Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Luni, 22 Octombrie 2012 01:46
Ion Iachim-Cirese pentru Maresal
Ion Iachim - Romanul unui destin legat de Neam

Mai toate modestele mele cronici culturale, volens nólens, sunt intermediate de un nume respectabil care, prin frecven?a prezen?ei sale în demersurile publicistice pe care le semnez, e posibil s? capete o oarecare "uzur?". Distinsul purt?tor al respectivului nume mi-a ?i sugerat asta, cu o subtilitate, iat?, insuficient absorbit? de c?tre receptor. Neobositul intelectual chi?in?uian dr. Vasile ?oimaru (c?ci la acest nume m? refer), trup ?i suflet dedicat Neamului ce are de înfruntat simbolistica nefast? a râului Prut, ori de câte ori are o oportunitate îmbog??e?te cu noi c?r?i scrise la Chi?in?u „ctitoria" sa de la Miroslove?ti: Biblioteca basarabean? (deocamdat? în stadiul de „Sec?iune de carte basarabean?", în extensie, încorporat? Bibliotecii Comunale). În ziua de 3 iunie (a. c.), dr. V. ?oimaru se întorcea de la Bac?u, de la comemorarea patriotului basarabean Andrei Vartic, eveniment accentuat ?i de lansarea postum? a unei noi c?r?i a comemoratului („Ospe?ele nemuririi", ed. a II-a), ap?rut? la Editura bac?uan? „Vicovia". Prietenul nostru era înso?it de distin?ii scriitori Vlad Pohil? (un alt ilustru prieten al comunit??ii miroslove?tene) ?i Ion Iachim, care, împreun?, în contextul evenimentului amintit, participaser? la Bac?u, ca autori sau coordonatori de eveniment, la lans?ri de c?r?i scrise la Chi?in?u. Întâlnirea nostr? conjunctural? avea s?-mi adauge la beneficiile spirituale înc? dou? valori: un CD cu vocea Artistei Poporului Ninela Caranfil ?i romanul „Cire?e pentru Mare?al" (Ed. Vicovia/Babel), înmânat, cu autograf, chiar de c?tre autor. Auzisem de cartea domnului Iachim, al c?rei titlu (cu o rezonan?? poetic? ce m-a acaparat) nu-mi spunea îns? nimic mai mult decât poate transmite construc?ia parafrazic? prin care se legitima cartea nedeschis? înc? de cititor.

Autorul romanului, un domn respectabil prin ceea ce exprima exteriorul persoanei, pu?in cunoscut? mie, distant prin zgârcenia verbal? - în contrast cu jovialul redactor-?ef al „BiblioPolis"-ului, care-mi explicita volubil darul celebrei actri?e de la Na?ionalul din Chi?in?u al c?rei onorant, ?i onorat, curier era - mi-a indus o oarece nesiguran??. Desigur, dasc?lul de ?coal? s?teasc? pe care îl întruchipam ?i-a reactivat spontan compexul ruralului. ?i asta m-a împins iar spre o gaf? pe care o voi insera în context, ca un mod de autopeniten?? ce-mi stimuleaz? corijarea. Ner?bd?tor s? p?trund natura poetic? ?i dramatismul care r?zb?teau misterios din titlul c?r?ii dlui Iachim, n-a durat mult ca s? încep a r?spl?ti, cu moneda convertibil? aflat? la cititor (lectura), produsul cultural al creatorului de Carte. Evident, a?a-zisa r?splat? e întotdeauna, în raportul cititor-autor, o „plat?" simbolic?, neacoperitoare. De aceea eu (cititorul), din când în când, îndr?znesc s? adaug ceva în plus ofertei mele: un modest omagiu de cititor, anume o impresie de lectur? „la cald". De data aceasta îns?, trebuie s? recunosc, mi-a luat timp îndr?zneala de a-mi alc?tui impresiile de lectur?, dat fiind ineditul romanului citit, nefamiliar mie, cititorului, în aceast? nuan?? original?. Dup? un timp de ezitare, am îndr?znit totu?i, cu o accentuat? înc?rc?tur? de timiditate, sperând într-o eventual? disponibilitate de a mi se tolera supralicitarea propriei solvabilit??i.

