob de orez, dar ?i metafore ample, puternice ?i nea?teptate, conving?toare; un aer firesc-înv?luitor de ran? poetic?, de damnare, de sim?ire hipertrofiat?, asumându-?i toat? melancolia lumii ?i înc? ceva pe deasupra, dar ?i r?zvr?tirea unui spirit liber, interogativ, bântuit de setea de dreptate (existen?ial?), cu un solid antrenament filosofic, livresc, chiar dobândit prin iluminare poetic?.

Titluri de carte care sunt poeme în sine, interviuri care-i fac s? transpire pe cei intervieva?i (?tiu ce spun, c? ?i de-aceea am folosit mai devreme cuvântul „mintos"), o prezen?? (cu caden??) de invidiat în cetatea literar?, nu totdeauna comod? pentru cei din jur, niciodat? ignorat?. Spuneam, Marie ?i Dian? în acela?i timp, prinde-o cine poate într-un singur paragraf, într-o singur? pagin?.

Personal, m? m?rginesc la a o citi, cita ?i admira, la a-i mul?umi pentru c?r?i ?i pentru c? exist?. footer