Revista Art-emis
Bijuteriile interogaţiei PDF Imprimare Email
General mr. (r) Conf. Univ. Dr. Ilie Gorjan   
Luni, 08 Noiembrie 2010 00:54
Dialoguri privilegiate vol IIICetitul cărţilor este cea mai de folos omului zăbavă", zicea cronicarul. Cititul cărţii distinsei doamne Maria Diana Popescu „Dialoguri privilegiate", vol.III, Râmnicu Vâlcea, Editura CONPHYS este nu numai o zăbavă cu folos, ci şi o drumeţie către universul interior al unui talent incontestabil, al unui truditor neobosit în lumea cuvintelor, un adevărat „meşter de fluturi" ce-şi propune „să împodobească planeta cu imaginea lor". Această „creatoare de inedit", după cum remarcabil subliniază Ion Măldărescu pe coperta exterioară a cărţii, reuşeşte într-un mod magistral să reunească în economia cărţii sale un număr de douăzeci şi şase de caractere, de temperamente, pe profiluri psihologice şi profesii diferite, izvodind şi aducând în lumină prin întrebări frumos meşteşugite, sufletul acestora, vrând parcă să confirme spusa lui Goethe „Worte sind der seele bild" (cuvintele sunt imaginea sufletului). Rând pe rând, ziarişti(Doru Babi, Valerian Lică, Mădălin Popa), muzicieni(Luiza Borac, Dalila Cernătescu), dascăli de renume (Gheorghe Buzatu, Ion C. Hiru, Vasile Novac, Ion Popescu Sireteanu), pictori (Matei Enric, Ruxandra Socaciu, Elena Stoica, Mihai Şerbănescu), scriitori (Mircea C. Dinescu, Alex Vâlcu, George Voica, Mariana Dobrin, Lucian Hetco, Maria Hetco, Viviana Ilea, Ion Măldărescu, George Petrone), politicieni (Relu Ilea), muzeografi (Filofteia Pally), academicieni (Gheorghe Păun) sunt puşi sub lupa introspecţiei şi lăsaţi să-şi expună nonşalant crezul lor artistic, literar, ştiinţific, politic ori cultural, unii dintre ei relevând fapte, idei, teorii sau concepţii inedite, de larg interes pentru publicul cititor.

Aş remarca dezvăluirile istorice de efect ale academicianului Gheorghe Buzatu, aserţiunile pline de curaj şi de originalitate ale lui Ion Măldărescu şi îndeosebi zicerea poetică de un farmec aparte, promovată în răspunsurile sale de scriitorul George Voica. Sigur că la o întrebare de genul „dacă poezia ar plânge, s-ar mai găsi cineva să-i şteargă lacrimile?", răspunsul lui G. Voica nu putea fi decât pe măsură: „Poezia am dus-o cu mine în lunge şi verzi limuzine de blând şi sfios rozmarin. Poezia am scufundat-o ades în stele, pe sub arbori înalţi, la cişmele, pe plaiuri cu bujor de munte şi brazi, aşa cum o ridic adesea şi azi, chiar dacă anii mei se-ndeasă-n amurg; chiar dacă mai cântă cucu-ntr-un burg, chemându-mă-n crâng de elegii antic-eline...Poezia, ca pe o cruce, o duc în spate cu mine." Şi exemplele de acest gen ar putea continua. Dar să lăsăm cititorului plăcerea de a „zăbovi" în lungile ceasuri ale iernii asupra unei lucrări ce se constituie firesc într-o adevărată „bijuterie a interogaţiei", cum remarcă acelaşi Ion Măldărescu. Autoarei „Dumnezeului cu barba-n vânt/ dând şi oprind startul simpozioanelor pe pământ", îi dorim în continuare vânt bun la pupa pe marea liberă a cuvintelor nenăscute.

General (r) conferenţiar univ. dr. Ilie Gorjan
footer