Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 21 Noiembrie 2012 02:42
Marian ilie, Dreapta dragostea mea Mellactonia - copertaUn poet īnscris deja la cuvīntul poeziei romāne?ti contemporane, sensibil rezonator la ceea ce ?ine de iubire, Marian Ilie realizeaz? cu ajutorul versului melodios o vie atmosfera de comunicare a st?rilor suflete?ti, un captivant compendiu liric. "Dreapt? dragostea mea Mellactonia" (Editura SemnE"), scris? īn linia melanholiei ?i confesiunii, legitimeaz? artistice?te un poet de talent, care ī?i ordoneaz? contrapunctic miracolul inspira?iei īntr-o sintez? liric? original?. Evident, Marian Ilie nu scrie pentru sine, ci pentru sufletele iubitoare de frumos, scrie consfin?ind tradi?ia clasic? ?i parfumul īmb?t?tor al eufoniei.

Spontaneitatea afectiv?, m?sura metaforic? din jocul conceptelor filosofice, seva liric? autentic?, afectele, emo?iile, tr?s?turile temperamentului, osificate īntr-o mecanic? sensibil? ?i conving?toare, fac din „Dreapt? dragostea mea Mellactonia" (latine?tile: „mel" - miere ?i „lact" – lapte), un document liric gata de arhivat pentru con?inutul valoros. Senza?iile tr?ite ?i rescrise cu maxim? iubire, suferin?a interioar? – ca prelungire a dramatismului confesiunii, arta, sublima art? de miere ?i de lapte, ?i dreapt? dragostea poetului, toate curg - fluviu cīnt?tor, īn albia inspira?iei ?i a autorit??ii scriitorice?ti: „Din arca trupului aguzii/ se coc de-aceea?i ve?nicie/ de cānd sub ploaia de iluzii/ eu m? dedic cu totul ?ie/ ca unei īntrup?ri celeste/ rememorat? īn pove?ti/ īn care īns??i arca este/ parte-a iluziei ce e?ti."

Marian Ilie are urechea format? pentru a prinde de pe escadra fugar? a vremii cumulul de emo?ii ?i vibra?ii, la fel ca īn carnalitatea rubensian?, acel fo?net viu al timpului sufletesc: „Strāng trupul t?u de parc? azi/ ne vom fi dat la ur?i de prad?/ prin murii-rugi de pe sub brazi/ plutesc morgane de z?pad?/ ?i strig ?i strigi murim ?i-apoi/ ne reculegem albi din trans?/ d?m mure ur?ilor din noi/ ?i ur?ii ne mai dau o ?ans?."

Sinonim? unei melancolii aproape endemice, dragostea ca ax? motivic?, īn sens de eros romantic, de spiritualizare ?i idealizare, asigur? comportamentul melancolic ?i evaziunea īn spa?iu ?i īn timp. Poeziile resemantizeaz? sensibilitatea uman?, fascineaz? prin echilibrul melodic, stimulator īntregului Univers: „Doar la mine-n sān mai este cald/ ?i pe-acolo viile se coc/ tu miro?i a m?r ?i-a busuioc/ c?t? vreme-n suflet mi te scald/...dincolo de ginga?ul t?u trup/ continentul dārdāie de frig/ l-a tot nins ?i s-a f?cut covrig/ de ninsori ?i urlete de lupi". Perspectiva poetic? seduc?toare, varietatea de imagini ?i fine?ea poetic?, statornicesc aerul de credibilitate de care are nevoie poezia contemporan?. Sevele lirice, īn dialog cu propria frumuse?e de exprimare, se transform? īn esen?? pur?, prin naturale?ea curgerii lor: „Te simt īn aerul ce-n piept m-apas?/ ?i mi se face tot mai cald de-acas?/ m-a? duce-n largul st?rilor de iarb?/ unde s-a?tept ca sāngele s?-mi fiarb?/ s? ardem lunecānd adānci ?i repezi/ de toat?-ncrāncenarea s? te lepezi/ ?i trupul t?u s?-mi fie-n bra?e harp?". Mijloacele de expresie, motivele, tehnica, universul semantic, ideile ?i sentimentele, apar?in unui discernabil registru metafizic propriu, la baza c?ruia st? predeterminarea deliberat? a purit??ii ?i dragostei: „Hai mai picur?-mi pe buze verosimila porunc?/ fie clipa asta cald? o duminic? de tārg/ cānd se cere ?i se las? ?i bat clopotele-n burg/ cānd ies cai s? pasc? cerul de pe frunza verde īnc?".

Īn universul poeziei sale se supune, se moduleaz?, sensibil?, afectiv?, originalitatea unui creator care a luat poezia īn posesie sau pe care l-a luat īn posesie poezia. Ceea ce individualizeaz? melancolia ?i romantismul este poate acurate?ea sond?rii l?untrului, īntīlnit? la Robert Frost sau la Lucian Blaga. Toate aceste disec?ii īn repertoriu clasic pe sufletul poetului, intensific? valoarea versului ?i duc la „ve?nica fāntān?", īntr-o ipotetic? lume din spatele oglinzii - un fel de reflectare semnificant? a unui „dincolo de dragoste". Temele, varia?iunile, apar?in unei viziuni bine definite, care se īntrupeaz? īntr-o iluminare cosmic?, o n?lucire, o roman??, un extaz, un dor, o reverie, o am?gire, un regret, o triste?e: „A?a mi-ai devenit simbol/ al fugii de singur?tate/ O cruce alb? dus?-n spate/ de-un r?stignit pe chei de sol/ īn trupul c?ruia m? scol/ ?i vie?uiesc pe jum?tate/ Cealalt? jum?tate - gri/ n-o dau nici vāntului s-o duc?/ am īnvelit-o-n coji de nuc?/ acolo unde te oprii/ ?i nu mai ?tiu de pleci sau vii/ ?i-adorm la pānd? de n?luc?". Sugestivitate liric? impresionant?, for?e plastice ?i muzicale, joc conceptual ?i metaforic, poezia se construie?te īn imnuri de dragoste, ca sens ?i senzor, din care tī?ne?te sentimentul implant?rii lor īn Univers: „Vine toamna pe coline/ ?i nu ?tiu pe unde-mi e?ti/ ?i-ai pierdut prin trup la mine/ r?d?cinile lume?ti/...vine toamna ?i m? pierd/ īn t?ceri duminicale/ spre adāncul meu incert/ estompānd urmele tale/ trece-un cal f?r? z?bale/ īntr-un trap ca un dezmierd"

Cīnd sim?i acel dor „īntr-atāt de mult de-aproape", cīnd calci „iarba de gal?", cīnd tr?ie?ti „pierdut prin iarmaroace", cīnd mergi „pe calea ferat? cu maci", cīnd „ceasurile albei dedubl?ri te absorb sub ploaia de iluzii", po?i rosti nume mari īn marginea poeziei sale. Marian Ilie este autorul unei c?r?i inconfundabile, o carte ca o flac?r?, care ar trebui tradus? īn toate limbile p?mīntului. Ea face spiritul ?i inima s? zboare, sugerīndu-ne s? ne gīndim la autor ca la creatorul a c?rui m?iestrie nu are pereche decīt versul. Un artefacturier clasic ?i scīnteietor īn „dreapt? dragostea sa Mellanctonia", Marian Ilie este, prin acest volum ?i prin toate celelalte („A doua Scrisoarea III", „Cāntece din Prepeleac * Cronic? pictat?-n rime" ?i „Lampa mea cu gānduri mov"), un sunet fundamental īn concertul poeziei contemporane. footer