Un ambient umanizat

A?adar, „Cire?e pentru Mare?al" e un roman istoric, dup? cum îl clasific? chiar autorul, cu o structur? de paisprezece capitole numerotate ca atare, dar scris, oarecum, în alt canon decât romanul comun cunoscut mie. A? îndr?zni s? cred, f?r? a avea îndrituirea, c? am lecturat o carte care ?ine cumva - în form?, nu în fond -, de curentele literare noi, c?ci înc? nu citisem un roman în care autorul, în derularea subiectului, s? se adreseze direct - mie, cititorului -, s? mi se justifice, s?-mi atrag? aten?ia asupra a ceea ce urmeaz? etc. Original, de asemeni, mi s-a p?rut întrep?trunderea atât de îndr?znea?? a fantasticului cu realul; spre exemplu, în capitolul al VI-lea, în scopul unei sugestive aten?ion?ri asupra coexisten?ei culpei cu buna inten?ie, chiar cu dragostea, la om, „de când e lumea". Ariciul, Calul lui darius I (ortografia apar?ine autorului), Darius I, stare?ul bulgar Andronic ?i generalul Ion Antonescu, într-un ambient umanizat, î?i fac confesiuni, dezv?luindu-?i reciproc biografiile. Personajul central al romanului este, în corela?ie cu titlul c?r?ii, Mare?alul Ion Antonescu, atât de controversata personalitate al carei portret cuprinde, în alte opinii, cea ma larg? palet? cromatic?: de la culoarea prin care poate fi creionat criminalul de r?zboi, pân? la cea care poate pune în lumin? eroul na?ional. Basarabeanul osârditor al aceastei c?r?i nu va folosi îns? decât culori din cea de-a doua palet?, dar le va avea pe ?evalet ?i pe celelalte, anume pentru a ne ar?ta c? ele exist? în context. ?i, mai ales, ca sa sublinieze de ce el, totu?i, nu le întrebuin?eaz?.

Personajul-copil din Codreanca Basarabiei

Ac?iunea romanului urmeaz?, fragmentar, cursul temporal ?i teritorial al celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, pe Frontul de Est, în stepa calmuc?. Eroii secundari ai ac?iunii sunt personaje reale sau fictive. Ioan Brad ?i Evdochim V?rz?rescu se deta?eaz? de celelalte personaje prin rolul activ în economia ac?iunii. În ce-l prive?te pe Alistar V?rz?rescu, copilul basarabean care apare numai în prezen?a eroului principal, acesta atinge fantasticul prin modul intr?rilor sale în scen?, prin contradic?ia temporal? în raport cu timpul fizic al Mare?alului, („b?iatul din viitor", c?ruia Mare?alul îi las?, în ultim? instan??, un îndemn testamentar: ...„?i nu m? uita...". Personajul-copil din Codreanca Basarabiei, prin inocen?a caracteristic? vârstei, dar ?i prin iste?imea ?colarului sârguincios, îi ofer? Mare?alului momente necesare de evadare din sinele cel ap?sat de grijile r?zboiului, prilej pentru cititor de a p?trunde mai adânc omul împl?to?at în uniforma lui de general de cavalerie. La locul execu?iei Mare?alului, copilul Alistar, ap?rut prin aportul fantasticului, îi aduce condamnatului cire?e, ca un mod de împlinire a ultimei dorinte a celui osândit la moarte. Cire?ele poart? semnifica?ia anotimpului care a marcat etapele fundamentale ale vie?ii Mare?alului.

