Revista Art-emis
Reful?ri morbide PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 11 Noiembrie 2010 14:59

Sorokin VladimirVladimir Sorokin, n?scut în 1955 la Moscova, are preten?ia s? fie acceptat ca scriitor. Înainte de 1990 nu i s-a permis s?-?i publice condicile maladive decât în str?in?tate, în Fran?a. Abia mai târziu, dup? numeroase scandaluri, a reu?it s? publice ?i în Rusia. În literatura rus? contemporan? au ap?rut o suit? mai mult decât „generoas?" de c?r?i, în care sunt descrise scene atroce, îns? este pu?in probabil ca un alt autor s? fi mers atât de departe ca Vladimir Sorokin. „Inimile celor patru" - traducere de Mihail Vakulovski, Editura ART, 2008 - este un volum unde textul testeaz? rezisten?a hârtiei care, se ?tie, este cel mai r?bd?tor lucru din lume. În timpul lecturii, cititorul este „împro?cat" cu sângele personajelor care înro?esc totul în jur. Primul gest pe care cititorul este obligat s?-l fac? este s? mearg? repede sub du?, pentru a se elibera de mizeria care l-a acoperit. Romanul-thriller (dac? poate fi numit astfel) intitulat „Inimile celor patru", evadare necontrolat? din umanul normal, nu poate fi decât vidanjat ca reziduu excremen?ial al unor grave tulbur?ri de personalitate, tip Borderline. Cred c? un titlu mult mai potrivit pentru aceast? materializare a contra-literaturii ar fi „Incursiuni în infernul alien?rii", sau versiunea actualizat? a filmului „Zbor deasupra unui cuib de cuci" autorul f?cându-se vinovat de port ilegal de creier uman. Piesa principal? a dosarului, dovad? irefutabil? a acuz?rii este faptul c? „normalitatea universului" din romanul acestui obsedat, const? tocmai în anormalitate. Pentru colec?ia morbid? a exterioriz?rilor oripilante ?i a ororilor din cartea lui Sorokin, dac? ar fi tr?it ?i le-ar fi citit, Marchizul de Sade s-ar fi sim?it umilit ?i invidios.

Lectura episodului în care, dup? s?rb?torirea revederii, cu o mas? copioas? atent preg?tit? de fiu, urmeaz? procedura premeditat?, patogen?, de ucidere a mamei, Alexandra Olegovna, impune cititorului administrarea urgent? de medicamente antivomitive:
[...] Rebrov se ridic? în picioare, apropiindu-se de Alexandra Olegovna.
- Mam?, noi avem pentru tine un cadou.[...]
- Ce cadou s? fie ?
- Asta e ceva foarte serios, Alexandra Olegovna! zise Olga ridicându-se. Trebuie s? reu?im !
Rebrov se post? în spatele b?trânei ?i spuse :
- F?r? agita?ie ! Mam?, închide ochii !
B?trânica a închis ochii. Olga a apucat-o de mâna stâng?, Rebrov - de mâna dreapt?. Rebrov a scos din buzunar ?trangulatorul, i-a pus Alexandrei Olegovna ?treangul de gât.
- Numai s? nu m? gâdila?i ! a izbucnit ea în râs.
- Hop ! a comandat Rebrov, strângând repede ?treangul.
Alexandra Olegovna a început s? se zvârcoleasc? haotic, horc?ind.
- Mâinile, mîinile ! a bomb?nit Rebrov.
Olga ?i ?taube o ?ineau strâns pe b?trân?. Capul ei tremura des ?i m?runt, piciorul drept se zb?tea de piciorul scaunului. Vesela a început s? clinc?ne ?i un pahar a c?zut pe mas?.
- ?ine?i ! a ?optit Rebrov.
[...] În halate albe, ?i-au pus m?nu?i de cauciuc, au c?rat cadavrul în baia spa?ioas? ?i s-au încuiat acolo. Au dezbr?cat cadavrul. Chilo?ii alba?trii, lungi, ai Alexandrei Olegovna erau mânji?i de c?**t proasp?t
- Nu numai c? s-a b??it... a zâmbit Serioja.
Rebrov ?i Olga au legat picioarele cadavrului ?i, cu ajutorul lui ?taube, l-au spânzurat cu capul în jos, pe un cârlig fixat pe tavan, deasupra c?zii. Serioja a pus în cad? un bidon de zece litri. Rebrov a pornit fer?str?ul electric, a t?iat capul cadavrului, i-a dat drumu' în pachetul de celofan preg?tit de Olga. Sângele curgea din gât în bidon."

Cel ce mai poate rezista lecturii dup? scena descris?, o poate lua razna în fa?a comiterii violului sordid, conceput aceea?i minte bolnav? ?i pus în practic? sub imperiul caracteristic manifest?rilor paranoiei schizoide:

Inimile celor patru - copertaColea a tras-o pe fata goal?, i-au strâns repede capul între menghinele de lemn. (...)
- Da' nu te mai teme, doar nu-i dureros! Colea a sl?bit pu?in strânsoarea. Doc a a?ezat la ceafa fetei rindeaua electric? ?i a pornit-o. Fata a început s? urle. Pe podea s-a pres?rat rumegu? de oase.
- Gata, gata! el a închis rindeaua electric?, a studiat deschiz?tura din ceaf? ?i a început s? se desfac? la pantaloni. Fata ?ipa, sângele a curs într-un ?uvoi sub?ire pe spatele ei.
Doc ?i-a l?sat pantalonii în jos, ?i i-a tras de pe el ?i ?i-a îndreptat organul s?u în erec?ie în deschiz?tura din ceafa fetei:
- Drago...
Penisul a intrat în deschiz?tura din ceafa fetei, strivind o parte a creierului."

M?rturisesc c? nu am mai întâlnit pân? ast?zi unor asemenea debu?ee, exterioriz?ri ale unei imagina?ii macabre. Melanjul pornografic-sordid confirm? p?rerea c? sinapsele autorului func?ioneaz? în regim de scut-circuit, iar în craniul s?u „e ceva putred în... Danemarca!". Obscenul, morbidul ?i pornografia sunt duse dincolo de grani?ele normalului (chiar ?i de cele ale imaginarului). Autorul, împreun? cu Mihail Vakulovski (presupun c? „cine se-aseam?n?, se-adun?"), traduc?torul alien?rilor prezentate mai sus, alc?tuiesc o „echip?" apt? pentru a fi înscris? - f?r? drept de apel - în eviden?a unui spital psihiatric, la sec?ia „irecuperabili". De altfel, însu?i Vladimir Sorokin declar? deta?at, referindu-se la ?ara natal?, la concet??enii s?i ?i desigur, la propria persoan?: „...înc? tr?im într-un stat ale c?rui fundamente au fost create de Ivan cel Groaznic."

footer