Restabilirea demnit??ii patriei

Ac?iunea c?rtii e relativ static?, dar asta cu scopul de a favoriza ceea ce reprezint? mijloacele de for?? ale romanului: evocarea, istorisirea, argumentarea, descrierea, portretizarea. În esen??, cititorul particip?, a? spune, la o analiz? de caz, metod? intermediat? de mijloacele literare - fie cele clasice, fie altele originale, novatoare. Tehnica literatului e îns?, în roman, într-o impresionant? convergen?? cu instrumentele de lucru ale istoricului. Nu atât încât s? se confunde, specific? chiar autorul în „În loc de Epilog". Literatura, aici, nu e îns??i istorie, ci o entitate creatoare care se întrep?trunde cu fapte ?i personaje istorice. Firul actiunii este derulat din ghem cu ajutorul celor doua personaje foarte angajate în desf??urarea evenimentelor pe front, Ioan Blaj ?i plutonierul Evdochim V?rz?rescu. Ace?ti doi bravi osta?i (unul va sfâr?i eroic, iar cel?lalt va c?dea prizonier), c?r?mizi solide la temelia Armatei Neamului, sunt nevoi?i s? lâncezeasc?, într-o vreme de lini?te - lini?tea cea dinaintea furtunii -, într-o „groap? de lup", de fapt un ad?post strategic atât împotriva osta?ului sovietic, cât ?i a inamicului Ger din stepa ruseasc?, timp în care autorul le d? de lucru în interesul construc?iei sale literare. În camuflatele lor escapade dup? vreascuri, pentru a îmblânzi mu?c?turile gerului rusesc, cei doi osta?i descoper? corpul împu?cat al ofi?erului Vasile Fluture, fost preot, înrolat voluntar pentru a-?i „aduce obolul la restabilirea demnit??ii patriei" sale (cum el însu?i motiveaz? în propriul jurnal, aflat asupra cadavrului). Preotul convertit în ofi?er î?i puse singur cap?t zilelor, l?sând, drept testament, un jurnal al s?u de front, un document personal intitulat „Noua Apocalips?". Cei doi, ca s?-?i omoare plictiseala - paradoxal, un inamic nea?teptat în r?zboi –
citesc alternativ, zile la rand, implicând astfel în lectur? ?i cititorul, jurnalul ofi?erului.

Dumnezeu, Patria, O?tirea

Nu m? îndoiesc, Vasile Fluture, autorul jurnalului, intermediaz? crezul ideatic al romancierului. Altfel spus, locotenentul este un alter ego al scriitorului, c?ci în interven?iile sale directe romancierul î?i subtilizeaz? sau chiar afirm? clar pozi?ia convergent? cu a personajelor sale: „În ce m? prive?te, consider c? sunt trei adev?ruri supreme: Dumnezeu, Patria, O?tirea. Aceast? trinitate n-am n?scocit-o eu ca s? epatez. Ea a existat dintotdeauna în subcon?tientul meu, mai bine zis, de la na?terea mea." Între timp, în hruba de camuflaj se ad?poste?te ?i un ofi?er italian, un r?t?cit al stepei, vrednic îns? de pre?uirea cuvenit? osta?ului, c?ci purta la piept distinc?ia care îi confirma bravura. Acestuia autorul îi ata?eaz? însu?iri tipice spi?ei ?i spa?iului cultural prin care se identific?, atribute ce intr? în coliziune cu matricea de via?? a celor doi osta?i români. Conflictul acesta camaraderesc, rezultat din ciocnirea civiliza?iilor, are rolul de a destr?ma monotonia din incomodul ad?post, pân? ce italianul cade r?pus de inamic, la iminenta fatalitate contribuind ?i accesul de panic? din vâltoarea luptei.

Scylla ?i Carybda

Pe tot parcursul c?r?ii, autorul puncteaz? constant apari?ia Mare?alului, în cele mai diverse ipostaze, cele mai multe în raport firesc cu diferi?i deciden?i, cobeligeran?i ai razboiului sau chiar inamici. Presta?ia sa, ajustat? de arta literar? acolo unde lipsesc citatele, e în spiritul documentelor care confirm? rolul s?u capital în ceea ce înseamn? participarea României la cel de-al Doilea R?zboi Mondial. Portretul eroului romanului este construit ?i cu ajutorul unor m?rturii cu tu?e pregnante despre el ale ofi?erilor, ori ale persoanelor civile care au avut contacte cu ?eful statului român, cu strategul militar, cu p?rintele osta?ului român. Ace?ti martori ai vremii sunt introdu?i prin cele mai diverse procedee, aspect care înt?re?te autenticitatea operei. Din toate acestea rezult? un portret tragic al unui Odiseu român f?r? noroc. Cum pe meleagul s?u nu cre?te smochinul, Ulise al nostru n-a avut tutorele de care s? se prind?, spre a se salva de câinii celor doi mon?tri, Scylla ?i Carybda, cu numele convertit în Germania hitlerist? ?i Rusia stanilist?. Autorul romanului, de?i atribuie spa?iu dominant Mare?alului Antonescu, g?se?te loc pentru a face din cartea sa un univers enciclopedic, c?ci acestui traseu cu urmele pa?ilor Mare?alului îi ata?eaz? o re?ea de c?i secundare care, plecând de la context, duc spre o diversitate de întâmpl?ri ?i personaje din arhiva experien?elor umane, din antichitate ?i pân? în prezent. Curiozit??i ce ?in de domeniile cunoa?terii ?tiin?ifice, ori pilde de via?? (unele consacrate, altele scoase din uitare) ne induc, categoric, erudi?ia prozatorului Ion Iachim, acesta excelând pe t?râmul Istoriei.

Controverse controversate

Iat?, acum e momentul s? m? explic în leg?tur? cu gafa invocat? mai sus, s?vâr?it? în frântura de conversa?ie cu scriitorul, în momentul când mi-a înmânat cartea. Primind o carte cu un titlu legat de o personalitate atât de controversat? în Romania - ?i nu numai -, restric?ionat?, chiar cu efecte penale, de la opiniile pozitive asupra sa, am avut impulsul s?-l întreb pe scriitor dac? e ?i istoric. Desigur, nu se c?dea s-o fac, ceea ce am realizat ?i din starea de disconfort a celui care mi-a replicat într-o propozitie pe care am s-o substitui aici cu r?spunsul concis, g?sit chiar în roman, ca ?i cum prozatorul a intuit c? i se va pune o asemenea întrebare. A?adar iat? ce spune Ion Iachim, legat de scriitorul-istoric despre care intempestivul cititor s-a interesat: „Într-un roman istoric, doua lucruri, cel pu?in, sunt foarte importante: fantezia autorului ?i substratul istoric". Si, spre edificare, îl folose?te ca exemplu pe Lev Tolstoi, autorul romanului „R?zboi ?i pace". În context, autorul mai adaug?: „Noi, când am scris romanul despre Mare?al am consultat mai multe c?r?i. Consultarea/lectura s-a deosebit de compulsarea fireasc? pentru un savant-istoric. Oricum, f?r? aceste volume istorice, romanul nostru ar fi fost imposibil." ?i urmeaz? o enumerare de 13 titluri, unele în mai multe volume, ale câtorva c?r?i cu autori români ?i str?ini (lista nefiind complet?), „care ne-au ajutat s? în?elegem mai profund atât caracterul epocii cât ?i pe cel al Mare?alului", specific? autorul. ?i, în sfâr?it - desigur, sfâr?itul unui comentariu mult prea sumar ?i modest în inten?ia de a crea, pe lâng? modul îndr?zne? al cititorului comun de a-i mul?umi autorului, ?i o imagine poten?ialului cititor, legat? de excep?ionala carte cu titlul „Cire?e pentru Mare?al" -, a? mai ad?uga un am?nunt legat de starea de spirit care l-a c?l?uzit pe autor în alc?tuirea c?r?ii sale. La primirea romanului, în men?ionata mea atitudine de circumspec?ie legat? de controversata personalitate devenit? erou de roman, i-am amintit romancierului Ion Iachim de la fel de controversata - Ordonan??, devenit? Lege - legat? de tabu-ul Ion Antonescu, evident, pe teritoriul României. Reac?ia la observa?ia mea a fost una succint? ?i categoric? din partea celui care i-a dedicat Mare?alului un Monument între coper?i de carte. Ion Iachim a invocat, f?r? t?gad?, onoarea de a suporta, ipotetic, consecin?ele acuza?iilor incluse în actul legislativ invocat.

Omagiul scriitorului basarabean adus celui care s-a ridicat, în fruntea Statului Român ?i a Armatei Române, spre a readuce la Vatra Neamului ?inuturile române?ti

Închei prin a mai ad?uga c? romanul „Cire?e pentru Mare?al" nu e doar a nu ?tiu câta carte a prolificului scriitor Ion Iachim de la Chi?in?u, ci, în mod excep?ional, este omagiul scriitorului basarabean adus celui care s-a ridicat, în fruntea Statului Român ?i a Armatei Române, spre a readuce la Vatra Neamului ?inuturile române?ti smulse de c?tre imperiul sovietic (?i cedate umilitor de ?ara-mam?). Între aceste ?inuturi str?mo?e?ti se afl? ?i Basarabia, cu ba?tina neamului s?u familial. Cartea a fost conceput? ?i ca un obol personal adus memoriei legate de începutul calvarului Basarabiei, la împlinirea a 200 de ani de la raptul din 1812. Iat?, efortul ?i harul scriitorului, intermediaz? ?i cititorului, omul Prezentului, necesara rede?teptare a memoriei, pentru a putea avea în timpul Trecut reperul fundamental spre timpul Viitor. De la cititor, omagiu, domnule Ion Iachim! footer